Misterul execuției ratate a lui Mihai Viteazul, înainte de a fi domn. Legenda icoanei ce i-ar fi salvat viața

Despre Mihai Viteazul s-a scris mult și se știu numerose detalii ale vieții lui, dat fiind că s-a încununat drept primul domnitor care a unit cele trei Țări Române sub un singur sceptru.

Dar istoria s-ar fi putut scrie cu totul altfel, dacă un episod major din perioada în care încă nu urcase pe tronul Țării Românești, ar fi avut un alt deznodământ.

Iar totul se leagă, într-un mod misterios, de o icoană în fața căreia viitorul voievod s-ar fi rugat înainte de a fi dus spre execuție. Icoana se află astăzi în Colecția de Artă a Patriarhiei Române.

Mihai Viteazul, condamnat la moarte de Alexandru cel Rău

Povestea celui care a intrat în istoria României sub numele de Mihai Viteazul putea să fie mult mai scurtă, înainte ca el să-și poată realiza faptele glorioase pentru care îl cinstim și astăzi.

În 1592, Mihai, oficial din neamul boierilor Craiovești și fiu din flori al fostului domn, Pătrașcu cel Bun, avea doar 34 de ani.

Ajunsese ban al Craiovei, a doua funcție ca importanță în Țara Românească, după domnitor.

Asta, după ce fusese bănișor de Strehaia și stolnic domnesc, adică avea în grijă masa domnitorului.

Tot în 1592, în august, pe tronul Țării Românești ajungea Alexandru, poreclit, pe bună dreptate, „cel Rău”, nepotul lui Alexandru Lăpușneanu, fostul domnitor al Moldovei.

Era „poamă stricată”, dar înnobilat de sângele Mușatinilor, un aventurier care fusese numit de turci în scaunul domnesc.

Urma unui șir de domnitori nevrednici care-l precedaseră, precum Ștefan Surdul, Mihnea Turcitul și chiar Petre Cercel, în ciuda unor inițiative culturale ale acestuia.

Încă de la început, Alexandru al III-lea, cum e trecut în lista domnitorilor Munteniei, a adus cu sine o mulțime de greci și oameni avuți pe la Constantinopol, îndepărtându-i pe boierii pământeni din dregătorii.

Era pus pe făcut bani, fiindcă era înglodat în datoriile făcute pentru a-și cumpăra tronul.

Citește și: Bătălia după care Mihai Viteazul a pierdut Unirea Țărilor Române. Greșeala făcută de voievod în timpul luptei

În plus, fără să știe realitățile economice ale țării, el promisese turcilor cantități mari de alimente și bani pentru susținerea războiului pe care otomanii îl aveau cu habsburgii.

Cum Alexandru cel Rău era dator vândut turcilor şi cămătarilor greci din Istanbul, a apelat la dese execuţii ale boierilor, ceea ce îi permitea să le confiște averile şi să mai plătească din credite, potrivit historia.ro.

Protestele boierimii l-au determinat pe Alexandru să înceapă să omoare în stânga și în dreapta.

„I-a tăiat ca vitele și a domnit ca un tiran și un păgân”, se arată într-o cronică săsească.

Mihai avea deja popularitate ca ban al Olteniei și îl cam deranja pe Alexandru cel Rău, astfel că era ţinta perfectă pentru domnitorul dornic să scape de un posibil pretendent la tron, dar şi să pună mâna pe averea acestuia. 

În cele din urmă, Vodă a ordonat arestarea şi executarea lui Mihai.

Călăul s-a speriat de Mihai Viteazul și a fugit

„El (Mihai – n.n) fu adus în București unde domnul cătrănit de mânie, învinovăţi de trădător şi rebel şi îl închise în pușcărie, spre a fi pus la caznă şi apoi ucis“, scria Nicolae Bălcescu.

În ziua execuției, în drum spre Curtea Veche - unde era amenajat eșafodul, în preajma Bisericii Sf. Anton, în picioare și astăzi - Mihai le-a cerut paznicilor lui să se poată ruga în Biserica Albă-Postăvari.

Citește și: Când a apărut mita la români? Mihai Viteazul a plătit 1.500.000 de galbeni pentru a obține tronul

Biserica se afla pe locul Pieței Constituției de astăzi, undeva în partea stângă a acesteia, cum privim spre Dealul Spirii și Palatul Parlamentului.

Lăcașul de cult fusese înălțat cu doar trei-patru decenii mai devreme de momentul în care Mihai, ban al Craiovei pe atunci, intră în el spre a se închina înaintea icoanei Sfântului Nicolae.

Despre vechea biserică din mahalaua Postăvarilor se vorbește prima oară într-un act emis la 8 aprilie 1558 de către Petru cel Tânăr (1546 – 1569).

