Cine este cel mai tânăr sfânt român? Unul dintre cele mai tulburătoare episoade ale istoriei noastre l-a avut printre eroii principali pe un băiat. Fiu de domn, e drept, dar care avea doar 12 ani când a fost decapitat. El și toți cei care au fost executați de sultan, la Constantinopole, au fost canonizați de Biserica Ortodoxă Română în 1992.
Cine este cel mai tânăr sfânt român? Avea doar 12 ani când a fost decapitat
Martiriul domnitorului Constantin Brâncoveanu și al celor patru fii ai săi a rămas ca una dintre cele mai dramatice, mai răscolitoare scene din istoria neamului nostru.
Este și motivul pentru care Biserica Ortodoxă Română i-a canonizat, în 1992, sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni, ziua care le este dedicată în calendarul orttodox fiind cea de 16 august.
Brâncoveanu urcase pe tronul Țării Românești la 28 octombrie 1688, urmând aproape 25 de ani de neobișnuită liniște și pace în Principat.
Citește și: Povestea Evangheliei ferecate în aur de Constantin Brâncoveanu. Cum a ajuns comoara pe mâna rușilor
Turcii i-au garantat, de la un punct, chiar domnia pe viață, dar în 1714 totul s-a schimbat brusc. Uneltirile Cantacuzinilor, deși rude cu Brâncovenii, l-au făcut suspicios pe sultanul Ahmed al III-lea.
Ce-i drept, domnitorul „juca” la două capete, menținând canalele de comunicare cu dușmanii occidentali ai otomanilor, mai ales cu Imperiul Habsburgic.
Era și o modalitate de a-și asigura propriul refugiu - al său și al numeroasei sale familii - în cazul în care ar fi simțit vreun pericol dinspre Înalta Poartă.
La acest lucru, se adăuga și invidia multora - inclusiv a turcilor - pe averea imensă a domnitorului, pe care abia așteptau să o înhațe.
Așa se face că, aproape din senin pentru Brâncoveanu, pe 23 martie 1714 vine vestea mazilirii sale, adusă chiar de Mustafa aga, vechiul său prieten, care ascunsese până în ultima clipă adevăratul motiv al sosirii sale la București, conform sfnectariecoslada.ro.
Execuția Brâncovenilor a avut loc în 1714 - Foto: adevarul.ro
A doua zi este uns domn Ștefan Cantacuzino, fiul stolnicului Constantin, care contribuise cel mai mult la căderea lui Brâncoveanu.
Pe 25 martie, de Buna Vestire, domnitorul – dimpreună cu întreaga sa familie, Doamna Marica și cei 11 copii, inclusiv cei patru fii, Constantin, Ștefan, Radu, Matei, dar și ginerele și sfetnicul său, Ianache Văcărescu – este trimis la Constantinopole, unde ajunge pe 17 aprilie.
Constantin Brâncoveanu, fiii săi și vistierul Ianache va suferi, vreme de câteva luni, torturi crunte în sinistra temniță Edikule din capitala imperiului. Capetele le sunt strânse în cercuri de metal, sunt arși cu fierul înroșit, înțepați în mâini și picioare, cu bărbile și unghiile smulse.
Zi de zi le este promisă eliberarea și cruțarea, singura condiție fiind lepădarea de Hristos și trecerea la legea musulmană, dar fără succes.
Pe 15 august 1714, chiar în ziua când voievodul Constantin Brâncoveanu aduna 60 de ani de viață, sultanul Ahmed al III-lea vrea să-și demonstreze forța, umilindu-l pe domnitorul Țării Românești, în fața ambasadorilor marilor puteri occidentale și Rusiei.
Citește și: Enigma sabiei lui Ștefan cel Mare: Arma primită de la Papa să salveze creștinătatea a ajuns la turci
Prizonierii au fost purtaţi desculţi şi doar în cămăşi prin tot oraşul, fiind umiliţi pe străzile marii capitale otomane.
Ambasadorul venețian la Constantinopole, Andrea Memno a descris acea zi cumplită.
„Încă de dimineață, Sultanul Ahmed se puse într-un caic împărătesc și veni la seraiul zis foișorul Jalikiacs, pe canalul Mării Negre, în fața căruia era o piață mică, unde au adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patru băieți ai lui și pe vistierul Văcărescu, i-au pus în genunchi unul lângă altul la oarecare depărtare, un gâde le-a scos căciulile din cap”, scrie Memno.
