Ce am câștigat de pe urma referendumului CpF

DE Ramona Ursu | Actualizat: 19.10.2018 - 15:30

Că tot am trecut peste un referendum care, nevalidat, schimbă la fel de multe ca atunci când ar fi fost validat de o majoritate zdrobitoare care să fi spus „da“ – nimic, adică, poate măcar învățăm ceva din experiența asta.

SHARE

Am putea învăța că democrație înseamnă și că poți cheltui vreo 40 de milioane de euro pentru un referendum care, juridic, nu ar fi schimbat nimic în România. Asta cu condiția să existe un anumit număr de oameni, în cazul nostru peste trei milioane, care să semneze pentru organizarea unui referendum privind căsătoria. Sigur că suma este mare, mai ales când o arunci doar pentru alinarea sufletească a unora. Sigur că este mare și dacă te gândești că statul ar fi putut construi, din acești bani, spitale, școli sau câțiva kilometri de autostradă. Doar că democrația nu se măsoară în aceste lucruri sau doar în acestea și e bine că nu se măsoară așa. 

Democrația costă. Educația cetățenilor se face în timp și costă și ea. Drepturile nu sunt mai multe pentru unii și mai puține pentru alții, doar pentru că unii cred că sunt în tabăra bună (chiar dacă să presupunem că sunt). Și chiar și drepturile astea ne costă, și e bine că ne costă și ele, pentru că poate măcar așa înțelegem cât de repede le putem pierde. În aceste condiții, în fața democrației, un referendum pentru a nu mai avea penali în funcții publice este egal în drepturi cu unul pentru introducerea bărbatului și femeii în Constituție. Dar lăsând la o parte toate astea, indiferent că suntem în tabăra pro, contra, #boicot, ceva am câștigat, totuși, din referendumul inițiat de Coaliția pentru Familie. Am câștigat o primă dezbatere pe o temă despre care s-a discutat, până acum, mai mult pe la colțuri, fără un cadru legal și fără nicio miză. 

Am câștigat o primă discuție asumată despre căsătorie, despre familie, despre homosexualitate. Subiecte sensibile pentru un popor care merge încă de-a bușilea în privința democrației. O primă discuție în care, de la Biserică la muritorii de rând sau apărători declarați ai familiei tradiționale ori netradiționale, s-au aruncat vorbe grele, s-a injectat spațiul public cu ură, s-au alimentat spaime de-a dreptul stupide, dar s-a mai deschis și Constituția, s-a mai citit și din Codul civil, s-a mai vorbit și despre cum este situația în alte țări, s-a mai învățat ceva și despre cum pot fi schimbate legile și câtă putere au cetățenii. Și, cine știe, data viitoare, dacă va mai fi o dată viitoare, poate că zgomotul nu va mai depăși conținutul discuției.

Și cred că am mai putea învăța ceva. Anume că, chiar dacă suntem în tabăra bună, cu poporul român nu mai merge să schimbi lucrurile folosind ura, minciuna, manipulările. Nu mai merge cu amenințări, nici de la politicieni, nici măcar de la biserici.

Nu mai merge cu sădit teamă în sufletele oamenilor. Frica nu mai funcționează, iar asta, după zeci de ani de dictatură odioasă în care a trăit acest popor, este poate cel mai mare câștig.

Comentarii

© 2019 NEWS INTERNATIONAL S.A.