Ea a fost ridicată de Jupâneasa Caplea, soţia marelui Postelnic Stoica Ghiorma, pe locul unei mai vechi mânăstiri care exista aici de la 1433, notează bucurestiivechisinoi.ro.

Nu se știe ce promisiuni a făcut viitorul voievod înaintea icoanei sfântului, dar mulți cred că i-ar fi făgăduit că va reface din temelii, din piatră și cărămidă, o vestită mănăstire din apropiere - numită Mihai Vodă după aceea.

Ulterior, ajuns la Curtea Veche înaintea călăului, acesta, văzând chipul plin de strălucire al condamnatului, a aruncat securea spunând îngrozit: „Eu nu pot ucide pe acest bărbat”.

Baltasar Walther, contemporan cu voievodul, consemnează următoarele: „Faima obârșiei lui (n.r. - Mihai) și strălucirea atâtor virtuți, ajunsese la urechile domnului Alexandru.

Acesta și începu a-i urzi de îndată insidie ca unui inamic născut și a da ordine ascunse să-l aducă înaintea sa”,scria el, potrivit basilica.ro.

De asemenea, și cronica lui Radu Popescu ne relatează unele fapte care întregesc înșiruirea evenimentelor.

„Deci, fiind el la Craiova (în ce chip nu să știe), i s-au scornit nume cum ca iaste fecior de Domn.

Care auzind Domnul dintru acea vreame, au trimis cu urgie și l-au adus la București, și, trecând pre lângă Bisearica-Albă pre vremea Liturghiei, s-au rugat armașilor să-l lase să asculte Sfânta Liturghie, și, lăsându-l, au intrat în bisearică, și, rugându-să, s-au făgăduit lui Sveti (n.r. - Sfântul) Nicolae, fiind hramul, că, de-l va mântui, să-i facă mănăstire în numele lui”, scria acesta.

Icoana Sf. Nicolae se afla în Biserica Albă-Postăvari

Referitor la aceste întâmplări, un alt contemporan, cronicarul maghiar István Szamosközy, face unele completări de mare interes în privința celor petrecute în momentul în care Mihai trebuia executat.

„Lucrurile au ajuns până acolo încât Alexandru a poruncit ca peste câteva zile să i se taie capul.

Întâmplatu-s-a ca țiganul călău să fie foarte beat în ceasul când l-au scos să i se taie capul.

Dacă a văzut țiganul că e Mihai, se înspăimântă, și fiind și beat aruncă spada și fugi, amestecându-se prin mulțime, și nemaifiind cine să taie capul lui Mihai, căzut-au boierii degrabă înaintea lui Alexandru și l-au rugat să-l ierte pe Mihai”, scria acesta.

În continuarea celor relatate, cronica lui Radu Popescu ne arată felul în care Sfântul Nicolae l-a scăpat pe voievod de la moarte.

Pur și simplu, 12 mari boieri au jurat în fața domnitorului Alexandru cel Rău că Mihai nu e „os domnesc”, deci nu poate fi pretendent la tron.

Citește și: Cum și-a furat „Buză de Iepure” a doua soție? Căsătorit și cu Doamna Stanca din „Mihai Viteazul”

„Ducându-l la Domn, și tăgăduind de năpaste, au jurat cu 12 boiari că nu iaste fecior de Domn, și au scăpat.

Și mănăstirea încă o au făcut, care să veade, și să numeaște Mihaiu-Voda, precum s-au făgăduit în nevoia lui” mai nota Radu Popescu.

Dar, în cursul anului 1593, Mihai a acționat decisiv și, tot cu bani împrumutați de la cămătarii turci de la Constantinopol, a reușit să-și cumpere de la otomani domnia țării, pe care a dobândit-o în septembrie.

Apoi, l-a alungat pe Alexandru cel Rău, pretinzând că este fiul fostului voievod, Pătrașcu cel Bun, pentru a-și justifica urcarea pe scaunul domnesc.

Exact ceea ce cei 12 mari boieri se juraseră în fața lui Alexandru cel Rău că nu e adevărat, pentru a-l scăpa de eecuție.

Icoana înaintea căreia s-a rugat voievodul se păstrează până astăzi în Colecția de Artă a Patriarhiei Române.

Ea a suferit în timp unele transformări, fiind cel mai probabil repictată în perioada brâncovenească, din cauza unor deteriorări apărute în secole.

În schimb, Biserica Albă-Postăvari a fost demolată pe 25 februarie 1984, la ordinul lui Nicolae Ceaușescu, pentru a face loc giganticului ansamblu care avea să fie construit aici, Casa Poporului, actualul Palat al Parlamentului