Uciși din grija statului. Melek putea fi salvată: „Mamă, eu m-am săturat de absolut tot!“
Melek Amalya Mercan. 15 ani, opt luni și zece zile. Varianta poliției: sinucidere. Cei apropiați nu cred într-o astfel de explicație, n-ar fi avut motive. Fata a fost găsită înecată în lacul Bâtca Doamnei, la câteva sute de metri de hipodromul din Piatra Neamț.
A fost văzută, așa cum spun oamenii legii, de un trecător când s-a aruncat de pe o țeavă, de la câțiva metri înălțime. Același trecător care a sunat la 112 i-a strigat înainte copilei să se oprească, dar Melek părea urmărită de moarte. Nu a mai putut fi salvată. Din ziua neagră de 12 septembrie 2017, povestea ei se scrie în multe feluri. O scriu alții. Mamă, frate, prieteni, colegi, profesori, psihologi, polițiști, procurori. Mereu o altă versiune și alte explicații. Dar povestea reală, a vieții și a morții ei, a scris-o chiar Melek, într-un jurnal pe care l-a ținut un an, până aproape de ziua în care totul s-a sfârșit.
În pavilionul băieților, singurul pe care îl găsim este Ionuț, un puști firav de 12 ani. Nici el n-a fost la ore. E „Școala altfel“, elevii au mers la zoo, iar el a vizitat-o recent, ne lămurește pedagoga. Băiețelul a ajuns la centru acum mai bine de un an, după ce asistenta maternală care-l avea în grijă a făcut infarct și a murit sub ochii lui. „E un copil cuminte. Cred că se va face ceasornicar, desface toate ceasurile și busolele care-i cad în mână“, ne spune supraveghetoarea. Dar băiatul are alte planuri: „O să mă fac șofer de troleibuz“. Ne spune că îi plac și tramvaiele, se plimba cu ele atunci când trăia mama lui, așa cum și-o amintește pe asistenta maternală. Ionuț cântă încet, ascultă „Ceata lui Pițigoi“ la un casetofon. E vesel. Directorul Panțîru ne vorbește de școală, ne spune că băiatul nu are note prea bune. Ionuț tace.
