O lovitură asupra unui pod iranian redesenează harta transporturilor din Eurasia

Segmentul face parte din coridorul China–Kazahstan–Turkmenistan–Incheh Borun, pe care au circulat cel puțin 65 de trenuri din China în ultimul an, numărul trenurilor de tranzit triplându-se după ce presiunea asupra porturilor iraniene a început să crească. Circulația a fost perturbată, iar echipele de reparații lucrează deja la fața locului.

Totuși, indiferent de rapiditatea cu care podul va fi restabilit, concluzia a fost deja trasă: o rută care, până de curând, era considerată o alternativă de tranzit promițătoare poate fi închisă printr-o singură lovitură.

Lovitura de la Golestan și costul riscului

Pentru comerțul internațional, acest lucru contează mai mult decât deteriorarea unui anumit pod. Coridoarele de transport sunt alese nu doar în funcție de costuri și de termenele de livrare, ci și în funcție de capacitatea lor de a continua să funcționeze în fața unui șoc extern. După Golestan, ruta iraniană comportă o primă de risc permanentă, pe care nicio reparație fizică nu o poate elimina, reflectând posibilitatea unor noi atacuri, sancțiuni și escaladări. Această primă poate fi măsurată. Tarifele de asigurare împotriva riscurilor de război în regiune au crescut la 0,5–1,5% din valoarea unei nave, de cinci până la zece ori peste nivelul de dinainte de 2023, și rămân în vigoare chiar și după repunerea în funcțiune a căii ferate.

Azerbaidjanul, în centrul noii geografii a tranzitului

Această schimbare plasează Azerbaidjanul în centrul tabloului. Atât rutele Est–Vest, cât și cele Nord–Sud trec prin această țară și nu comportă o asemenea primă de risc. Coridorul Transcaspic leagă Asia Centrală de Georgia, Turcia și Europa, oferind o rută care nu trece nici prin Rusia, nici prin Iran: volumul mărfurilor transportate pe această rută a crescut de la 1,5 milioane de tone în 2022 la aproximativ 5,2 milioane de tone în 2025, în timp ce termenele de livrare s-au redus de la 28–32 de zile la 13–17 zile.

Ramura vestică a Coridorului Nord–Sud, care traversează Azerbaidjanul, devine, de asemenea, tot mai importantă: aceasta reprezintă aproximativ 70% din traficul total de mărfuri al coridorului, adică în jur de 8–9 milioane de tone pe an. Spre deosebire de ruta estică prin Turkmenistan și Iran, aceasta traversează teritoriul unei țări care nu este atrasă în actualul conflict militar și care își dezvoltă în mod constant căile ferate, porturile și punctele de trecere a frontierei.

Nu este vorba despre un avantaj temporar, creat de deteriorarea unui singur pod. Lovitura nu a făcut decât să scoată mai clar în evidență o tendință din ultimii ani: fluxurile de mărfuri din Eurasia se deplasează spre rute care reduc dependența de tranzitul prin zone afectate de sancțiuni și conflicte. Pentru partenerii internaționali, acesta este încă un motiv pentru accelerarea dezvoltării Coridorului de Mijloc și pentru investiții în modernizarea porturilor, căilor ferate și infrastructurii de frontieră. În lipsa acestora, importanța politică a rutei nu se va transforma în beneficii economice depline.

TRIPP și logica rezilienței eurasiatice

Proiectul TRIPP urmează aceeași logică. Ruta propusă, cu o lungime de 43 de kilometri, care traversează sudul Armeniei, este concepută pentru a conecta partea continentală a Azerbaidjanului cu Nahicevanul și, prin Turcia, cu Europa. Statele Unite și Armenia au prezentat, la 13 ianuarie 2026, un acord-cadru privind implementarea proiectului; Baku, Erevan și Washington împărtășesc ambiția de a finaliza conexiunea feroviară până în 2028. Dacă va fi implementat, proiectul ar oferi Coridorului de Mijloc o altă ieșire rezilientă spre vest din regiunea caspică. După Golestan, TRIPP ar trebui privit nu doar ca o inițiativă politică regională, ci și ca un element suplimentar de reziliență în comerțul dintre Asia Centrală și Europa.

Importanța tot mai mare a nodului de tranzit al Azerbaidjanului transformă Baku într-un partener din ce în ce mai important pentru țările care caută rute reziliente între Europa și Asia. Pentru Uniunea Europeană, acesta oferă posibilitatea de a reduce dependența de rutele care trec prin Rusia și Iran. Pentru China, contribuie la menținerea unei legături terestre fiabile cu piețele europene. Pentru țările din Asia Centrală, extinde accesul spre Occident prin Marea Caspică.

Golestan a demonstrat cât de rapid poate o criză geopolitică să oprească o rută care, cu numai o zi înainte, era considerată operațională. În cele din urmă, avantajul nu revine celui mai scurt coridor de pe hartă, ci celui capabil să funcționeze în fața șocurilor externe. În aceste condiții, Azerbaidjanul se consolidează ca unul dintre nodurile-cheie ale comerțului rezilient dintre Europa și Asia.

Nikolai Marchenko, jurnalist specializat în afaceri internaționale și analist economic, Sofia, Bulgaria