217 unități sanitare (42%) din cele 513 înregistrate la Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate (ANMCS) nu au raportat anul trecut niciun eveniment advers asociat actului medical, relevă studiul Siguranța pacientului în actul medical, realizat de Observatorul Român de Sănătate la inițiativa Asociației Ayan.
Acest lucru nu înseamnă că aproape jumătate din sistemul de sănătate din România este impecabil, ci doar că în România nu există încă o cultură a raportării erorilor bine înrădăcinată în practicile sistemului medical, cu efecte negative inclusiv la nivelul procesului de învățare din greșeli, potrivit documentului.
De altfel, dintre erorile raportate, jumătate au fost cauzate de nerespectarea măsurilor de prevenire și combatere a infecțiilor asociate asistenței medicale.
„Studiul a fost realizat în contextul în care pandemia de Covid-19 a evidențiat vulnerabilitățile sistemelor de sănătate din întreaga lume, inclusiv din România. Astfel, am analizat siguranța pacientului concentrându-ne pe erorile care apar în actul medical, cu scopul final de a contribui la îmbunătățirea practicilor de siguranță a pacientului.
Acest lucru este imperios necesar pentru creșterea calității asistenței medicale și a încrederii populației în actul medical. Prin acest studiu ne propunem și să creăm o platformă de dialog între autorități, medici și pacienți, astfel încât să poată fi găsite soluţii concrete în beneficiul tuturor părţilor implicate.”, a declarat Constantin Radu, director executiv al Observatorului Român de Sănătate.
O eroare în raportarea erorilor
Legislația din România nu conține definiție clară a conceptului de „eroare medicală”, care să fie în concordanță cu terminologia recomandată de Organizația Mondială a Sănătății și Uniunea Europeană.
Sistemul actual de raportare vizează evenimentele adverse asociate asistenței medicale, care prin definiție includ doar erorile medicale cu consecințe asupra pacientului.
Dar erorile medicale se referă și la acele greșeli ce apar în asistența medicală care nu au consecințe asupra pacientului, iar omiterea raportării lor constituie o barieră în procesul de învățare din greșeli, menționează autorii studiului.
Încă din 2009 Consiliul European a sugerat statelor membre UE implementarea unui set de măsuri pentru siguranța pacientului, precum sisteme de raportare și învățare, emanciparea pacientului, politici naționale și locale de siguranța pacientului și diseminarea informațiilor despre siguranța pacientului către părțile implicate în asistența medicală.
CITEȘTE ȘI: EXCLUSIV Coordonatorul tehnic al PNRR a plecat în concediu, în ciuda interdicției puse de premier
„O evaluare cu privire la procesul de implementare a acestor măsuri recomandate, publicată într-un raport al Comisiei Europene din 2014, arată că România se clasa pe ultimul loc, alături de Slovenia, cu doar 3 sub-măsuri implementate dintr-un număr de 13 recomandări.
Mai mult, în prezent, România are un sistem de raportare a evenimentelor adverse asociate asistenței medicale doar în unitățile sanitare cu paturi, față de alte țări în care raportarea cuprinde și alte unități precum ambulatorii, cabinete de medicină de familie și centre rezidențiale pentru bătrâni”, arată Observatorul Român de Sănătate.
Infecțiile nosocomiale, în continuare pe primul loc
Cele mai frecvente evenimente raportate rămân infecțiile nosocomiale, de medicație și căderile, menționează raportul.
La nivel general, în anii 2019 și 2020, în România au fost raportate:
- peste 5.800 cazuri de infecții asociate asistenței medicale,
- peste 1.300 de erori medicale care au rezultat în traumatismul pacientului,
- 128 de cazuri de deces din cauza unor erori medicale.
Printre cei mai expuși erorilor medicale sunt pacienții pediatrici, potrivit datelor prezentate în studiu.
O altă situație evidențiată de Observatorul Român de Sănătate privește Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis din cadrul DSP.
Din datele adunate de la 31 de DSP-uri din țară, peste jumătate dintre sesizările adresate Comisiilor de malpraxis sunt respinse pe motiv de lipsă a documentelor sau neplată a taxei pentru experții care ar trebui să analizeze cazul.
„Doar 4,3 % din sesizările înregistrate la nivelul Comisiilor de malpraxis în perioada 2015 - 2019 au fost confirmate ca fiind malpraxis”, dezvăluie raportul.
