VIDEO Cum schimbă scena politică din România războiul din Iran și teoriile absurde ale conspirației

Mai multe evenimente recente, de la tensiunile din Orientul Mijlociu până la demontarea unor teorii conspiraționiste, ridică întrebări despre evoluția curentului suveranist din România. Într-un dialog cu Newsweek România, rectorul SNSPA, Remus Pricopie, analizează mecanismele din spatele acestor mișcări și rolul clasei politice.

Ce impact are războiul din Iran asupra suveraniștilor

Newsweek România: S-au întâmplat mai multe lucruri care, pentru un om cu o minimă gândire critică, ar trebui să-i dea de gândit. Călin Georgescu, Mihail Neamțu, poate Diana Șoșoacă au emis tot felul de teorii ale conspirației care, iată, astăzi se dovedesc a fi false. Se schimbă ceva în zona aceasta suveranistă? Mai renunță o parte dintre oameni la aceste idei, la acești „noi Mesia”? Își dau seama că nu e în regulă ?

Remus Pricopie, rectorul SNSPA: Foarte complicată întrebare. Pentru că, dacă încercăm să găsim un răspuns corect, trebuie să trecem în revistă foarte multe lucruri. Aș începe cu procentele din sondaje.

Aici ajungem, până la urmă, la procente.

Da, dar și aceste procente trebuie privite corect. Și nu este prima dată când discutăm aici, la dumneavoastră, despre utilizarea uneori coruptă - și am să justific utilizarea acestui termen - alteori superficială, a unui instrument care este absolut corect din punct de vedere științific. În sociologie, sondajul de opinie este un instrument foarte serios.

De ce spun corupt? Pentru că, începând cu 2022, 2023, 2024, am avut așa-zise sondaje date pe piață care nu aveau nicio legătură cu realitatea. Pur și simplu, contra unor sume de bani, anumite persoane sau institute au acceptat să prezinte sondaje false.

De ani de zile ne ferim să reglăm acest lucru. Și atenție, nu trebuie reglat prin lege sau procuratură, ci așa cum se face în orice stat civilizat, prin asociațiile profesionale ale celor care fac sondaje.

Se numesc diferit — Asociația Sociologilor sau alte organizații — dar au reguli de realizare și prezentare a sondajelor, inclusiv prin punerea la dispoziție a bazelor de date. Astfel, alți sociologi pot verifica și nu mai poți schimba din pix rezultatele.

Aceasta este utilizarea coruptă. Mi se pare nepotrivit ca, în baza unei sume de bani, să pretinzi că ai făcut o cercetare sociologică. De ce se fac? Pentru a influența opinia publică.

Ne aducem aminte de un candidat care avea 38% în 2022-2023. În final, la vot, nu a avut nici măcar 15%.

Era deja președinte.

Acesta este un alt aspect. Trecem foarte repede peste lucruri. Să ne aducem aminte de semnăturile asumate false — pentru că acel candidat a spus că sunt false — și nu avem nici măcar un dosar penal pe acest subiect.

Acolo este vorba de fals în acte publice.

Sunt multe zone pe care, după campanii, nu le mai analizăm. Degeaba Biroul Electoral Central trimite sesizări la Parchet dacă nu se întâmplă nimic.

Nu cetățeanul spune, ci instituția statului: am avut candidați care au venit cu semnături false. Același lucru se întâmplă și cu sondajele.

Al doilea aspect este utilizarea incorectă a sondajelor. Am citit că un partid suveranist ar avea 37%. Pare mult. Dar acel procent este din cei care au declarat că votează. În realitate, înseamnă aproximativ 17–19% din populația României.

De ce nu se spune asta? Pentru că atunci vezi și că alte partide au 11%, nu 22%. Acestea sunt realitățile.

Din păcate, s-a ajuns să avem politicieni iraționali. Uneori te întrebi dacă au analizele medicale la zi. Nu spun eu asta - procuratura a cerut astfel de verificări.

Faptul că procuratura solicită un consult de specialitate înseamnă că există suspiciuni.

Persoana respectivă a trecut pragul electoral de două ori. Și atunci te întrebi: cum poți să votezi pentru un astfel de politician?

Pentru că politica clasică a dezamăgit. Oamenii caută alternative. Și astfel apar partide care, cu trei săptămâni înainte de alegeri, nu existau, iar apoi ajung în Parlament.

Există două explicații: una este promovarea masivă pe rețelele sociale, inclusiv din exterior. A doua este modul defectuos în care funcționează statul.

Avem partide care nu mai există efectiv, dar primesc în continuare subvenții. Banii noștri se duc acolo. Oamenii văd asta și nu înțeleg.

În acel moment de furie, votează orice altceva — un partid mai zgomotos.

