35 de ani de independență pentru Republica Moldova. „Deșteaptă-te române”, imnul național timp de patru ani

Au trecut 35 de ani de când Republica Moldova a adoptat Declarația de Independență față de Rusia - ce își trăia ultimele luni în formula URSS - la 27 august 1991, dată care a devenit și Ziua Națională a țării.

În atmosfera exuberantă și plină de idealuri de reunire cu România, parlamentarii de la Chișinău au făcut un pas înainte, adoptând ca Imn Național chiar „Deșteaptă-te, române!”, cântecul ce era deja imnul României după evenimentele din decembrie 1989. 

Republica Moldova și-a proclamat independența față de URSS, la 27 august 1991

Imperiul Rus a anexat vechiul teritoriu stăpânit de voievozii Moldovei timp de secole în 1812 ce a fost redenumit gubernia Basarabia. Această primă dominație rusească a durat până în ianuarie 1918, când Sfatul Țării a votat prima independență a țării.

Pe fondul anarhiei și violenței trupelor rusești în contextul Primului Război Mondial și al revoluției bolșevice ce răsturnase regimul țarist, Moldova a dorit unirea cu Regatul României, eveniment împlinit la 27 martie 1918.

Timp de 23 de ani, fostul principat condus mai ales de dinastia Mușatinilor a făcut parte din România Mare, perioada de maximă expansiune teritorială a țării.

Citește și: Ce spune Nicușor Dan despre posibilitatea Unirii cu Moldova? Maia Sandu ar vota „pentru”

Apoi, a urmat urgia stalinistă, ce a debutat odată cu ultimatumul sovietic din 26 iunie 1940, în urma căruia România a fost forțată să cedeze Rusiei sovietice toată Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței.

Cu o scurtă perioadă de trei ani, 1941-1944, din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, teritoriul a făcut parte din URSS sub denumirea de Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) și a trăit toate etapele însângerate a ceea ce a însemnat soarta românilor din acel teritoriu în timpul comunismului.

Dar deceniile au trecut, iar realitățile sovietice s-au schimbat de la jumătatea anilor '80.

Mișcărea de eliberare națională începută atunci a fost posibilă datorită reformei de restructurare a societății sovietice inițiate de ultimul lider comunist, Mihail Gorbaciov, cunoscută drept „Perestroika”.

Proclamarea independenței Republicii Moldova a fost precedată de adoptarea, încă de la 31 august 1989, de către Sovietul Suprem al RSSM, a Legii cu privire la statutul limbii de stat și revenirea ei la grafia latină.

Apoi, pe 23 iunie 1990, Parlamentul de la Chișinău a adoptat Declarația Suveranității Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești,

Un an mai târziu, la 23 mai 1991 a fost modificată denumirea oficială a statului din RSS Moldovenească în Republica Moldova, iar parlamentul și-a schimbat denumirea în Parlamentul Republicii Moldova.

„Limba noastră”, cântec pe versurile lui Alexei Mateevici

De asemenea, a fost adoptat Imnul de Stat al Republicii Moldova „Deșteaptă-te, române!”, cel care era deja și imnul național al României.

Cântecul lui Andrei Mureșanu a fost în vigoare, însă, doar patru ani, după care, în 1995, a fost schimbat cu „Limba noastră”, pe versurile lui Alexei Mateevici (1888-1917) și muzica lui Alexandru Cristea (1890-1942).

Modificarea a fost consfințită prin Legea cu privire la Imnul de Stat al Republicii Moldova, publicată în Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 45-46/555 din 17.08.1995, după cum consemnează site-ul Președinției Republicii Moldova, presedinte.md.

Citește și: Vizitele lui Ion Iliescu la Moscova după 1989. Ce tratate a semnat cu Putin?

Momentul culminant s-a înregistrat pe 27 august 1991, când Republica Moldova și-a proclamat independența.

A însemnat practic ieșirea din componența Uniunii Sovietice - care s-a destrămat, la rândul ei, în decembrie 1991 - și crearea unui nou stat. Declarația a fost semnată de către 278 de deputați, potrivit asm.md.

În acea zi de 27 august aproape un milion de basarabeni au venit la Marea Adunare Naţională, de la Chisinau, unde, în faţa mulţimii, şeful Parlamentului de atunci, Alexandru Moşanu, a dat citirii Declaraţiei de Independenţă adoptată de legislativ.

În aceasta se menționa, printre altele, la cel mai important paragraf, că Parlamentul Republicii Moldova:

„PROCLAMĂ

solemn, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populaţii a Republicii Moldova şi în faţa întregii lumi:

REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL, FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE”, potrivit documentului postat pe site-ul Curții Constituționale din Moldova, constcourt.md.

