Călin Georgescu voia să fugă în Italia, paradisul fugarilor români. Pista Salvini–Vannacci–Moscova
Călin Georgescu discuta în secret despre plecarea din România, cumpărarea unei proprietăți în Toscana și obținerea azilului politic în Italia. El îi cerea, lui Ionel Rusen să activeze contacte politice italiene care duceau la Matteo Salvini și generalul Roberto Vanacci.
Alegerea Italiei are și un precedent aparte: Newsweek România a mers în 2023 pe urmele a 12 condamnați români refugiați acolo, de la Mario Iorgulescu și Dragoș Săvulescu până la Alina Bica, Darius Vâlcov sau Daniel Dragomir.
Călin Georgescu voia să fugă în Italia, paradisul fugarilor români. Pista Salvini–Vannacci–Moscova
Planurile lui Călin Georgescu din primăvara anului 2025 nu se limitau, potrivit procurorilor DIICOT, la apărarea în dosarele penale în care era implicat.
În conversații ambientale interceptate cu mandat judecătoresc, fostul candidat la Președinția României vorbește despre plecarea în Italia, o casă în Toscana, un cont bancar, școală pentru copii, o firmă sau un loc de muncă „de ochii lumii” și chiar despre azil politic.
Dar poate cel mai interesant element este rețeaua de contacte italiene pe care Georgescu încerca să o activeze prin omul său de încredere, Ionel Rusen.
Două nume apar direct în conversație: Matteo Salvini și Roberto Vannacci.
Primul este vicepremierul Italiei și liderul Lega. Al doilea este generalul italian devenit europarlamentar și politician, care și-a construit între timp propria formațiune, Futuro Nazionale.
Iar legăturile lui Vannacci cu România sunt mult mai profunde decât simplul interes politic pentru Călin Georgescu.
„Am vorbit cu Matteo”
Pe 22 mai 2025, Georgescu se întâlnea cu Ionel Rusen în autoturismul acestuia. Discuția a fost înregistrată în baza unui mandat de supraveghere tehnică.
La un moment dat, Rusen îi transmite lui Georgescu:
„Am vorbit cu Matteo”.
Procurorii notează explicit că este vorba despre Matteo Salvini.
Rusen îi explică lui Georgescu că Salvini nu dorește să iasă public cu un mesaj nominal de susținere pentru el, dar că ar fi dispus să transmită un mesaj despre deteriorarea democrației din România.
„N-o să iasă cu mesaj să te susțină. A zis că nu poate să facă lucrul ăsta. Ceea ce poate să facă, o să iasă să zică că democrația în România s-a dus”, îi spune Rusen.
Georgescu întreabă imediat: „Când îl face?”.
Înaintea invadării Ucrainei, Salvini și-a exprimat în repetate rânduri admirația pentru Vladimir Putin, pe care îl prezentase inclusiv ca lider politic superior unor politicieni italieni. După februarie 2022, Salvini a condamnat războiul, dar a continuat să critice eficiența sancțiunilor occidentale împotriva Moscovei și să respingă eticheta de politician pro-Putin, definindu-se drept „pro-italian”.
Georgescu: „Vorbește cu Vannacci”
Dacă relația cu Salvini apare indirect, prin afirmațiile lui Rusen, în cazul lui Roberto Vannacci cererea lui Georgescu este explicită.
În aceeași discuție apare un „Stăneșel”, cel mai probabil politicianul român din Italia, Claudiu Stănășel, apropiat de Vannacci.
Iar Georgescu îi spune la final lui Rusen:
„Vorbește cu Vannacci și... Na! Te rog frumos! Contez pe tine!”
Rusen răspunde: „Eu sunt aicea”.
Georgescu insistă:
„Nu tre' să știe nimeni!”
Este una dintre cele mai interesante secvențe ale referatului DIICOT.
Pentru că Vannacci nu era un politician italian oarecare pe care Georgescu încerca să-l contacteze.
