Solicitarea Transgaz, privind tranzitul gazelor spre Ucraina, a fost aprobată de Comisia Europeană

Comisia Europeană a aprobat modificarea angajamentelor asumate de Transgaz într-un caz antitrust, astfel încât Ucraina să poată avea acces la capacități de export prin infrastructura de transport a gazelor din România.

Măsura nu înseamnă că România va trimite gaze proprii către Ucraina, ci că vor fi utilizate mai eficient conductele existente pentru tranzitul gazelor din regiune.

Comisia Europeană a anunțat aprobarea modificării angajamentelor asumate de Transgaz în martie 2020, în cadrul unei investigații antitrust privind accesul la infrastructura de transport a gazelor naturale din România.

Solicitarea Transgaz, privind tranzitul gazelor ucrainene şi UE, a fost aprobată de Comisia Europeană

Potrivit executivului european, modificarea permite operatorului român să ofere și Ucrainei acces la capacități de export de gaze, nu doar statelor membre ale Uniunii Europene din regiune, așa cum prevedea forma inițială a angajamentelor.

În luna mai 2026, Transgaz a solicitat Comisiei Europene permisiunea de a oferi capacități concurente în două puncte de interconectare aflate pe aceeași conductă: unul între România și Bulgaria și altul între România și Ucraina.

Capacitățile concurente reprezintă volume din rețeaua de transport care nu pot fi alocate integral într-un punct fără reducerea totală sau parțială a capacității disponibile într-un alt punct al infrastructurii.

Citeşte şi: 

Acestea sunt scoase la licitație și alocate în funcție de cererea de pe piață.

Chisăliță a explicat pentru Digi24.ro că infrastructura de tranzit a gazelor prin România a fost construită începând cu anii 1970 pentru transportul gazelor rusești către state din sud-estul Europei.

„De-a lungul istoriei, prin România au fost dezvoltate trei conducte de tranzit. Toate plecau de la Isaccea și mergeau până la Negru Vodă. Una era dedicată Bulgariei și încă două dedicate Greciei, Macedoniei și Turciei.

Aceste conducte au fost construite începând cu 1970 și ultima a fost finalizată în 2003. Conductele erau bazate pe contracte exclusiviste, adică erau făcute cu dedicație și nimeni altcineva nu putea să tranziteze gaze prin ele”, a explicat expertul.

Citeşte şi: 

Potrivit acestuia, sistemul funcționa exclusiv pentru transportul gazelor rusești către statele din regiune, iar conductele erau rezervate beneficiarilor stabiliți prin contractele inițiale.

„Tranzit 1 era dedicat exclusiv Bulgariei. Tranzit 2 si Tranzit 3 mergeau către Turcia, Grecia și Macedonia. Gazele plecau din Ucraina, traversau România și ajungeau în aceste state. Nimeni altcineva nu putea utiliza conductele”, a spus Chisăliță.

Obligațiile asumate după aderarea României la UE Expertul a transmis că situația a început să se schimbe după aderarea României la Uniunea Europeană, când autoritățile române au fost obligate să permită accesul terților la infrastructura de transport.

Citeşte şi: 

„România a fost obligată să creeze acel sistem de acces la terțe părți pentru oricare dintre sistemele de transport gaze pe care le deținea. S-au acordat derogări, acestea au fost prelungite, încălcate, iar prelungite.

Practic, începând cu 2016 expira ultima derogare în care România trebuia să deschidă absolut toate conductele pentru ca oricine să poată să tranziteze gaze naturale, bineînțeles cu obligația plății tarifelor”, a declarat expertul.

Potrivit acestuia, unul dintre motivele pentru care accesul a fost întârziat a ținut și de veniturile importante generate de vechile contracte: „Tariful era plătit pe capacitate. Asta însemna că indiferent dacă se tranzitau sau nu gaze, România încasa bani.

Și erau sume importante. Din acest motiv, sub diverse explicații tehnice, flux bidirecțional, revizii sau alte argumente, conductele nu au fost deschise imediat către terțe părți”.