Este o victoria unui candidat care a mizat pe relația directă cu electoratul și a beneficiat de sprijinul său direct, în ciuda unui politician care-și conservă autoritatea în partid prin șerpării de culise.
Dacă Dan Barna și gașca sa nu forțau excluderea lui Traian Băsescu din alianța anti- PSD de la București n-ar mai fi tremurat nimeni pe 27 septembrie pentru victoria lui Nicușor Dan.
Dincolo de calculele politice cinice, șeful USR a vrut astfel să-l pedepsească pe Traian Băsescu pentru îndrăzneala de a-l fi susținut pe Nicușor Dan, rivalul său, pentru poziția de candidat unic anti-PSD în București.
Am crezut inițial că Barna a vrut să-i transmită, în mod repetat, noului primar al Capitalei că nu este dorit în USR, ca nu cumva nicușoriștii din USR să nu-i amenințe șefia partidului. Parțial, Barna și-a atins scopul, pentru că noul primar al Capitalei este cu un picior în PNL, iar susținătorii săi din USR vor fi marginalizați la întocmirea listelor pentru parlamentare.
Văzând că gașca lui Barna aplică aceeași strategie și la negocierile din Consiliul General al Municipiului București (CGMB), am înțeles că altul este planul. Barna vrea, de fapt, să țină PMP-ul departe de o alianță cu PNL în București pentru a preveni o coaliție de guvernare după alegerile parlamentare de la iarnă.
USR-ul domnului Barna este un partid de nici 9%, un partid în care membrii se „carotează” deja pentru locurile în viitorul parlament, un partid care nu-și permite să împartă beneficiile viitoarei guvernări cu PMP.
De ce? Pentru că domnul Barna își pierde bruma de autoritate de partid dacă îi rămân mai puține funcții de împărțit. Ori, dacă primește și PMP la masă, un partid care suflă în ceafă USR în materie de procente, probabilitatea ca Barna să piardă frâiele partidului crește exponențial.
În plus, în calitate de unic partener al PNL, USR este direct interesat și-i țină pe liberali captivi, într-o relație de dependență politică care-i servește scopurilor.
După Traian Băsescu, USR- aripa Barna a cășunat pe Mihail Neamțu, susținut de PMP pentru funcția de viceprimar al Capitalei. Nu știu dacă e o alegere bună sau rea. Voi putea face o evaluare la finalul mandatului său. Dacă va fi cazul. Știu însă sigur că este treaba PMP să aleagă un candidat, pe care de altfel și-l asumă politic integral. Înțeleg că Mihail Neamțu este validat nu doar de partid, ci și de electoratul PMP. Dacă va eșua, va fi exclusiv problema PMP și a alegătorilor săi.
Pentru Barna și apropiații săi, Mihail Neamțu este doar un pretext. Ei vor să-l împiedice pe Nicușor Dan să-și consolideze o majoritate confortabilă în CGMB, care să-i ofere libertate de mișcare politică și să-l ajute să-și ducă la bun sfârșit proiectele așteptate de bucureșteni.
Nicușor Dan a înțeles asta și a impus alianța cu PMP, iar asta nu e o veste prea bună pentru USR. Partid învestit cu speranță de mulți alegători, dar care, din cauza uneltirilor distructive ale lui Barna, riscă să devină irelevant în următorul ciclu electoral. Asta dacă nu cumva Dacian Cioloș nu va forța debarcarea ctitorului de garduri în timp util.
