Ești un prost dacă stai în casă, ești la fel de prost dacă nu-ți dai seama că e o mare conspirație.
E plin de specialiști în virusologie care, până acum, postau poze cu pisici sau sarmale.
Ești un nenorocit dacă vii în țară și ești un sclav dacă vrei să pleci.
Ești un înapoiat dacă spui că ai credință și ești blestemat dacă nu ai.
Spui că ești credincios, dar înjuri Biserica.
Polițiștii ar trebui să aplice legea cu fermitate, dar tot polițiștii sunt o categorie de nenorociți care fac abuzuri. Ori nu sunt lăsați să aplice legea, ori au prea multe sarcini și nu fac față.
La fel și medicii, ba sunt eroi, ba sunt dezertori. Toți știu exact ceea ce trebuie să faci tu.
Nu există diferențieri, nu există cale de mijloc. E doar ura noastră cea de toate zilele, pe care o mai puteam înțelege în primele zile, când oamenii erau panicați.
Mulți dintre noi putem avea reacții necontrolate din cauza fricii. Dar apoi, ne mai putem cere și scuze. De data asta, nici vorbă.
Idealurile neo-socialiste au murit în prima după amiază când oamenii s-au năpustit în magazine. Atunci s-a terminat cu utopica egalitate.
Mulți și-au dat arama pe față, iar eu cred că Facebook ne-a arătat așa cum suntem. În spatele unui calculator, la distanță sigură, fără să fie față în față cu cel pe care-l fac praf, mulți au curajul să-și verse frustrările și ura pe care și le reprimă în viața reală.
Te-ai fi așteptat să vezi mai multă solidaritate, așa cum este în Italia, spre exemplu. Dar nu, la noi, ura este covârșitoare.
În principiu, este vorba despre ura față de cel care nu crede în aceleași lucruri ca tine. Fără niciun pic de înțelegere față de celălalt. Fără nicio cale de împăcare.
Acestea sunt discuțiile care macină spațiul public în vremea celei mai mari crize mondiale după cel de-al doilea război mondial.
Dacă vreți să aveți o oglindă proprie cât mai fidelă, comparați ceea ce postați anul trecut pe vremea asta cu ceea ce postați acum.
Unii dintre voi, poate că veți fi în stare să vă cereți scuze măcar față de voi înșiși.
Problema este că realitatea deformată a celor mai mulți devine realitatea ta, vrei nu vrei. Pentru că te intersectezi mereu cu oamenii ăștia. În trafic, la serviciu, în concediu, etc.
Chiar dacă ei nu fac parte din cercul tău de cunoștințe, te afectează, știi bine asta.
Există totuși o parte bună? Da, desigur.
Câțiva vor înțelege tâlcul ascuns al acestei epidemii și vor evolua.
Am văzut și oameni care au fost mai buni decât erau. Iar noi trebuie să ținem cât mai aproape de ei. Doar pentru câțiva lucrurile nu vor mai fi la fel.
Restul, vor reveni imediat la proastele obiceiuri imediat ce vom ieși din criză. Dar măcar știm pe cine putem conta.
