Cosmonautul Dumitru Prunariu a fost primul român ajuns în spațiul cosmic, în urma misiunii Soyuz 40 desfășurată între 14-21 mai 1981.
Dar puțini sunt cei care știu că el a avut un coleg și, totodată, un contracandidat puternic, în persoana lui Dumitru Dediu, cei doi urmând același program de pregătire în URSS până în ultima clipă, când s-au decis „titularul” și „rezerva” zborului.
Cosmonautul român uitat. A fost rezerva lui Dumitru Prunariu în zborul din 1981. A murit anonim
A fost la un pas de spațiul cosmic și de glorie, dar, deși aproape le-a atins, nu s-a bucurat niciodată de ele.
Pe scurt, aceasta e poveste de viață dramatică a celui de-al doilea cosmonaut român, cel care a fost rezerva lui Dumitru Prunariu în zborul din cadrul misiunii Suyuz 40 din 1981.
Citește și: 42 de ani de la ieșirea primului român în spațiu. Prin ce a trecut Prunariu ca să ajungă pe orbită
Istoria a consemnat deja că între 14 și 22 mai 1981, Prunariu a realizat o misiune cosmică împreună cu sovieticul Leonid Popov, care era – la acel moment – deținătorul recordului mondial de timp petrecut în atmosfera extraterestră.
Misiunea, denumită Soyuz 40, s-a desfășurat în cadrul Programului Interkosmos, lansat de Moscova, la care au participat majoritatea țărilor comuniste, dar chiar și 9 state membre NATO la acea vreme.
Pentru Prunariu, rezerva a fost Dumitru Dediu, în timp ce Leonid Popov l-a avut pe Iuri Romanenko. Dar cum s-a ajuns la această „distribuție” în ceea ce privește țara noastră?
Dumitru Dediu, cosmonautul român uitat pe nedrept - Foto: arhiva
În România, selecția pentru Interkosmos a început în 1977 și a fost organizată de Ministerul Apărării Naționale, prin Comandamentul Aviației Militare.
S-au înscris câteva sute de voluntari, iar la începutul anului 1978, trei au fost selectați și au fost trimiși la Moscova, pentru evaluări la Institutul de Cercetări Biomedicale.
Ei erau ing. Cristian Guran, Dumitru Dediu și Dumitru Prunariu. Dediu, născut la 12 mai 1942 în Galați, era mai în vârstă față de ceilalți doi - cu 10 ani față de Prunariu și cu 9 față de Guran, astfel că, după regulile militare, era considerat drept favorit.
După testele de la Moscova, Cristian Guran - de altfel, cel mai bine pregătit profesional - a fost eliminat din echipa de potențiali cosmonauți români din cauza unor problemelor ale aparatului vestibular, conform presamil.ro.
Dumitru Dediu era favorit să devină primul cosmonaut român
Astfel, în cursa pentru onoarea de a deveni primul român ajuns în spațiu au rămas cei doi Dumitru - Dediu și Prunariu.
„Condiția mea fizică, adică sportivă, lăsa de dorit. S-a îmbunătățit abia la ruși. Medical, trecuserăm de toate testele”, recunoștea Dumitru Prunariu, mulți ani mai târziu.
Mitică Dediu, în schimb, chiar dacă nu avea cele mai bune performanțe la capitolul științific, excela în plan fizic și medical.
Citește și: Fiul cosmonautului Dumitru Prunariu a demisionat de la șefia TAROM. Mihăiţă Ursu i-a luat locul
Dediu avea 35 de ani și era inginer militar. În 1965, a absolvit Școala Militară de Ofițeri de Artilerie Antiaeriană și Radiolocație, având specializarea radiolocație.
În anul următor, s-a înscris la Academia Tehnică Militară – Facultatea de Electronică. În 1970, a devenit inginer militar cu specialitatea radioelectronică și a fost repartizat la Centrul de Instrucție al Aviației, de la Bacău, unde aviatorii făceau trecerea pe aparatul MiG-21, ca specialist în radiolocație de bord.
Dumitru Dediu și Dumitru Prunariu, cei doi colegi și rivali din misiunea spațială Soyuz 40 din 1981 - Foto: Agerpres
Pe de altă parte, Prunariu avea doar 25 de ani și era absolvent al Facultății de Aeronave – Politehnica București. În 1976, când a devenit inginer, a fost repartizat la Întreprinderea de Construcții Aeronautice de la Brașov, orașul natal.