La doar câteva ore după proclamarea independenţei, România a recunoscut oficial Independenţa Republicii Moldova, devenind astfel primul stat care a făcut asta.

Doi ani mai târziu, pe 2 martie 1993, Republica Moldova a obținut recunoașterea oficială a statalității când a căpătat statutul de membru al ONU.

Primul președinte al țării a fost Mircea Snegur, care a îndeplinit funcția în perioada septembrie 1990-decembrie 1996.

La 29 iulie 1994 a fost adoptată, de asemenea, prima Constituție a Republicii Moldova.

Anii '90 au fost cei ai visării frumoase, inclusiv la reunirea cu patria-mamă, România. A fost perioada „podurilor de flori”, a cântecelor soților Aldea-Teodorovici și versurilor lui Grigore Hagiu.

Dar, în plan politic, autoritățile de la București în frunte cu președintele Ion Iliescu acționau cu cinism, dincolo de vorbele goale oferite publicului.

Citește și: Cum a fost furată Basarabia de Rusia, în 1940? „Ne batem, blestem pe noi dacă nu ne batem”

Încă din 5 aprilie 1991, a fost semnat, la Moscova, „Tratatul de colaborare, bună vecinătate şi amiciţie între România şi URSS” de către preşedinţii Ion Iliescu şi Mihail Gorbaciov, ce înlocuia vechiul tratat, încheiat în 1970.

Conform noului document, România şi URSS se considerau, în relaţiile lor reciproce, precum şi în ansamblul comunităţii internaţionale, în orice situaţie, drept state prietene.

Deși Ion Iliescu a respins afirmaţiile de atunci ale mass-media potrivit cărora Tratatul ar contraveni intereselor României şi RSS Moldova, realitatea a demonstrat că voința de a acționa pentru reunificarea Modovei cu România a trenat, apoi s-a spulberat chiar din această cauză.

De altfel, în 2003, Ion Iliescu a mers din nou la Kremlin, acolo unde a încheiat un tratat similar cu noul președinte al Rusiei, Vladimir Putin.

Revenind la Declarația de Independență a Republicii Moldova, mai puțin cunoscut e faptul că istoricul document a fost distrus într-un incendiu cu ocazia protestelor anti-guvernamentale din Chișinău din 7 aprilie 2009.

Inițial, ceea ce a determinat protestele a fost anunțarea rezultatelor preliminare ale alegerilor generale din 5 aprilie care au atribuit aproape 50% din voturi Partidului Comuniștilor din Republica Moldova.

Dar, așa cum se întâmplă adesea în cazul unor demonstrații de amploare, protestele au fost manipulate de forțele pro-ruse în frunte cu președintele țării de atunci, rusofilul Vladimir Voronin, aflat spre finalul ceor două mandate consecutive.

Cu toate că a debutat ca protest pașnic, situația s-a tensionat brusc, inclusiv din cauza intervenției în forță a forțelor de ordine.

În acest context tot mai violent, unii „manifestanți” au pătruns în clădirea Parlamentului și în cea a Președinției și le-au incendiat.

Inclusiv originalul Declarației de Independență, un gest total inexplicabil dacă ar fi fost să fie opera unor protestatari anti-ruși reali.

Citește și: Maia Sandu: Condamnăm încălcările sistematice ale spaţiului aerian românesc de către Rusia

De altfel, în sediul Președinției, datorită pasivității suspecte a forțelor de ordine, manifestanții au pătruns forțând ușa și stricând geamurile cabinetelor de unde au sustras documente importante de stat.

Prin urmare, din acel aprilie 2009, Moldova a rămas fără documentul original care consemna proclamarea independenței sale. În aceleași evenimente a fost distrus, de asemenea, și originalul primei Constituții a republicii.

Totuși, un an mai târziu, în aprilie 2010, în timpul președintelui interimar Mihai Ghimpu, majoritatea deputaţilor din cei 278 ai primului parlament al țării, în frunte cu Alexandru Moșanu, președintele de atunci al legislativului, s-a întrunit într-o şedinţă festivă pentru a semna a doua oarã textul Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova.

Firește că, la acel moment, Vladimir Voronin și tabăra comunistă pro-rusă n-au participat la eveniment, categorisindu-l drept „o farsă”.

După mandatele lui Mircea Snegur, următprii pe lista președinților ării au fost;  Petru Lucinschi (1997-2001),  Vladimir Voronin (2001-2009), Nicolae Timofti (2012-2016), Igor Dodon (2016-2020).

Din 2020, în fruntea statului moldovenesc se află președinta Maia Sandu, aflată acum la al doilea mandat.