Matematicianul Sergiu Moroianu: Cum poate urca România în clasamentul PISA? Și de ce asta poate fi periculos?
Într-o analiză pentru Newsweek România, matematicianul Sergiu Moroianu spune că „rezultatele dezamăgitoare ale României la testele PISA consternează publicul și autoritățile deoarece contrastrează cu ideea general acceptată a excelenței elitelor românești de elevi olimpici”.
Matematicianul Sergiu Moroianu, doctor la Massachusetts Institute of Technology, considerată cea mai bună din lume, vorbește, într-o analiză pentru Newsweek România, despre dilema și paradoxul testelor PISA.
Matematicianul Sergiu Moroianu: Cum poate urca România în clasamentul PISA? Și de ce asta poate fi periculos?
„PISA nu măsoară de fapt calitatea învățământului, ci aptitudini generale de viață, care în mare parte nici măcar nu se învață la școală. Este foarte probabil ca, pe modelul țărilor nordice, și țara noastră să-și adapteze programa școlară la testele PISA.
Astfel de reforme riscă însă să ducă la neglijarea continuțului educativ tradițional, fără beneficii reale pe termen lung.
Caragiale despre finanțarea învățământului
Se spune că într-o anumită iarnă, în Școala de fete no. 1 din urbea Z (echivalentul școlilor cu WC în fundul curții din ziua de azi) era insuportabil de frig. Directoarea, doamna Aglae Poppesco, solicitase încă din toamnă lemne pentru foc, numai că primarul nu i le dădea. Elevele și profesoarele înghețau și se îmbolnăveau de molime. Scandalul a urcat până la revizorul școlar, la ministru, ba chiar a fost dezbătut în Camera Deputaților.
Citește și: 25% dintre articolele științifice publicate în România sunt maculatură
Pentru a îmbunătăți condițiile de învățământ, s-a decis că temperatura din sălile de clasă trebuie să crească cu orice preț. A fost instalat chiar și un termometru electronic, cu afișaj direct către cabinetul ministrului, pentru a monitoriza în timp real situația. Primarului nu-i mai rămânea decât să se supună. Însă (ghinion!) lemnele de foc fuseseră de mult vândute pe sub mână.
Citește și: Doctor la MIT: Merită să plătești 60.000 euro pentru o diplomă colorată pe care scrie „Oxford”?
Ce-i de făcut?! În loc să facă focul în sobă, primarul a amplasat chiar sub termometru o mică lumânare… Dintr-o dată, în cabinetul ministrului, cele 10 grade din sala de clasă s-au afișat ca 20 deși, desigur, în clasă rămăsese la fel de frig. Toată lumea, cu excepția elevelor și a directoarei, s-a felicitat reciproc pentru “succes”. (Adaptare după “Urgent” de I.L. Caragiale, 1901).
Unda de șoc a PISA
La fiecare trei ani, rezultatul României la testele PISA (anul acesta, al treilea cel mai scăzut din UE) declanșeză în societatea noastră un val de comentarii răuvoitoare la adresa sistemului național de învățământ.
Aceste condamnări vin de regulă tocmai de la cei direct responsabili de situația de nesuferit din sălile de clasă. Suntem comparați nefavorabil cu Finlanda și Estonia, adică cu fosta și actuala campioană europeană la “PISA”, uitând că acele două țări își dedică anual 6,3% din PIB-ul lor pentru educație. Numai că România nu cheltuiește pe Educație decât 3% din PIB.
Dacă vrem să creștem calitatea învățământului, soluția evidentă este să cheltuim mai mult pentru Educație, alocându-i nu 3%, ci 6% din PIB. Numai că (ghinion!) acei 3% suplimentari sunt deja cheltuiți pentru plata dobânzilor la datoria publică, în proporție de 75% contractată în ultimii 7 ani…
Ar mai fi totuși o soluție, dar nu reală, ci factice, pentru ca politicienii să se poată felicita reciproc: să reușim cumva să ne creștem rezultatele la testele PISA (să urcăm temperatura afișată) fără a îmbunătăți nimic în învățământ (fără a face focul în sobă). Soluția aceasta necesită, desigur, să încălzim doar termometrul. Detaliez mai jos cum s-ar putea face asta în practică în cazul de față, spre învățătura și folosul onor. primari, revizori, miniștri și deputați.
Ce măsoară PISA
Primul pas este să înțelegem ce afișează de fapt “termometrul PISA”. Puțini dintre cei care și-au dat cu părerea în spațiul public au făcut efortul să se uite pe un model de test PISA. Pentru ei am următoarea comparație: programa învățământului românesc este față de programa PISA la fel ca un boxeur profesionist față de un bătăuș de la colțul străzii.
Amândoi lovesc cu pumnul, dar unul se antrenează ani de-a rândul și respectă regulile sportului, în timp ce cel de-al doilea urmărește strict victoria, inclusiv prin lovituri sub centură. În ringul de box sportivul ar câștiga fără dubiu, dar într-o încăierare din viața reală nimic nu e mai puțin sigur.
Se poate afirma că testele PISA nu au decât o legătură superficială cu învățământul școlar. Aceste teste doresc să măsoare cât de bine este un tânăr adaptat la viața reală, nu cât de bine stăpânește materia școlară. Iată un exemplu:
Pentru a obține un scor bun la PISA, elevii de 15 ani trebuie să poată citi și interpreta grafice cu câte 5-6 seturi de date. Învățământul românesc tradițional îi învață însă să analizeze graficul funcțiilor de gradul 1 și 2, să găsească rădăcinile, punctul extremal, relațiile lui Viète…
Ambele demersuri includ noțiunea de “grafic”, numai că unul necesită aprofundarea de raționamente matematice de-a lungul a 3 ani de studiu și este complet inaccesibil celor neinstruiți, în timp ce altul cere doar să fii “street smart”, adică să te descurci într-un context concret pentru a lua o decizie avantajoasă în viața de zi cu zi.
