Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, cel mai de seamă reprezentant al ortodoxiei româneşti în Transilvania, cu o activitate socială de inegalabilă, în special în domeniul învăţământului, şi cu o bogată activitate politică în slujba emancipării naţionale a românilor ardeleni, s-a născut la 20 decembrie 1808, la Mişkolţ (Miskolc), în Ungaria.
Anastasie, pe numele său de mirean, a fost fiul Anastasiei (n. Muciu) şi al unui negustor macedo-român, Naum Şaguna, potrivit lucrărilor "Dicţionar biografic de istorie a României" (Editura Meronia, 2008) şi "Dicţionarul general al literaturii române", sub egida Academiei Române.
Viața mitropolitului Șaguna, luptător pentru cauza românilor din Ardeal
A absolvit, în 1826, gimnaziul călugărilor Piarişti de la Pesta şi tot acolo, a făcut studii de filosofie şi drept (1826-1829). La Vârşeţ a urmat secţia română a Seminarului Teologic (din 1829). S-a călugărit în 1833, primind numele Andrei.
A fost profesor la Seminarul Teologic şi secretar al Consistoriului arhidiecezan din Karlowitz (din 1834), egumen la mănăstirile Iazac (1838), Beşenovo (1841), Hopovo (1842), Covil (1845), se arată în dicţionarul "Membrii Academiei Române 1866-2003".
Andrei Şaguna a susţinut, în special, prin acţiunile sale, emanciparea şi întărirea bisericii ortodoxe române din Ardeal. În 1846, era vicar general al bisericii române ortodoxe din Ardeal.
Citește și: Povestea Evangheliei ferecate în aur de Constantin Brâncoveanu. Cum a ajuns comoara pe mâna rușilor
În urma alegerilor din 1847, a fost confirmat episcop în decembrie 1848, depunând, în această calitate, eforturi în vederea restaurării vechii mitropolii a Transilvaniei prin numeroase memorii adresate Curţii din Viena şi patriarhului ortodox sârb, ca şi prin sinoadele eparhiale formate din clerici şi mireni, convocate la Sibiu în 1850, 1860 şi 1864.
A obţinut, în cele din urmă, în 1864, reînfiinţarea Mitropoliei, Andrei Şaguna fiind numit arhiepiscop şi mitropolit.
A convocat, apoi, un Congres naţional bisericesc al românilor ortodocşi din întreaga eparhie (Sibiu, sept.-oct. 1868), care a aprobat Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, ale cărui principii fundamentale - autonomia faţă de stat, participarea laicilor alături de clerici la conducerea treburilor bisericeşti în proporţie de două treimi - au stat la baza statutului de organizare a întregii Biserici Ortodoxe Române, începând din 1925.
Episcopul ortodox Andrei Şaguna s-a implicat şi în mişcarea revoluţionară a românilor transilvăneni din 1848-1849, fiind ales la 3/15 mai 1848, preşedinte al Marii Adunări de la Blaj, alături de episcopul Ioan Lemeni (unit).
Adunarea a adoptat "Petiţiunea naţională", programul Revoluţiei române din Transilvania, care revendica, printre altele, dreptul românilor de a fi reprezentaţi în Dietă, dreptul de a folosi limba română în legislaţie şi administraţie, emanciparea Bisericii Ortodoxe Române de sub jurisdicţia mitropoliei sârbeşti, desfiinţarea iobăgiei fără despăgubire, libertatea cuvântului şi a tiparului, asigurarea libertăţii personale şi a întrunirilor, înarmarea poporului şi înfiinţarea gărzii naţionale, învăţământ de toate gradele în limba română, amânarea discutării în dietă a problemei "uniunii" Transilvaniei cu Ungaria până la convocarea unei adunări în care românii să fie reprezentaţi proporţional etc., conform volumului "Istoria României în date".
A prezidat la 16/28 decembrie 1848, adunarea românilor de la Sibiu, a cărei rezoluţie cuprindea pe lângă un nou şi hotărât protest împotriva uniunii Transilvaniei cu Ungaria, instaurarea administraţiei româneşti pe întreg teritoriul Transilvaniei; convocarea unei Diete, alcătuită din reprezentanţi aleşi ai naţionalităţilor; crearea unui corp românesc de cavalerie şi procurarea a 50.000 de arme; redeschiderea şcolilor.