La rândul său, Anton-Maria Del Chiaro, din Florența, fostul secretar al lui Brîncoveanu pentru limbile apusene a notat evenimenele cu vădită tulburare.
„Sunt în cămeși albe, lungi, cu picioarele goale. Nouă capete de acuzare. Unul dintre ele spune că și-a cumpărat de la Viena instrumente muzicale pe care nici marele sultan nu și le permite.
Cei șase au timp de o rugăciune creștinească, apoi muftiul le prezintă ghiaurilor „măreața” ofertă: se pot lepăda de legea lor cea creștinească, se pot turci și sunt iertați ori, de nu, securea va cădea asupra capetelor lor”.
Acum este momentul care i-a tansformat pe toți în martiri ai credinței creștine, relatat de același Del Chiaro.
„Glasul cel înăbușit de credință al bătrânului Brâncoveanu răsună și zise înspăimântat de această insultă: „Fiii mei! Iată, toate avuțiile și tot ce am avut am pierdut.
Să nu ne pierdem, însă, sufletele! Stați tare și bărbătește, dragii mei, și nu băgați seama de moarte. Priviți la Hristos Mântuitorul nostru câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit!”.
Ahmed, auzind acestea, se făcu ca un leu turbat și porunci să li se taie capetele. Gâdele ridică securea și capul marelui vistier Ianache Văcărescu căzu primul”, scrie Del Chiaro.
Ducându-și cruzimea pînă la capăt, sultanul îl obligă pe domnitor să vadă cum propriii fii sunt decapitați.
Citește și: Ce înseamnă „picătura chinezească”, de fapt? Cât de eficientă este metoda de tortură?
Pe rând sunt executați Constantin, 31 de ani, Ștefan, 29 și Radu. Când vine rândul lui Matei - sau Mateiaș - cel mai mic dintre frați, acesta are un moment de ezitare și imploră să fie lăsat în viață, acceptând să treacă la credința musulmană.
„Beizadea Mateiaș, de numai 12 ani, văzând atâta sânge de la frații săi și de la Văcărescu, se ruga de Sultan să-l ierte, făgăduindu-i că se va face turc”.
„Dar Brâncoveanu, cu lacrimi în ochi, urlă: „Mai bine mori în legea creștinească, decât să te faci păgân, lepădându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câțiva ani mai mult pe pământ”. Atunci micuțul țipă și el: „Vreau să mor creștin! Lovește!”, a mai scris venețianul.
Încărcat de curaj, Matei își acceptă soarta, iar capul său se rostogolește pe podeaua însângerată. Ultimul a fost decapitat Brâncoveanu însuși. Totul a durat doar 15 minute.
Cadavrele lor au fost aruncate în Bosfor, iar capetele înfipte în pari, timp de patru zile, în faţa Seraiului.
Niște pescari greci găsesc doar părți din trupuri, pe care le-au ascuns în curtea catedralei patriarhale din Constantinopole.
Tot în mare taină, trupurile Brâncovenilor au fost duse și îngropate în biserica din Mănăstirea Maicii Domnului „Kamariotisa”, de pe Insula Halki, zidită de împaratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul și refăcută chiar de Constantin Brâncoveanu, mai scrie sursa citată.
La șase ani de la cumplitul eveniment, în 1720, văduva domnitorului, Doamna Maria, le aduce în țară și le înmormântează la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, ctitoria lui Brâncoveanu, cea aflată la kiometrul 0 al Bucureștiului.
Lespedea nu a fost inscripționată, pentru a nu afla turcii că trupul a fost repatriat, însă Maria notează detalii pe candela de argint, inscripția urmând a fi descoperită în 1914.
Pentru că nu există detalii exacte despre ceea ce s-a petrecut cu trupurile celor patru copii, dar nici cu vistiernicul Văcărescu, se crede că numai cel al domnitorului a ajuns la București.
Astfel, ceilalți martiri întru credință, inclusiv Matei, cel mai tânăr sfânt român, sunt fără de mormânt, dar locul lor în istoria neamului va fi mai durabil decât orice monument funerar.
