Prescripția, mană cerească
Licitaţiile organizare ar fi fost deturnate, la ele participând un cumpărător real şi o „mână moartă” cu rolul de a da aparenţa legalităţii şi de a permite micşorarea preţului.
Procurorii au încercat să demonstreze existenţa unui grup infracţional organizat specializat în achiziţii la preţ redus şi în care Mereuţă ar fi avut un rol esenţial.
„Şansa ca la aceeaşi licitaţie, singurii doi licitatori care se prezintă să fie unul, viitorul ginere al executorului judecătoresc, iar celălalt verişoara soţului executorului judecătoresc şi în acelaşi timp mama consilierului juridic al biroului executorului judecătoresc şi mamă a viitorului mandatar al adjudecatarului, depăşeşte orice calcul al teoriei probabilităţilor”, au argumentat aceştia.
Eşafodajul anchetatorilor s-a prăbuşit însă în bună măsură. Judecătorii au respins o parte a acuzaţiilor, au nuanţat altele, iar pentru cele rămase au constatat prescripţia răspunderii penale.
Decizia Curţii de Apel nu este definitivă, dar şansele ca ea să fie anulată sunt minime.
Cinci abuzuri în funcţie
Mereuţă a fost acuzată de cinci infracţiuni de abuz în serviciu, constând în tot atâtea licitaţii trucate. Deturnarea rezultatelor acestora se desfăşura după acelaşi scenariu.
Proprietatea executată silit era scoasă la vânzare la preţul rezultat din evaluare. La această primă licitaţie nu se prezenta nimeni.
Conform legii, preţul de pornire la a doua licitaţie este de 75% din evaluarea iniţială. Dacă nici acum nu se poate obţine adjudecarea, se stabileşte un nou termen, la care preţul va fi de 50% din evaluare. Dacă se prezintă un singur ofertant, el este obligat practic să ofere minim acest preţ.
Dacă sunt însă mai multe persoane interesate, fiecare face o ofertă, iar licitaţia se desfăşoară între aceştia, adjudecarea făcându-se la orice preţ, oricât de mic.
Conform procurorilor, în această etapă, la licitaţiile organizate de Mereuţă veneau doi ofertanţi, dintre care unul era mână moartă. Prima propunere de preţ era derizorie, iar apoi licitaţia de desfăşura pe parcursul câtorva paşi, preţul final rezultat fiind însă unul de chilipir.
O primă licitaţie analizată de procurori a vizat o datorie de 926.000 euro pe care o avea A.G.
În contul acesteia, în 2014 au fost scoase la licitaţie un teren şi o casă, în valoare totală de 973.000 lei. Nu s-a prezentat nimeni, aşa că a fost anunţată o nouă procedură, cu un preţ de plecare de 730.000 lei.
Creditorul o anunţase pe Mereuţă că nu vrea ca vânzarea să se facă la mai puţin de 75% din valoarea imobilului.
La o adică, era dispus să preia el creanţa, la 75% din evaluare.
Totuşi, a fost organizată o nouă licitaţie, imobilele fiind vândute cu doar 500.000 lei. Această licitaţie avea de altfel să fie anulată ulterior, în instanţă.
Apartament de 187.000 lei dat cu numai 93.000 lei
În acelaşi an a fost scos la vânzare în cadrul unei proceduri de executare silită pentru o datorie de 30.000 de euro, un apartament din Dacia, la un preţ de 187.000 lei.
Din lipsă de ofertanţi, a fost organizată o nouă licitaţie, plecând de la 140.300 lei. Niciunul dintre participanţi nu a fost dispus să plătească acest preţ, cea mai mare ofertă fiind de 93.000 lei.
S-a plecat de la această valoare, iar licitaţia s-a terminat repede, apartamentul fiind justificat după câţiva paşi la doar 96.500 lei. Procurorii au arătat că era vorba de o subevaluare clară.
După evacuarea fostului proprietar, apartamentul a fost scos imediat la vânzare pentru 45.000 de euro.
„Se constată că imobilele au fost adjudecate la un preţ foarte mic în raport de preţul de evaluare, sub preţul de pornire (posibilitate asigurată de faptul că erau minim doi participanţi) şi că contraofertarea de către concurentul adjudecatarului a fost aproape inexistentă, acesta renunţând la a mai contraoferta după o urcare foarte mică a preţului.
Or, apare de neînţeles de ce un licitator realmente interesat de adjudecarea unui imobil şi care are cunoştinţă despre preţul de pornire, se prezintă la licitaţie (fapt ce crează o aşteptare că ar fi dispus să ofere cel puţin preţul de pornire din publicaţie) după care refuză să supraliciteze când ultima ofertă făcută de concurentul-viitor adjudecatar era încă departe de preţul de pornire”, au arătat procurorii.
După scenarii similare, un imobil evaluat la 1,4 milioane lei a fost vândut pentru doar 640.500 lei, iar altul valorând 483.000 lei, a fost adjudecat pentru numai 150.000 lei.
Anchetatorii au pus desfăşurarea licitaţiilor şi preţul final de ajudecare pe seama prieteniei dintre participanţii la licitaţie, oficial „concurenţi” şi pe legăturile de rudenie dintre unii dintre aceştia şi executorul Mereuţă. Ei au argumentat scenariul „mâinii moarte” şi prin situaţia materială a participanţilor la licitaţie.
Unul dintre inculpaţi, Marin Costia era pensionar.
„Este departe de a dispune de venituri care să-i permită să se prezinte la o licitaţie cu un preţ de pornire de 362.322,75 lei sau să achite o garanţie de 36.232 lei, aspect care din nou creează o prezumţie că înscrierea sa la licitaţie servea de fapt celuilalt licitatori care era ruda sa”, au precizat procurorii.
Citește mai multe pe Ziarul de Iași.
