Cred că am trecut prea ușor peste momentul penibil în care premierul Japoniei nu era primit de nimeni la Palatul Victoria fiindcă PSD tocmai își dădea jos guvernul. Cine mai avea chef de Shinzo Abe? Era prima vizită a unui premier japonez în România. L-au trimis să se plimbe pe la Muzeul Satului, să nu spună că a venit degeaba.
Ultimii cetățeni din România care ar putea da lecții de etică în politică sunt foștii subalterni ai lui Liviu Dragnea. Desigur că pe vremea guvernării lor nu existau negocieri îndelungate pe funcții, fiindcă singurul care decidea era marele lider, ascuns în bârlogul său de la Scroviștea. El împărțea tot ce era de împărțit. Deciziile erau complet netransparente. Meritocrație la promovarea în funcție? Spunem “Dăncilă“ și am închis orice discuție.
Toată trupa aflată acum în jurul lui Ciolacu l-a slugărit pe Dragnea, au stat smirnă în fața lui, au tremurat de frică.
Dragnea pescuia, iar Ciolacu dădea la vâsle - nu-i mare diferență față de fotografia în care Șerban Nicolae era șoferul lui Cătălin Voicu.
Acum, viitorul Guvern va fi format dintr-o coaliție de partide care, desigur, nu-s perfecte, dar nici nu sunt ceea ce era PSD-ul lui Dragnea. Este normal ca armonizarea unor interese divergente să dureze. Belgia a stat un an fără guvern și a supraviețuit.
Politicienii nu sunt sfinți, sunt oameni care se bat pentru funcții și pentru acces la resurse. Nicăieri în lume nu este altfel, aceasta e natura umană. Este o cumplită minciună să le spunem alegătorilor că vreodată vor avea parte de o guvernare de îngeri, care se va gândi numai la țară.
Cât despre Orban, Barna, Cioloș și Kelemen Hunor, eu cred, eu sper, că sunt conștienți că sunt condamnați să guverneze împreună. Mai devreme sau mai târziu vor ajunge la un acord.
Nu sunt un mare admirator al acestei combinații, dar nimic nu poate fi mai rău decât revenirea la putere a eșalonului II de lachei ai lui Dragnea. Faptul că, la un moment dat, fostul lider PSD i-a concediat în șuturi nu înseamnă că au fost dizidenți sau competenți.