În anul următor a fost încorporat și trimis la Centrul de Instrucție al Aviației, de la Bacău, unde s-a înscris ca voluntar pentru zborul cosmic. Abia după ce a fost selectat pentru a merge în URSS a devenit ofițer activ, cu gradul de locotenent-major.
Unul dintre auurile sale era, însă, înfățișarea ca de vedetă de cinema, cu o charismă aparte, ce cucerea de la prima vedere.
Citește și: Cum te poți plimba pe Lună alături de Tom Hanks? Călătoria care te face să te simți ca un astronaut
După primele examene medicale, antrenamentul celor doi a continuat într-o bază specială de lângă Moscova, denumită Centrul de Pregătire a Cosmonauţilor Iuri Gagarin.
La sfârșitul lunii aprilie 1981, ei au plecat la centrul de lansări cosmice de la Baikonur, în Kazahstan, pe atunci în componența URSS, fără să știe care dintre ei va decola spre stele.
Cu câteva zile înainte de lansarea misiunii, Dumitru Prunariu a fost desemnat de la București să plece în cosmos, în vreme ce Dumitru Dediu a devenit rezerva acestuia.
A existat de-a lungul deceniilor o „teorie a conspirației” conform căreia nu Prunariu ar fi trebuit să zboare, ci Dediu, care ar fi avut rezultate mai bune la testele din URSS.
Numai că, la București, s-ar fi decis – în ultima clipă – să fie trimis locotenentul-major, pentru că avea un aspect fizic mai plăcut și, astfel, putea fi folosit cu rezultate mai bune în plan propagandistic.
Bârfele au mers până acolo încât s-a susținut că și Elena Ceaușescu ar fi intervenit pentru Dumitru Prunariu.
În realitate, motivele desemnării locotenentului-major Dumitru-Dorin Prunariu drept primul cosmonaut al României au fost obiective, susține sursa citată.
În arhiva Ministerului de Externe există două dosare care păstrează corespondența dintre București și Moscova în această chestiune (2731/1980 și 1989/1981).
Dumitru Dediu, în timpul pregătirii din URSS - Foto: Agerpres
Iată ce ne spun ele despre modul în care s-a ajuns la desemnarea ofițerului mai tânăr ca titular al zborului, ca de exemplu telegrama din 21 februarie 1980 a Ambasadei RSR de la Moscova.
Citește și: Cine a fost românul care a ajutat NASA să ducă oameni pe Lună? Apollo 11 s-a bazat pe calculele sale
„Pregătirea fizică și științifică a celor doi candidați din România pentru zborul în cosmos, în cadrul unui echipaj internațional româno-sovietic, se desfășoară în bune condițiuni.
Ambii candidați au calități corespunzătoare pentru efectuarea cu succes a zborului și a tuturor experimentelor științifice”.
Dumitru Dediu a murit în 2013, la 71 de ani
Pregătirea lor a fost urmărită în continuare și, spre sfârșitul anului, au apărut diferențe semnificative, după cu rezultă dintr-o altă telegramă a Ambasadei către Ministerul de Externe, din 13 decembrie 1980.
„Atât din punctul de vedere al pregătirii teoretice, cât și practice, locotenentul-major Dumitru Prunariu este mai bun.
El a manifestat de la început mai multă insistență, a învățat mai repede limba rusă, ceea ce i-a facilitat pregătirea, a solicitat și a primit ore suplimentare de antrenamente practice, astfel că la colocviile pe care le-a susținut a obținut rezultate foarte bune.
Celălalt candidat român, maiorul Dediu, înțelege și el răspunderea care îi revine, se pregătește sârguincios, însă rezolvă problemele cu o oarecare întârziere.
A acumulat mai greu cunoștințele de limbă rusă și, de aceea, probabil că, la două colocvii susținute în 1979, nu a putut obține calificativele de trecere.
I s-au acordat orele suplimentare necesare, după care i s-a permis să treacă la etapele superioare de pregătire”, se afirmă în telegrama cu pricina.
În continuare, se spune pe care dintre cei doi îl recomandă conducerea (n.r.- sovietică) a grupului de cosmonauti pentru a fi titularul războiului, pentru acest rol fiind sugerat numele lui Prunariu.
