Dacă nu vă mai amintiți, domnul L.D. m-a acuzat, după ce am publicat adresa sa din Piața Domenii, de: „instigare la săvârșirea infracțiunii de atentat care pune în pericol securitatea națională, instigare la infracțiunea de violare de domiciliu – formă agravată, instigare la săvârșirea infracțiunii de ultraj, infractiunea de incitare la ura sau discriminare, instigare la tulburarea ordinii și liniștii publice, infracțiunea de a fi săvârșit acțiuni împotriva ordinii constituționale și instigare / autorat la săvârșirea infracțiunii de agresiune împotriva santinelei”. Acuzația că aș fi instigat la agresiunea împotriva santinelei m-a debusolat: eu am ce am cu Dragnea, de ce să-l agresez pe soldatul aflat în post?
Regret că am publicat pe Facebook adresa cuibușorului lui Dragnea? Da și nu.
Regret că, în momentul în care guvernul Grindeanu a anunțat că va emite două ordonanțe de urgență prin care-i scăpa pe Dragnea și pe prietenii săi de sancțiunea penală, mi-am pierdut cumpătul și am scris prost, la nervi. Să fii ziarist de 27 de ani și să scrii prost într-un asemenea moment e mai grav decât toate acuzațiile penale pe care mi le-a adus Dragnea.
Nu regret, pentru că era o situație atât de gravă încât am simțit că trebuia să fac „ceva” prin care să atrag atenția asupra unui abuz mizerabil. Aș publica din nou adresa lui Dragnea? Omul s-a mutat la Scroviștea, e bine păzit.
Regimul Dragnea/ PSD a fost atât de abuziv, a depășit atât de multe linii roșii, încât e imposibil să îți exerciți meseria de ziarist cu obișnuita detașare de până acum. Nu ai cum să-ți păstrezi obișnuita indiferență și cinismul specific acestei meserii când: Parlamentul legiferează doar în interesul penalilor, Curtea Constituțională a fost ocupată de niște politruci de la partid, jandarmii au devenit minerii lui Dragnea, Guvernul e condus, de facto, de condamnatul Vâlcov și asiști la un efort zilnic al PSD de a ocupa ultimele instituții independente din Justiție.
Oricum, „neutralitatea” presei e o minciună de sorginte marxistă: oamenii sunt subiectivi, prin natura lor, nu au cum să se „obiectivizeze”.
Eu îmi știu locul în lumea aceasta și nu-mi supraestimez capacitatea de a influența mersul lucrurilor. E ca și cum ai trage cu praștia după un T-34. Dar se vede că, chiar și acest gest, îl stresează și-l terorizează pe bietul domn Dragnea. Asta mă încurajează să continui.