Generalul italian îi făcuse deja public campanie.
Vannacci le cerea românilor să voteze Călin Georgescu
În decembrie 2024, înainte ca al doilea tur al alegerilor prezidențiale să fie anulat, Roberto Vannacci a înregistrat un mesaj video în limba română adresat românilor din Italia, în care le cerea să voteze Călin Georgescu.
Câteva luni mai târziu, Georgescu îi cerea omului său de încredere să vorbească direct cu același Vannacci.
Iar conversația are loc tocmai când Georgescu discuta despre mutarea în Italia.
Toscana, casă, cont bancar și azil politic
În aceeași întâlnire cu Rusen, Georgescu descrie destul de precis ce își dorește.
O proprietate în Toscana, preferabil izolată, cu o casă principală și dependințe pentru alte persoane.
Spune că partea financiară nu reprezintă o problemă: „Financiar avem tot ce ne trebuie”.
Discuția continuă apoi despre condițiile necesare stabilirii în Italia: „Cont în bancă, proprietate, școală pentru copii.”
Este luată în calcul chiar o activitate economică formală:
„Un job sau o firmă... E ceva de ochii lumii.”
Georgescu insistă însă asupra discreției: „important e să nu detecteze nimeni nimic” și „să nu care cumva să se afle”.
Într-un alt fragment explică și miza:
„Am nevoie de la ei să mă securizeze. Adică să intru sub incidența legii italiene”.
Apoi vorbește despre plecarea împreună cu copiii și „oamenii mei”.
La următoarea întâlnire, din 27 mai 2025, Rusen îi spune că a găsit o proprietate care corespunde cerințelor.
Prețul: aproximativ 1,2 milioane de euro.
Georgescu răspunde că problema financiară s-ar putea rezolva deoarece „o să mă ajute niște străini”.
Apoi discuția devine explicită: Georgescu îi cere lui Rusen să se intereseze despre posibilitatea obținerii azilului politic, nu doar pentru el, ci și pentru oamenii săi.
Rusen afirmă că ar avea o relație cu un fost oficial italian din sistemul de justiție care „o să ne ajute cu tot”.
De ce tocmai Italia? Newsweek a găsit acolo 12 fugari români
Alegerea Italiei de către Călin Georgescu devine cu atât mai interesantă prin prisma unei alte realități documentate chiar de Newsweek România.
În vara anului 2023, Newsweek România a parcurs peste 1.500 de kilometri prin Italia, din sud până în nord, pentru o serie de investigații dedicate celor mai cunoscuți condamnați români care se refugiaseră acolo.
Au fost identificați 12 condamnați fugari, de la foști miniștri, primari și înalți funcționari până la oameni de afaceri și un fost ofițer SRI.
Printre ei se aflau Mario Iorgulescu, Dragoș Săvulescu, Alina Bica, Darius Vâlcov, Daniel Dragomir, Ionel Arsene, Marian Zlotea, Minel Prina, Sorin Strutinsky, Romeo Albu, Cornel Bogdan Popa și Ioan Bene.
Newsweek a mers efectiv la adresele lor din Milano, Bologna, Brescia, Bari, Modena sau regiunea Napoli, a identificat casele în care locuiau, afacerile și locurile de muncă invocate și avocații italieni folosiți în procedurile de predare.
Seria a arătat și o rețetă repetată.
Mai mulți fugari s-au predat autorităților din sudul Italiei, la Bari sau Napoli, deși își stabiliseră reședința la sute de kilometri distanță, în nord. În fața instanțelor italiene au invocat condițiile de detenție din România, rezidența și legăturile construite cu Italia sau posibilitatea executării pedepsei în sistemul italian.
Experții consultați atunci de Newsweek descriau fenomenul drept „forum shopping”: alegerea jurisdicției și uneori chiar a instanței considerate mai favorabile pentru evitarea predării către România sau pentru executarea pedepsei în condiții mai avantajoase.