„Ei (n.r. - cei din conducerea sovietică a misiunii) însă recomandă ca, dintre cei doi candidați, numărul unu să fie locotenentul-major D. Prunariu.
În ianuarie și februarie 1981, cei doi candidați români vor susține examene dificile, întreaga pregătire încheindu-se cu un examen de stat.
Rolul hotărâtor în stabilirea numărului unu dintre candidați îl are partea română. Acest lucru trebuie făcut însă din timp – cel mai târziu în luna ianuarie a.c. – și după o analiză complexă, pentru a preveni situații nedorite, care pot influența programul de zbor”, se mai scrie în docuentul respectiv.
În cele din urmă – la o dată neprecizată – Nicolae Ceaușescu a decis ca Dumitru Prunariu să fie cosmonautu titular, iar Dediu să devină rezerva acestuia.
Iar acest lucru a dus și la uriașa diferență de destin ce avea să urmeze zborului din 1981. Dumitru Prunariu a cules toți laurii gloriei, fiind sărbătorit și onorat ca un erou atât în comunism, cât și în ziua de azi, fiind membru în diferite organisme internaționale ale cosmonauților, fiind și ambasador la Moscova, dar și la ONU.
În schimb, spre Dediu n-a mai știut nimeni mai nimic, în afară de cei apropiați, el murind în anonimat total, în 2013
Citește și: Astronauții NASA care au stat 9 luni în spațiu par mai bătrâni cu 9 ani. De ce arată atât de șocant?
În 1981, la întoarcerea acasă din spațiul cosmic, Prunariu a primit din partea lui Nicolae Ceaușescu, titlul de onoare suprem de „Erou al Republicii Socialiste România”.
Același Ceaușescu a înmânat ordinul „Tudor Vladimirescu”, clasa I, „maiorului Dumitru T. Dediu, pilot-inginer de aviație în armata Republicii Socialiste România, cosmonaut în echipajul de rezervă, pentru activitatea deosebită desfășurată în cadrul programului de pregătire”.
„I s-a făcut o mare nedreptate. Tatăl meu a fost uitat, a intrat într-un con de umbră, nu am înțeles de ce”, a declarat, pentru digi24.ro, Codruța Dediu, fiica lui Dumitru Dediu.
Prunariu a fost înaintat în grad, succesiv, până la cele de general de flotilă aeriană, apoi general-locotenent cu trei stele, în timp ce Dediu a murit cu gradul de colonel-inginer.
De altfel, Prunariu a mărturisit că fostul său coleg și rival a reacționat negativ după deziluzia trăită în 1981, când spera să devină el primul cosmonaut român.
„La noi, Dediu a reacționat foarte negativ. Atunci, când n-a zburat, a fost un sentiment de frustrare foarte mare. A refuzat să dea interviuri, n-a mai vrut să apară în presă”, spunea primul cosmonaut român din istorie.
Prunariu, ajuns și el la 72 de ani, a mai adăugat că a păstrat o relație de prietenie cu Dediu, până la moartea acestuia, în iulie 2013, la vârsta de 71 de ani.
„Îl invitam pe la mine, la agenția spațială, să participe la niște proiecte, îi ziceam: „Mitică, ai calificare, hai, vino, integrează-te, mai apari și tu, doar ai experiență, te-ai pregătit acolo, spune și tu ceva”. El spunea „nu, nu, nu, că dacă ai zburat tu, eu nu, nu și nu””, mai declara Prunariu pentru digi24.ro
În privința lui Dumitru Dediu se mai poate adăuga că, după 1981, a mai pilotat avioane câțiva ani, după care a lucrat ca ofițer la Comandamentul Aviației Militare.
După Revoluția din decembrie 1989 a fost inginer de zbor la compania Romavia, care aparținea de Ministerul Apărării Naționale și s-a pensionat în 1997.
Dar nimeni din cei care au trecut pe lângă el pe stradă ori prin piață, la cumpărături, n-avea habar cine-i acel om ce semîna cu Charles Aznavour, cu privirea hotărâtă, dar tristă, de parcă ar fi purtat o mare tristețe în suflet.
Era „doar” Dumitru Dediu, cosmonautul uitat al României.
