Cine a fost haiducul Popa Șapcă, devenit personaj de film? Poate vă sună cunoscut acest nume. Dacă nu din cărțile de istorie, atunci din filme despre Revoluția de la 1848. Părintele Radu Șapcă a fost supranumit „preotul clăcașilor” și a luptat activ pentru „dreptate și frăție”.
Cine a fost haiducul Popa Șapcă, devenit personaj de film? Putea mânca un curcan la o masă
Dacă fostul paracliser Ioniță Tunsu, devenit unul dintre marii haiduci ai Olteniei a fost personificat în filmele cu haiduci de Toma Caragiu, în personajul Răspopitul, același lucru s-a întâmplat și cu Popa Radu Șapcă.
Cel care i-a dat viață a fost actorul Valentin Teodosiu, în pelicula „La răscrucea marilor furtuni”(1980) regizată de Mircea Mureșan.
Se poate spune că el a fost ultimul din lista haiducilor celebri in Oltenia, deși mai degrabă a fost revoluționar, participând activ la Revoluția din 1848 din Țara Românească. A făcut parte chiar și din Guvernul Provizoriu instalat, pentru scurtă vreme, în locul domnitorului Gheorghe Bibescu.
Citește și: Cine a fost haiducul Ioniță Tunsu? Cum l-a umilit pe generalul Kiseleff, guvernatorul Țărilor Române
Popa Șapcă a fost fiul Dobre Șapcă, venit de pe meleagurile Ardealului, și s-a născut, după toate probabilitățile, în anul 1795, în localitatea Celei, acum cartier al oraşului Corabia, din fostul judeţ Romanaţi, localitate situată la confluența Oltului cu Dunărea, conform gazetanoua.ro.
Se cunosc puține date se cunosc despre el până la Revoluția din 1848, când a „răsărit ca un meteor pe cerul Islazului”.
Fără a fi absolvit școli mari, mai mult autodidact, este hirotonit la 11 martie 1828, iar după 1834 este ales preot de locuitorii Celeiului.
A participat activ la Revoluția de la 1848 din Țara Românească - Foto: Arhiva
În preajma revoluției, este numit năstavnic, adică inspector care-și menține și parohia la Mănăstirea Sadova-Dolj „fiindcă... a dovedit prin fapte că misia cea adevărată este... de a chema spre lumină, spre dreptate și frăție”, potrivit ziarullumina.ro.
Pe la 1840 i-a cunoscut pe frații Golești, propovăduitori ai ideii eliberării de clacă, care erau proprietarii moșiei Brastovăț de lângă Celei.
Tot prin ei îl cunoaște, trei ani mai târziu, pe Ion Heliade Rădulescu, devenind apoi membru al societății „Dreptate și Frăție”.
Citește și: Cine a fost haiducul Radu Anghel? Unde și-ar fi ascuns uriașa comoară?
În această calitate, „cu toiagul în mână, cu desagii pe umeri, a colindat satele de-a lungul Dunării, de la Orlea, Hotaru, Ianca, Bechet până la Calafat, și apoi în sus spre Vădastra, Vișina, pe la Strejești, spre Vâlcea, sau pe la Leu și Puțuri, până către porțile Craiovei, ducând cuvântul de alinare în bordeiele și casele clăcașilor”.
Când a sosit momentul, părintele a mers la Bucureşti, unde a reuşit să-i convingă pe capii revoluţionari că locul cel mai potrivit pentru începerea revoluţiei, ferit de ochii autorităţilor şi de armata domnitorului Gheorghe Bibescu, este satul Islaz, din apropierea Dunării.
Popa Șapcă, supranumit „preotul clăcașilor”, ajunge la Islaz, în fruntea sătenilor de la gurilor Oltului, la 9 iunie 1848, ascultând impresionanta „Proclamație”.
El este cel care sfințește cele două stindarde tricolore, cuvântând el însuși.
„Dumnezeule al puterii și al dreptății! Privește poporul Tău îngenuncheat... Dă tărie brațelor sale și vrăjmașii săi vor fi învinși... Ridică și însufleţește pe acest popor care moare ca să facă să trăiască asupritorii săi; scăpând de abuzurile care se fac, izbăvește-l de abuzul clăcii, de ticăloasa iobăgie pe care n-au cunoscut-o părinții noștri”, a rostit Popa Șapcă, la Islaz,
Datorită zelului şi devotamentului său, Popa Radu Şapcă a fost ales ca membru al Guvernului Provizoriu, alături de nume sonore din cultura românească: Ion Heliade-Rădulescu, Christian Tell, Ştefan Golescu şi Nicolae Pleşoianu.
După înăbușirea revoluției, la 29 octombrie 1848 a fost arestat pentru participarea la evenimente şi închis la Văcăreşti, surghiunit pentru 2 ani la Sf. Munte Athos şi mutat la Bursa cu majoritatea revoluţionarilor, conform visitromanati.wordpress.com.
În timpul Războiului Crimeii (1853 - 1856), revoluţionarii exilaţi în Bursa şi Constantinopol au primit permisiunea de a locui mai aproape de graniţele ţării.
Popa Şapcă a reuşit, cu foarte mare greutate, să se stabilească în Şumla, de aici trecând noaptea cu barca peste Dunăre pentru a-şi vedea familia din Celei.
Abia în anul 1855, părintele a primit acordul domnitorului Barbu Ştirbei pentru a reveni în hotarele ţării.
În 1856 s-a reîntors în ţară, iar domnitorul Alexandru Ioan Cuza - el însuși pașoptist - îl numește, la 4 mai 1864, „curator civil” la latifundii mănăstirești, în vederea secularizării averilor acestora.
Citește și: VIDEO Cine a fost haiducul Radu Ursan? Celebrul cântec popular „Radu mamii” îi este dedicat
Mai întâi la Mănăstirea Hotărani de lângă Celei, apoi la Mănăstirea Cozia, ctitoria lui Mircea cel Bătrân.
După abdicarea lui Cuza, Radu Șapcă, suferă din nou, din cauza unei campanii de denigrare duse împotriva sa.
La cerere, este transferat la Mănăstirea Brâncoveni (Olt), unde își găsește sfârșitul, la 3 iulie 1876, în vârstă de 76 de ani.
„Robust la trup, prezentabil la chip, ager la minte”, Popa Șapcă era cunoscut ca un bărbat glumeț, dar și drept un mare mâncău, fiind tare pofticios la ale gurii. Se spune că putea mânca un curcan întreg la o singură masă, scrie bimbirica.wordpress.com.
La doi paşi de Cetatea Sucidava, într-un un mic părculeţ, se află bustul lui Popa Radu Şapcă, care indică locul în care s-a aflat bordeiul acestuia, în faţa căruia s-a strâns Guvernul Provizoriu de la 1848.
