Printre puţine lucruri care ne-au fost înapoiate de ruşi, în epoca comunistă, din Tezaurul României care a luat drumul Rusiei ţariste în urmă cu 101 ani, pentru a fi la adăpost de armatele Puterilor Centrale, care ocupaseră o parte însemnată a României, se numără şi o carte cu coperţi de aur care a aparţinut Mănăstirii Horezu, din judeţul Vâlcea.
Azi ea face parte din Tezaurul Istoric al Muzeului Naţional de Istorie a României.
Povestea Evangheliei ferecate în aur de Constantin Brâncoveanu
Evanghelia Greco-Română din 1693 a fost tipărită de ieromonahul Antim Ivireanul în Tipografia Domnească a Mitropoliei din Bucureşti, iar ferecătura a fost realizată la Brașov, la comanda lui Constantin Brâncoveanu, apoi cartea de cult, un exemplar de excepție, a fost donată de către domnitorul martir mănăstirii Hurezi, prima sa ctitorie.
Biserica mănăstirii Hurezi, cu hramul „Sfinții împărați Constantin și mama sa Elena“ a fost târnosită în data de 8 septembrie 1693, conform unei însemnări marginale din Foletul Novel, aparținând chiar lui Constantin Brâncoveanu.
Citește și: Misterul spadei de aur descoperită în România. E veche de 3.700 ani și e unicat în Europa
În partea de sus a celei de-a 18-a filă a manuscrisului, deținut de MNIR, tăiată și păstrată doar în partea superioară, avem următoarea însemnare a domnitorului:
„Sept 6, miercuri am sosit la mănăstire la Hurezi, unde mănăstirea [biserica și incinta principală] am târnosit la septembrie 8 vineri în zioa nașterii Maicăi Preaciste“.
După secularizarea averilor mănăstirești din 1863, o parte a tezaurului mănăstirii Hurezi a ajuns în patrimoniul Muzeul Național de Antichități din București (MNA), organizat în stil modern de către Al. Odobescu și, ulterior, de Gr. Tocilescu.
În patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României se găsesc o serie de capodopere conținând ex-libris ștampilă Muzeul Național de Antichități.
Un exemplu elocvent este și Evanghelia Greco-Română din 1693, ferecată în metal prețios, deținută în trecut de ctitoria Brâncovenească de la poalele Muntelui Căpățâna.
Legătura cărții de cult are plăci din argint aurit aplicate pe scoarțe din lemn, acoperite, în prealabil, cu o catifea de mătase de culoare vișinie.
Ferecătura formată din medalioane de argint aurit, reprezentând figuri apostolice și scene canonice consacrate, lucrare de mare finețe artistică și religioasă, a fost realizată în atelierul meșterului brașovean Georg Helthner.
Opera artistică a fost comandată prin 1691 și a fost finalizată în 1692, conform datării specificate la sfârșitul textului de danie Brâncovenească.
Lucrarea realizată la comandă pentru Constantin Brâncoveanu se remarcă prin grija pentru detaliu în redarea costumelor de ceremonie, de factură bizantină, purtate de împărații Constantin și Elena, reprezentați pe ferecătura Evangheliei greco-române de la Hurezi.
Motivele fitomorfe ale vestimentației imperiale, dar și cele ornamentale, fin cizelate, amintesc de arta săsească din a doua parte a secolului al XVII-lea.
Pe cele două medalioane canonice centrale, anterior și posterior, mai întâi, în partea centrală stânga a scenei „Învierea Mântuitorului”, apoi, sub inscripția slavonă de danie a domnitorului și a soției sale se pot observa cele două mărci ale meșterului brașovean, formate din inițialele GH (Georg Helthner), incluse într-un scut, potrivit mnir.ro.
Citește și: Enigma sabiei lui Ștefan cel Mare: Arma primită de la Papa să salveze creștinătatea a ajuns la turci
Inscripția slavonă de danie de sub scena canonică „Sfinții împărați Constantin și mama sa Elena“ este următoarea: „Io(an) Kostandin B(asarab) B(râncoveanu) Voevod i gospojda ego Mariia, vă leat 7200 (1692)”. „Io(an) Kostandin B(asarab) B(râncoveanu) Voevod și doamna sa Mariia; la anul 7200 (1692)”.
Preţioasa tipăritură are inclusiv un semn de carte, din mătase cu inserţii de aur. Cartea grea de peste 4,8 kilograme a aparţinut Muzeului de Antichităţi Bucureşti, conform ştampilei cu titulatura acestuia, aplicată pe foaia de titlu.
Evanghelia ajunge la ruși
Pe prima filă velină a capodoperei se regăseşte dovada că este una dintre multele comori ale României care au fost trimise în Rusia, de unde tezaurul nu s-a mai întors niciodată în întregime.
Destinul cărţii rare a fost însă de a se întoarce în ţară alături de o mică parte de valori istorice şi arheologice.
Citește și: Arma dacilor care a băgat spaima în soldații romani. De teamă, și-au modificat armurile
Se întâmpla în 1956 când a venit acasă alături de Tezaurul de la Pietroasele, de cele 120 de tablouri ale lui Grigorescu, de medalii şi obiecte de orfevrărie medievală, icoane, stofe vechi etc, potrivit Dr. Ginel Lazăr, Muzeul Naţional de Istorie, muzeulnationaljournal.ro.
Era al doilea din cele trei transporturi cu Tezaurul României care se întorceau în ţară: 1935, 1956, 2008. 
