Remus Pricopie a explicat într-un atricol despre presă că rolul central al acesteaia, într-un stat democratic, în care este considerată „a patra putere”, alături de legislativ, executiv și justiție, „este de a asigura transparența guvernării, de a proteja cetățenii de abuzurile puterii și de a furniza informații corecte și relevante, care să permită participarea conștientă la viața publică”.
Remus Pricopie: „Într-o democrație matură, presa liberă nu este un simplu accesoriu instituțional”
„Dacă presa tradițională operează, cel puțin teoretic, sub reguli editoriale și sub responsabilitatea unor profesioniști identificați, platformele digitale funcționează pe baza algoritmilor de maximizare a interacțiunilor, nu a criteriilor de acuratețe sau relevanță democratică.
În lipsa unor mecanisme clare de verificare și responsabilizare, aceste platforme devin adesea canale pentru dezinformare, polarizare și manipulare, cu un impact direct asupra calității dezbaterii publice.
Standardele UNESCO pentru o presă liberă, detaliate în raportul 𝑀𝑒𝑑𝑖𝑎 𝐷𝑒𝑣𝑒𝑙𝑜𝑝𝑚𝑒𝑛𝑡 𝐼𝑛𝑑𝑖𝑐𝑎𝑡𝑜𝑟𝑠: 𝐴 𝐹𝑟𝑎𝑚𝑒𝑤𝑜𝑟𝑘 𝑓𝑜𝑟 𝐴𝑠𝑠𝑒𝑠𝑠𝑖𝑛𝑔 𝑀𝑒𝑑𝑖𝑎 𝐷𝑒𝑣𝑒𝑙𝑜𝑝𝑚𝑒𝑛𝑡 (UNESCO, 2008), definesc libertatea presei ca fiind nu doar absența cenzurii directe, ci și existența unui cadru instituțional și economic care să prevină monopolizarea sau manipularea informației.
Aceste standarde stabilesc ca fundament independența editorială față de puterea politică și economică, pluralismul surselor de informare și al opiniilor exprimate, accesul liber la informații de interes public, transparența proprietății media și protecția jurnaliștilor împotriva represaliilor.
În era digitală, aceste principii trebuie extinse și la marile platforme online, care, deși nu sunt „presă” în sens clasic, influențează masiv fluxul informațional”, a explicat Remus Pricopie, rectorul SNSPA, conform revistaculturala.ro.
Acesta a mai arătat care este diferența dintre presa de stat și cea privată și cu ce probleme se pot confrunta.
„Presa publică, finanțată din bugetul de stat, are în teorie misiunea de a servi interesului general, cu un mandat de echilibru și imparțialitate.
Avantajul său structural este stabilitatea financiară și capacitatea de a produce conținut cultural și educativ, care nu este întotdeauna profitabil comercial.
În schimb, riscul major este politizarea și transformarea într-un instrument de propagandă guvernamentală.
Presa privată, deși independentă de stat, este dependentă de piață și de resursele investitorilor.
Această dependență poate genera un alt tip de influență, prin care finanțatorii – fie corporații, fie grupuri de interese – dictează indirect agenda editorială.
În mediul digital, un fenomen similar se produce prin dependența de vizibilitatea generată de algoritmi: un conținut este promovat sau ignorat nu în funcție de valoarea sa jurnalistică, ci de capacitatea de a genera reacții rapide și emoționale.
Independența editorială este fragilă atunci când sursele de finanțare sunt concentrate. Dacă un singur actor – fie stat, corporație sau partid – acoperă o parte semnificativă din bugetul unei instituții media, libertatea acesteia de a critica acel actor scade proporțional.
În ultimele trei decenii, presa internațională a trecut printr-un proces de polarizare și concentrare a proprietății care a afectat credibilitatea”, a mai arătat Pricopie.
Profesorul Pricopie mai afirmă că „într-o democrație matură, presa liberă nu este un simplu accesoriu instituțional și nici o fabrică de făcut bani, câștigat influență sau atacat persoane și instituții incomode, ci un pilon al echilibrului dintre puteri și un garant al informării corecte”.
