De unde vine numele Podului Grant? Toată lumea știe celebra construcție care trece peste calea ferată, înainte ca trenurile să intre ori să plece din Gara de Nord și se află la doi pași de stadionul Rapid, în partea lui dinspre Crângași. Dar mai puțin cunoscută este originea denumirii acestuia, care a fost rezultatul unei intense povești de iubire.
De unde vine numele Podului Grant? Pasionala poveste de iubire care a decis totul
Podul Grant a devenit, de peste un secol, un simbol al Capitalei. Oricine intră cu trenul în București va trece pe sub el, înainte de a ajunge în Gara de Nord.
În privința numele construcției s-au vehiculat diferite ipoteze și legende urbane. Una vorbea că ar fi fost botezat după un general american, participanlt la Războiul Civil din SUA, alții că ar avea legătură cu un mare boier român.
Deși există frânturi de adevăr și în aceste legende, adevărul stă ceva mai diferit.
Podul Grant a fost inaugurat în 1909 și a fost proiectat inițial pentru mașini și pentru tramvai având structură metalică.
Citește și: FOTO „Minune”, pe Podul Grant din București: Lucrările, gata în termen. De când se va circula
Numele său vine de la Effingham Grant, un espectabil cetățean britanic care, pe la anul 1837, la nici 17 ani, a ajuns în Țara Românească, în calitate de secretar al consulului britanic de la București, conform mesageruldenord.ro.
Grant,s-a născut în 1820, pe insula Guernsey, Marea Britanie, fiind primul copil și singurul fiu al locotenentului de origine scoțiană Edward Effingham Grant și al franțuzoaicei Marie Le Lacheur.
Effingham a mai avut 5 surori, printre care și Mary Grant, al cărei destin se va lega strâns, de asemenea, de Țara Românească
Effingham Grant, britanicul al cărui nume a fost dat podului - Foto: Arhiva
Ea l-a urmat pe fratele său la București, unde s-a măritat cu omul politic C.A. Rosetti, devenind Maria Rosetti. Pe ea a pictat-o pictorul CD Rosenthal în tabloul „Romania revoluționară”, care a devenit esența artistică a Revoluției de la 1848.
La rândul său, Effingham Grant a cunoscut-o pe Zoe Racoviță, care era fata lui Alexandru Racoviță și a Anei Golescu, dar și nepoata marelui boier și cărturar român Dinicu Golescu (1777-1830), de care s-a îndrăgostit nebunește.
Cum sentimentul a fost reciproc, cei doi s-au căsătorit în 1850, ei având nu mai puțin de 16 copii, care au fost naturalizați români prin decizia Senatului.
Citește și: Cine va construi primul pod de autostradă peste Prut, românii, ucrainenii sau moldovenii?
Împreună, Effingham și Zoe au moștenit și Palatul Belvedere din Capitală, clădirea Golescu - Grant fiind acum sediul Protecției Copilului din Sectorul 6.
La vârsta de 34 de ani, Effingham hotărâște să renunțe la diplomație și se lansează în afaceri. Astfel, în 1863 el înființează „Fonderia E. Grant et comp. Belvedere”, prima turnătorie din București.
Un an mai târziu britanicul pune bazele primului atelier de prelucrare a tutunului din țară, „Manufactura de tutun Belvedere”.
Firma a devenit, mai târziu, „Regia Monopolurilor Statului” în 1879. După falimentul turnătoriei sale, Grant este nevoit să vândă statului o parte din terenurile moștenite de la boierii Golești.
În plus, Effingham parcelează terenul din jurul manufacturii de tutun și îl vinde muncitorilor de la CFR, dând naștere la ceea ce va deveni cartierul Regie.
De asemenea, în 1865, Grant a pus și bazele unei alte afeceri inedite pentru aceste locuri, el înființând prima crescătorie de orhidee de la noi, de unde și numele pe care-l poartă Strada Orhideelor.
Dintre cei 16 copii ai cuplului Grant, unul dintre fii, Robert, a devenit inginer, el participând la construirea podului peste calea ferată, dinspre Calea Griviței spre Crângași.
Robert Grant a botezat podul cu numele său de familie, în memoria tatălui său, care era deja decedat de 17 ani la ora inaugurării construcției.
Podul Grant, în 1965 - Foto:Facebook/Imi pasa de Sectorul 6
La momentul apariției podului în peisajul Capitalei, povestea frumoasă de iubire a soților Grant se încheiase deja, brusc, și tragic, în anul 1892.
Cei doi au murit unul după celălalt, în același an, într-un interval de doar două săptămâni. Mai întâi Zoe, de boală, iar apoi Effingham, de tristețe și de singurătate.
Citește și: 7.000.000 € pentru proiectul unui nou pod între România și Bulgaria. Unde va fi construit?
Podul Grant, inaugurat în 1909, se baza pe patru tabliere metalice, cu grinzi cu zăbrele, care fuseseră recuperate de la un pod mai vechi, potrivit jurnalul-bucurestiului.ro.
Peste un timp, podul Grant a fost lungit cu două deschideri de câte 10 m, din grinzi metalice înglobate în beton,
În anul 1929, „Atelierele Centrale de Poduri”, întreprindere proprie a Companiei de Căi Ferate din România, specializată în uzinarea și montajul podurilor de cale ferată, a executat lucrări de consolidare a Podului Grant.
Construcția a suferit de-a lungul timpului o serie de modificări pentru lărgirea părții carosabile, ultima în 1967.
Trecerea anilor și-a pus amprenta pe de-acum bătrânul pod, astfel că, în anul 1979, a început construirea noului Pod Grant, paralel cu cel inițial.
Cum totul se întâmpla după devastatorul cutremur din 4 martie 1977, pentru ridicarea lui au fost folosite grinzi precomprimate de beton, o tehnologie constructivă avansată, realizată cu resurse românești la întreprinderea Granitul.
Lucrările s-au desfășurat în ritm alert, astfel că noul Pod Grant a a fost dat în folosință în anul 1982. În prezent, din vechiul pod a mai rămas în picioare doar un zid.
Dar numele de Grant a rămas și va rămâne mereu în memoria bucureștenilor, chiar dacă nu întotdeauna vor ști cine a fost cel de la care podul a preluat denumirea.
Citește și: VIDEO Un pod de pe Autostrada Bucureștiului a fost inaugurat, deși lucrările nu sunt gata