Newsweek a sintetizat ulterior seria într-un articol cu un titlu fără echivoc: „Italia, paradisul infractorilor români. Legi blânde, avocați scumpi. Magistrați înțelegători”. Investigația arăta că România întâmpinase dificultăți repetate în obținerea predării unor condamnați care reușiseră să își stabilească reședința și o aparență de viață stabilă în Italia.
De la Mario Iorgulescu la Dragoș Săvulescu
Unul dintre cele mai cunoscute cazuri documentate de Newsweek a fost Mario Iorgulescu.
Newsweek România a mers pe urmele sale în Italia, unde acesta se afla după plecarea din România. Instanțele italiene respinseseră solicitările de predare în procedurile descrise în investigația Newsweek, pe baza documentației medicale prezentate.
Un alt caz este cel al omului de afaceri Dragoș Săvulescu, condamnat în România la cinci ani și șase luni de închisoare în dosarul retrocedărilor ilegale din Constanța.
Săvulescu s-a predat în ianuarie 2020 la Napoli, la aproximativ 860 de kilometri de reședința declarată în nordul Italiei. Curtea de Apel din Napoli a recunoscut sentința românească, dar a decis ca pedeapsa să fie executată conform dreptului italian, în locul predării către România.
Fosta șefă DIICOT Alina Bica, fostul colonel SRI Daniel Dragomir, fostul baron de Neamț Ionel Arsene sau fostul șef ANSVSA Marian Zlotea au obținut, în diferite etape ale procedurilor documentate de Newsweek, refuzul predării către România.
Alții, precum Sorin Strutinsky, nu au reușit să evite detenția și au executat pedeapsa în sistemul penitenciar italian.
Cu alte cuvinte, Italia avea deja, cu mult înainte de conversațiile interceptate dintre Georgescu și Rusen, o istorie bine cunoscută de autoritățile române ca destinație aleasă de condamnați care încercau să evite revenirea în penitenciarele din România.
Georgescu nu era condamnat și nici fugar
Există însă o diferență juridică esențială.
În mai 2025, când discuta aceste planuri, Călin Georgescu nu era un condamnat fugar și nu exista un mandat european de arestare pe numele său comparabil cu situația celor 12 cazuri investigate de Newsweek.
Însă dosarele pe numele său începeau să se înmulțească.
Paralela este alta.
Georgescu alege exact o țară în care numeroși condamnați români încercaseră anterior, uneori cu succes, să își construiască o situație juridică și personală care să împiedice întoarcerea în România.
Iar în conversațiile sale apar aproape aceleași elemente care deveniseră relevante în dosarele fugarilor documentate de Newsweek: proprietate, rezidență, cont bancar, școală pentru copii, o firmă sau un loc de muncă și intrarea sub protecția jurisdicției italiene.
În cazul lui Georgescu apare suplimentar ideea de azil politic.
Coincidența nu dovedește că planul era inspirat de cazurile fugarilor români. Dar face alegerea Italiei și formula folosită de Georgescu — „să intru sub incidența legii italiene” — mult mai relevante.
Cine este Vannacci, generalul pe care Georgescu voia să-l activeze
Roberto Vannacci nu mai este astăzi omul lui Salvini.
În februarie 2026 a părăsit Lega și și-a lansat propriul partid, Futuro Nazionale, pe care îl definește drept o formațiune a unei drepte „pure, adevărate și mândre”.
Formațiunea a ajuns deja în atenția autorităților italiene.
Procuratura Militară din Roma a început verificări privind eventuala implicare a unor militari activi în structurile politice apropiate lui Vannacci.
Separat, o sesizare adresată justiției italiene a cerut verificarea unei posibile încălcări a Legii Scelba, legea care sancționează reconstituirea partidului fascist.