Ce măsuri (probabil incorecte) vor fi luate
Reiese că e infinit mai ieftin să ne creștem artificial rezultatele la PISA decât să îmbunătățim înțelegerea profundă a elevilor, fapt deja sugerat de anecdota de mai sus. Ce primar ar fi nebun să ardă degeaba 5 care de lemne în loc de o simplă lumânare?!
Sunt de părere că așa se va întâmpla deoarece, încă de pe vremea lui Caragiale, în societatea noastră primează forma în fața fondului.
Nu ne rămâne decât să analizăm ce măsuri au luat țările nordice pentru a urca în clasamentele PISA pentru a ști dinainte ce vor decide și ai noștri cât de curând. Merită precizat aici că Republica Moldova soră a hotărât deja să preia manualele de matematică estoniene începând cu anul 2027.
Finlanda și Estonia: calea regală către matematică
Finlanda a fost în anii 2000 povestea de succes a testelor PISA: o țară mică, fără o tradiție științifică notabilă, dar clasată în mod miraculos în vârful clasamentului mondial al educației. În spatele acestui miracol a stat decizia deliberată de a “încălzi termometrul”, adică de a pregăti elevii pentru testele PISA în orele alocate anterior învățământului clasic.
Acest principiu a fost implementat sub numele de “Învățarea bazată pe fenomene”. În practică, elevii finlandezi nu mai studiază teorema lui Pitagora sau discriminantul unei ecuații de gradul 2, ci calculează bugete, analizează cursuri valutare sau fac statistici demografice, adică exact genul de mici demersuri de nivel intelectual elementar, utile în viața de zi cu zi, care sunt testate la PISA.
Conducerea Finlandei reacționează în timp real la scăderea rezultatelor PISA, modificând programa școlară și numărul de ore pe materie în funcție de nevoi. În ciuda acestei atitudini proactive, rezultatele Finlandei la PISA scad continuu, țara plasându-se recent pe locul 17 mondial.
Să fie oare politica oficială de “încălzire a termometrului” nu un remediu, ci chiar cauza acestei scăderi?
Noua stea mondială a testelor PISA este Estonia. Având o populație de 4 ori mai redusă chiar decât Finlanda, schimbarea politicilor educative se poate implementa acolo aproape instantaneu. În ultimii ani, programa de matematică estoniană pune accent pe rezolvarea problemelor practice, pe competențe digitale și mai puțin pe conținutul teoretic tradițional.
Pentru o țară mică amenințată de un vecin ostil, plasarea pe locul 1 în Europa la PISA constituie o reușită strategică de importanță națională, pentru care merită să fie sacrificată programa clasică.
Dacă scorul la PISA va continua să intereseze publicul larg, anticipez că și România va porni pe aceeași cale a favorizării programei de tip viață reală, adaptată testelor PISA, în detrimentul transmiterii pe termen lung a cunoștințelor teoretice de bază, care a stat din Antichitate până în prezent la baza elaborării programelor școlare.
O notă personală
Sunt tatăl unei eleve care a participat la ultima testare PISA 2025. Am fost anunțați că va participa la evaluare cu aproximativ 10 zile înainte.
Nu a existat nicio încercare din partea școlii de a-i antrena pe elevi, conform cu doctrina OCDE, care vrea ca testele PISA să măsoare abilitățile spontane ale elevilor, descurajând declarativ pregătirea prealabilă. Cu toate acestea, am descărcat câteva teste model și i le-am explicat, apoi am încurajat-o să-și verifice nivelul pe testele online.
La început nici măcar nu înțelegea sensul unor întrebări de tip PISA, extrem de diferite de experiența ei școlară. Estimez că performanța ei s-a îmbunătățit semnificativ în urma celor câteva ore de antrenament.
Precizez că fiica mea are un nivel școlar excelent și participă de mică la diferite olimpiade naționale de științe. Și totuși, experiența olimpică nu a pregătit-o pe de-a întregul pentru pragmatismul și nivelul scăzut, din punctul ei de vedere, al întrebărilor de tip PISA. Nici colegii ei olimpici nu au înțeles sensul testării PISA la care au participat.
Unii au tratat întrebările cu superficialitate, răspunzând în glumă, fără să-și dea silința, întrucât pentru ei testarea nu avea miză. Aflaseră nu numai că nu vor primi notă în urma testării, dar și că nu vor afla niciodată ce punctaj individual au obținut.
Am avut atunci impresia că PISA nu este luat în serios decât la publicarea rezultatelor (inevitabil slabe). Câtă deosebire față de țările care și-au trasat din testele PISA un jalon existențial!
În concluzie
Probabil că testele de tip PISA nu reflectă nivelul general real al învățământului. Dacă totuși dorim să ne îmbunătățim performanța la aceste teste, putem fie să alocăm Educației 6% din PIB, fie să folosim bugetul actual pentru a antrena țintit elevii către întrebări de tip PISA în detrimentul conținutului educativ clasic. Ținând cont de iresponsabilitatea factorilor de decizie, mi-e teamă că soluția adoptată va fi cea din urmă”, arată Sergiu Moroianu.
Rezultate Teste PISA
52% dintre elevii români de 15 ani nu ating nivelul minim de competență la Matematică. Doar 48% dintre elevii români au atins cel puțin nivelul 2 la Matematică, față de o medie de 65% în statele OCDE.
La „Citire” 48% dintre elevi sunt sub pragul minim de competență.
În România, 54% dintre elevi au reușit să atingă cel puțin nivelul 2 la „Științe”, comparativ cu 74% în medie în statele OCDE.
