Pe 22 aprilie 1990, PNŢCD a organizat în Piaţa Aviatorilor din Bucureşti un miting la care au participat 100.000 de manifestanţi. Tot atunci, în Piața Unirii, un alt protest era organizat de Gruparea Democratică de Centru.
Liderii țărăniști au organizat manifestaţia ca răspuns la decizia Frontului Salvării Naționale, condus de Ion lliescu, de a participa la primul scrutin electoral liber organizat în România, după Revoluţia din 1989.
O parte dintre protestatari s-au mutat apoi în Piața Universității, unde a început cel mai mare protest anticomunist din Estul Europei, după căderea Cortinei de Fier.
Manifestația, cunoscută și ca Fenomenul „Piața Universității” sau „Golaniada”, a durat 53 de zile. A fost înăbușită în sânge de mii de mineri, chemați în București de către Ion Iliescu.
Rememorăm protestul împreună cu prof.univ. dr. Lazăr Vlăsceanu, care în 1990 era prorector al Universității din București, instituție care a pus la dispoziția manifestanților balconul dinspre piață.
Acolo au fost ținute discursurile care au făcut ulterior istorie, balconul fiind numit „o tribună a democrației”.
Lazăr Vlăsceanu a fost, la rândul său, bătut de minerii lui Iliescu și povestește prin ce a trecut în ediția specială Newsweek România LIVE, de la ora 14.00
