Vlad Țepeș a deținut, statistic vorbind, de trei ori tronul Țării Românești, dar prima și ultima oară - în 1448 și 1476 - doar pentru o lună. Marile sale fapte le-a realizat, în schimb, în timpul celei de-a domnii, ce a cuprins perioada 1456-1462.
A fost singurul domnitor care a atacat deghizat un sultan otoman. Și nu unul oarecare, ci însuși Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului în 1453.
Vlad Țepeș, singurul domnitor care a atacat deghizat un sultan otoman. Cum a scăpat padișahul?
Gloria lui Vlad Țepeș se trage, pentru mulți, de la sângeroasa asprime a pedepselor pe care le aplica dușmanilor prinși, dar și muntenilor care furau, tâlhăreau ori i se opuneau în vreun fel.
Sigur, a devenit faimos mai ales datorită cărții lui Bram Stoker, care i-a adus supranumele de Dracula, într-o degradantă mistificare a realității și umbrire a faptelor reale ale voievodului.
Fiu al lui Vlad Dracul, el a fost trimis zălog la turci, în copilărie, alături de fratele său mai mic, Radu cel Frumos.
Citește și: Cum își trăgea Vlad Țepeș dușmanii în țeapă, de fapt? De ce a ales această metodă crudă?
Acolo, s-a împrietenit cu prințul, pe atunci, Mahomed, dar nimeni nu știe exact ce tip de abuzuri a suferit la curtea otomană.
A rămas neîmpăcat cu acele amintiri. iar toată viața s-a comportat de parcă ar fi vrut să se răzbune pe otomani pentru cine știe ce lucruri s-au întâmplat atunci.
Asta, spre deosebire de fratele său, Radu, care a rămas unul dintre apropiații celui care avea să devină sultanul Mahomed al II-lea, alături de care va participa chiar și la asediul și cucerirea Constantinopolului, devenind, totodată, rival la tronul Munteniei pentru Vlad.
Sultanul Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului - Foto: arhiva
În 1459, cu aproape 135 de ani înaintea lui Mihai Viteazul, Vlad al III-lea, așa cum e reținut de istorie, a pornit o revoltă anti-otomană, refuzând la început să mai plătească tributul datorat Porții.
Apoi, în iarna 1461-1462, întreprinde o incursiune în sudul Dunării în fruntea unei oștiri de 10.000 de călăreți, cucerind numeroase cetăți otomane de pe teritoriul de azi al Bulgariei - inclusiv Nicopole - și omorând peste 20.000 de turci, după cum el nsuși indica într-o scrisoare către regele Ungariei, Matei Corvin.
Citește și: Câte capitale au avut Țările Române, de fapt? Când a preluat Bucureștiul acest rol?
Vlad îi cerea ajutor militar fiului lui Iancu de Hunedoara, dar acesta, rob al unui compliat jos de culise politic, nu s-a grbit nicidecum să i-l acorde.
După ce inițial se bucurase că fostul său prieten din copilărie revenise pe tronul Țării Românești, Mahomed al II-lea a fost teribil de iritat de comportamentul ostil al lui Vlad și a decis să-i dea o lecție.
Vlad Țepeș a vrut să-l omoare pe cuceritorul Constantinopolului
Astfel, în primăvara anului 1462, sultanul aureolat de cucerirea „cetății de necucerit” cum i se spunea Constantinopolului, capitala fostului Imperiu Bizantin, trece Dunărea n fruntea unei armate uriașe, estimată la 250.000 de soldați.
Sigur că Vlad, care abia putea aduna 20-30.000 de luptători, nu a riscat o confruntare directă, ci a aplicat tactica hărțuirii și a pustiirii pământului.
Iar în noaptea de 17 iunie 1462 face unul dintre cele mai îndrăznețe „mutări” din istoria militară a lumii: atacă direct în inima taberei otomane, deghizat în haine turcești alături de oștenii săi, țintind chiar cortul sultanului pentru a-l ucide.
Nemaiauzita îndrăzneală a rămas cunoscută sub numele de „Atacul de noapte”, după titlul picturii lui Theodor Aman, care și-a imaginat artistic acea faptă, patru secole mai târziu, în 1866.
Citește și: VIDEO Strănepotul lui Dracula este Regele Charles: „Genealogia arată că Vlad Țepeș îmi e strămoș”
Cronicarul bizantin Laonic Chalcocondi scria că voievodul muntean a atacat în fruntea unui grup de 10.000 de luptători călare, toţi îmbrăcaţi în haine otomane şi cu torţe aprinse, la trei ore după apusul soarelui, adică în jur de ora 12.00 noaptea, când majoritatea trupelor otomane dormea.
Impactul atacului a fost devastator. Oamenii lui Țepeș au început să taie în stânga şi în dreapta, au dat focuri la corturi şi la echipamente militare, sunând din cornuri şi semânând teroare.
Tabloul „Atacul de noapte”, pictat de Theodor Aman în 1866 - Foto: arhiva
Chalcocondil mai notează că otomanii „se socoteau cu totul pierduţi”, Ţepeş cu luptătorii săi făcând ravagii în tabăra otomană și reuşind să ucidă aproximativ 15.000 de turci.