Dacă mergem în profunzime, vedem și mesajele: teorii despre dârele avioanelor. Sigur, o participare la un curs de fizică de clasa a 6-a sau a 7-a ar fi dat o explicație că e vorba de condens

Repet, simplu fapt că noi vorbim despre asta ne arată cât de jos a ajuns, de fapt, discuția publică. Oricât de mult ne-am feri de așa ceva, în loc să discutăm lucruri serioase, în loc să discutăm despre cum putem să ducem țara mai înainte, cum putem să evităm riscurile. Din păcate, sunt riscuri în zona noastră multiple, de la situația din Ucraina, la ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, la multe, multe alte lucruri, relația transatlantică, etc. Și din nou venim și spunem ce șanse au. Păi, când vorbim de politică, vorbim despre o competiție între diferite opțiuni. Care-s opțiunile? Astăzi? Noi, aici, noi doi, am discutat când s-a format actualul guvern, fără să fie vreo critică la adresa absolut foto liză am spus că este o greșeală ca toate partidele sănătoase, prooccidentale să se ducă la puteri.

Este o greșeală elementară în momentul de față, în mod absolut firesc în vocabularul politic din orice țară democratică. George Simion este liderul opoziției. Păi, cum poți să îi dai această poziție de lider al opoziției unui personaj ca George Simion?

În continuare n-am clarificat cum e cu persoana în ongrata în Republica Moldova, cum e cu persoana ongrată în Ucraina, cum este cu semnăturile false, cum este cu banii pe care înțeleg că îi tot colectează la partid și sunt tot felul de reclamații că folosire ilegală a banilor, atât în perioada de campanie, dar și în extra-campanie. Deci nu lămurim aceste lucruri, dar noi îi punem în brațe poziția de lider al opoziției. Se duce tot pe banii noștri în Washington și spune că este liderul opoziției și nu minte. De data asta chiar nu minte.

Avem nouă luni de guvernare și am ajuns exact unde anticipam: tensiuni și dezamăgire.

S-au adăugat și aceste probleme venite din cauza războiului din Iran care nu erau un calcul acum nouă luni.

Bun, nu ne gândeam acum nouă luni, dar în analiza politică, inclusiv în analiza de politică externă, întotdeauna lucrezi cu diferite scenarii, plus o căsuță goală. Eu le predau studenților acest lucru, deci epuizăm toate scenariile la care ne putem gândi și la sfârșit mai adăugăm un număr. Să zicem, avem 17 scenarii, ok, scenariul 18, și punem o căsuță, un dreptunghi gol și un semn de întrebare. Nu știm. Dar în orice moment poate să apară ceva ce noi nu am prevăzut, pentru că nu avem suficiente date. În cazul Iranului nu era o căsuță goală. Era pe listă de analiză.

Cu probabilități diferite, dar întotdeauna Iranul, de cel puțin 20 de ani, este acolo pe listă. Am mai avut atacurile de anul trecut, știm subiectul. Tema nucleară a Iranului este veche. Problema atacării Iranului pentru a bloca dezvoltarea capabilităților nucleare militare este cel puțin din perioada lui Obama.

Iar Obama, pentru că s-a discutat mult în necunoștință de cauză despre Premiul Nobel pentru Pace, la numai câteva luni de la preluarea mandatului a primit acest premiu. Unii analiști susțin că acel premiu a fost acordat inclusiv pentru a ghida politica externă a noului președinte spre pace. Adică nu pentru realizări, ci pentru ceea ce ar trebui să nu facă în viitor — război cu Iranul. După ce a primit premiul, la Casa Albă nu s-a mai discutat despre atacarea Iranului.

Cine înțelege dimensiunea geopolitică a acestui moment înțelege cum poate fi folosit ca element de prevenție. Repet, sunt opinii care apar în analize serioase. În final, s-a semnat un acord cu Iranul, după ani de negocieri privind neproliferarea armelor. Din păcate, Iranul nu a respectat acel acord, motiv pentru care a fost denunțat ulterior.

Una peste alta, credeți că numărul celor care sunt atașați acestui curent suveranist va crește sau va scădea?

Depinde foarte mult de ce fac partidele clasice — PSD, PNL, USR — și de ce va face președintele Nicușor Dan. Dacă reușești să construiești o relație cu cetățenii, atunci aceste partide nu vor avea succes. Dacă faci jocuri politice, cum a fost ideea de a le susține să intre în Parlament pentru transferuri ulterioare, atunci le dai platformă.

Într-o democrație, oricine are dreptul să ajungă parlamentar. Dar este o problemă când cetățenii votează fără să verifice. Ajung în Parlament oameni fără pregătire, fără experiență, fără competențe reale.

Și atunci ne întrebăm de ce nu suntem competitivi. Dacă vrem să fim competitivi, trebuie să lucrăm cu cei mai buni dintre cei buni.