Aceasta este însă o sesizare și nu o constatare judecătorească că Vannacci ar fi constituit un partid fascist sau nazist.
Vannacci face parte în Parlamentul European din grupul Europe of Sovereign Nations, alături de formațiuni precum AfD. Grupul a fost la rândul său vizat de controverse și verificări după declarații rasiste sau pro-naziste atribuite unor reprezentanți ai partidelor sale componente.
Generalul și Moscova
Există însă o altă componentă care face legătura italiană a lui Georgescu cu atât mai interesantă.
Roberto Vannacci a fost atașat militar al Italiei la Moscova.
Perioada sa rusească a ajuns inclusiv în atenția procurorilor italieni. Au existat anchete privind unele cheltuieli și declarații din perioada în care activa la Ambasada Italiei în Rusia.
Dosarele respective au fost ulterior clasate, inclusiv cel referitor la declarațiile privind prezența soției sale la Moscova.
Dar legătura familiei Vannacci cu Moscova este certă.
Și aici apare Camelia Mihăilescu.
Românca din familia Vannacci
Soția generalului este româncă.
Camelia Mihăilescu s-a născut și a crescut la București, este fiica unui militar român și a lucrat înainte de plecarea din România în mediul academic militar. Presa românească și italiană a relatat că a activat inclusiv într-o structură care gestiona documente clasificate la Academia de Înalte Studii Militare și apoi în editura instituției.
Acolo l-a cunoscut pe Vannacci, venit în România pentru pregătire militară.
Ulterior l-a urmat în Italia și, mai târziu, la Moscova.
Camelia Mihăilescu a locuit în capitala Rusiei în perioada în care Vannacci era atașat militar și a devenit președinta AFASA – Air Force Officers Spouse Association, organizație a soților și soțiilor unor ofițeri militari străini aflați la Moscova.
În această calitate participa la și organiza evenimente în mediul diplomatic și militar.
Ea însăși a descris perioada petrecută la Moscova drept una dintre cele mai frumoase perioade ale vieții sale.
Presa italiană a analizat recent aceste legături, precizând însă că Mihăilescu respinge ideea că ea l-ar fi orientat politic pe Vannacci către Rusia.
Soția lui Vannacci și Călin Georgescu
Camelia Mihăilescu nu mai este însă doar soția politicianului.
O investigație Report, dezvoltată ulterior de presa italiană, a arătat că ea este președinta Generazione Xa, o structură creată în jurul proiectului politic Vannacci și folosită inclusiv pentru colectarea de contribuții destinate activităților acestuia.
Devine astfel un actor formal în infrastructura politică a generalului.
Iar o investigație publicată în septembrie 2026 de jurnalistul Lirio Abbate în Il Giornale merge încă un pas mai departe.
Publicația afirmă, pe baza propriilor surse, că Camelia Mihăilescu îl susține pe Călin Georgescu.
După anularea alegerilor prezidențiale din România, Camelia Mihăilescu a criticat dur decizia, vorbind în presa italiană despre ceea ce considera o încălcare a democrației.
Iar Roberto Vannacci nu s-a limitat la comentarii generale.
El le ceruse explicit românilor să îl voteze pe Călin Georgescu.
Pista italiană din referatul DIICOT
Din toate aceste elemente rezultă o imagine mai complexă decât cea a unui Călin Georgescu care pur și simplu se gândea să părăsească România.
Potrivit referatului DIICOT, exista un plan discutat în detaliu: Toscana, proprietate, cont bancar, școală pentru copii, activitate economică, azil politic și protecție juridică italiană.
În paralel erau invocate contacte politice.
Rusen îi spune că a vorbit cu Matteo Salvini.
Georgescu îi cere explicit să vorbească cu Roberto Vannacci.
Iar Vannacci era deja un susținător public al lui Georgescu, cu legături personale vechi cu România, după anii petrecuți la București și căsătoria cu Camelia Mihăilescu.
