În România comunistă, a existat disidență până în ultimul moment, cel al venirii Revoluției. Asta este realitatea, așa cum arată mii de dosare din arhiva fostei Securități.
24 ianuarie 1859: Adunarea electivă din Țara Românească îl alege domn pe boierul unionist Alexandru Ioan Cuza, care fusese ales domn al Moldovei în 5 ianuarie. Astfel, se înfăptuia Unirea Principatelor, în ciuda opoziției marilor puteri, cu excepția Franței.
23 ianuarie 1950: Knessetul, parlamentul israelian, votează o proclamație prin care capitala statului Israel se mută de la Tel Aviv la Ierusalim. În proclamație se afirmă că „Ierusalim este și a fost întotdeauna capitala Israelului“.
Conducătorii Partidului Național Țărănesc Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Ilie Lazăr, Nicolae Carandino au fost arestați, în vara anului 1947, după o înscenare a comuniștilor pe aerodromul din Tămădău.
10 ianuarie 1880: O grupare liberală în frunte cu Gheorghe Vernescu („liberalii sinceri“), de orientare politică conservatoare, părăsește Partidul Național Liberal, formând Partidul Liberalilor Sinceri.