În plus otomanii au început să se omoare şi între ei, păcăliţi de deghizarea trupelor valahe.
Deşi a produs efectele scontate în materie de sabotare a armatei otomane şi de împuţinare a numărului adversarilor, „atacul de noapte” nu şi-a atins obiectivul final, acela de ucidere a sultanului şi implicit înlăturarea ameninţării otomane pentru o perioadă îndelungată.
Și asta, din cauză că deşi Vlad Ţepeş stabilise clar tactica şi ceea ce avea fiecare de făcut, se pare că o parte a boierimii şi comandanţilor nu au respectat întocmai ordinele.
Unele cronici amintesc de un boier pe nume Galeş care trebuia să atace din altă parte a taberei pentru a provoca dezordine şi mai mare.
Vlad Țepeș și-a pierdut tronul, în ciuda atacului reușit
Respectivul boier nu a atacat însă când trebuia şi cu forţa cerută. În plus, alţi comandaţi nu ar fi respectat ordinele, rămânând blocaţi după un şir de cămile otomane, folosite la transport, riscând să fie măcelăriţi.
Dar salvarea sultanului a venit, finalmente, de la o confuzie făcută de oștenii munteni. Ei au confundat cortul padișahului, atcându-le pe cele ale marilor viziri Ishak şi Mahmud, conform adevarul.ro.
În plus, ienicerii au reuşit să-l apere în ultima clipă pe Mahomed al II-lea, atunci când românii, sesizând greşeala, s-au îndreptat în cele din urmă către cortul potrivit.
Unele cronici spun că sultanul a fugit pe de ascuns din tabără, cu armata în dezordine după el.
În realitate însă, din cauza confuziei corturilor şi a ordinelor nerespectate, valahii au pierdut timp preţios, iar otomanii au putut să se reorganizeze, ienicerii reușind chiar să omoare aproximativ 1.500 de soldaţi munteni şi să respingă atacul.
Este drept, deși imensa armată otomană și-a continuat marșul către Ceatea de Scaun de la Târgoviște, în apropierea ei au fost întâmpinați de o adevărată „pădure de țepe” în care atârnau mii și mii de turci executați, sursele vorbind despre 20.000 de persoane.
În faţa acestei privelişti turcii „s-au înspăimântat foarte tare”, iar sultanul a recunoscut că „nu poate să ia ţara unui bărbat care face lucruri aşa de mari” şi care „ar fi vrednic de mai mult”.
Citește și: Cine era Bali Bey, războinicul prețuit de Suleyman Magnificul? A lăsat expresia „iarna lui Marcoci”
Conform aceluiași cronicar bizantin Chalcocondil, „pădurea de țepe” se întindea „pe 17 stadii lungime și era lată de 7 stadii”, ceea ce ar însemna un perimetru de aproximativ 3 km lungime și 1,5 km lățime.
Mahomed a decis să facă drum întors, iar pentru a-și masca eșecul expediției a ordonat organizarea de mari patreceri în cinstea „victoriei” asupra infidelului Vlad. Totuși, cum armata otomană, chiar rănită, rămăsese încă puternică, sultanul l-a lăsat pe Radu, fratele lui Vlad, la conducerea Munteniei, sprijinit de contigente importante de soldați
Deși a fost una dintre cele mai cutezătoare fapte ale sale, „ataul de noapte” a însemnat, de fapt, sfârșitul domniei pentru Țepeș, care s-a trezit atacat pe mai multe fronturi
În timp ce Vlad era ocupat cu turcii, la graniţa de nord pândea un nou pericol. Era vorba de armatele moldoveneşti care râvneau la cetatea Chilia.
În plus, în toamna lui 1462 mai mulţi boieri au trecut de partea lui Radu cel Frumos, iar Vlad Ţepeş, rămas doar cu o mână de oameni s-a refugiat în cetatea de la Poenari, iar mai apoi a fugit în Transilvania, pierzând tronul.
Prin uneltirea negustorilor brașoveni, nemulțumiți de politica lui Țepeș, voievodul a fost șinut prizonier de Matei Corvin, la Vișegrad, vreme de 12 ani.
Citește și: Suleyman Magnificul, sultanul vrăjit de Hurrem. Primul padișah care a numit domni în Țările Române
El va fi eliberat după intervenția lui Ștefan cel Mare la regele ungar în 1476, recucerindu-și tronul, însă doar pentru o lună, fiind trădat și ucis de boierii care trecuseră de partea noului favorit al Porții otomane, Laiotă Basarab.
Așa s-a sfârșit viața unicului conducător de țară care a atacat un alt conducător chiar în tabăra inamică, folosindu-se de o deghizare perfectă.
Însă, fără să bănuiască, Vlad Țepeș avea să cucerească posteritatea mai ales prin faima dobândită prin intermediul personajului Dracula, asocierea cu contele-vampir aducându-i realmente nemurirea, dar și desconsiderarea faptelor sale reale.