La 13/25 februarie 1849, episcopul Andrei Şaguna a înfăţişat împăratului Franz Joseph I "Petiţiunea generală a fruntaşilor români din Transilvania, Banat şi Bucovina", care cerea legitima constituire a naţiunii române într-un organism statal unitar, de sine stătător, în cadrul monarhiei, administraţie în limba română, reprezentanţă proporţională în parlamentul imperial ş.a., potrivit volumului "Istoria României în date" (Ed. Enciclopedică, 2003). Nici memoriul din 26 aprilie/7 mai 1849, realizat împreună cu reprezentanţii poporului slovac nu a avut audienţa dorită. La fel ca şi predecesorul său, împăratul s-a mărginit să facă doar promisiuni.
Citește și: Povestea româncei care a făcut senzație la scrimă. Câștigă Olimpiada cu sacrificii: nu mânca nimic
Convins de rostul înalt al învăţăturii, mitropolitul ortodox a avut o activitate neobosită şi permanentă în scopul înfiinţării de şcoli. Până în 1873, în Arhiepiscopia Sibiului existau aproape 800 de şcoli "poporale", un liceu cu opt clase şi o şcoală comercială la Braşov, un gimnaziu de patru clase la Brad, un Seminar Teologic şi Pedagogic la Sibiu (1853).
A gândit învăţământul strâns legat de Biserică, preotul-paroh fiind director al şcolii "poporale" din parohia sa, protopopii erau "inspectori şcolari", iar episcopul "inspector suprem" pentru întreaga eparhie, organizare ce a fost inclusă în Statutul Organic, potrivit agerpres.ro.
La îndemnul său s-au scris peste 25 de manuale şcolare, contribuind la unele dintre ele. A trimis numeroşi tineri la studii de specializare la universităţile din Austria şi Germania, cu burse din fondurile şi fundaţiile pe care le-a creat.
A înfiinţat sute de şcoli
Membru de onoare al Academiei Române, Şaguna a reorganizat vechea şcoală teologică de la Sibiu ca institut teologic-pedagogic unde se pregăteau atât preoţii cât şi învăţătorii celor aproximativ 800 de şcoli primare din Ardeal îndrumate de biserică, mai mult de jumătate înfiinţate în timpul lui Şaguna.
”Sfântul Ardealului” este de asemenea întemeietorul gimnaziului cu opt clase din Braşov, actualul Colegiu Andrei Şaguna şi cel care a înfiinţat tipografia diacezană de la Sibiu unde, din ianuarie 1853, s-a tipărit Telegraful român.
Citește și: Povestea lui Iuliu Hossu, un creator al Marii Uniri de la Alba Iulia. Comuniștii îl închid la Sighet
Tot aici s-au tipărit manuale pentru şcoli primare şi pentru învăţământul teologic, cărţi de slujbă dar şi o nouă ediţie a Bibliei, în 1856-1858.
De numele lui Şaguna se leagă de asemenea înfiinţarea Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura şi Cultura Poporului Român (ASTRA), dar şi cumpărarea actualei reşedinţe mitropolitane din Sibiu şi ctitorirea bisericii din cartierul Guşteriţa.
Canonizat în 2011
Andrei Şaguna a trecut la cele sfinte în 28 iunie 1873, la Sibiu, fiind înmormântat lângă biserica din Răşinari, aşa cum a rânduit prin testament. În anul 2011, Şaguna a fost trecut în rândul sfinţilor în cadrul unei ceremonii impresionante, la care au luat parte înalte feţe bisericeşti, demnitari dar şi mii de credincioşi.
Astăzi, editura Arhiepiscopiei Sibiului, facultatea de teologie din Sibiu dar şi o stradă din oraş îi poartă numele, potrivit historia.ro.
Sfântul ierarh Andrei Şaguna este prăznuit pe 30 noiembrie, dată la care este de asemenea prăznuit Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României, iar racla cu moaştele sale se află la catedrala mitropolitană din Sibiu.
