La cine e decizia vaccinării anti COVID-19 a copiiilor

În România, este greu de crezut că jumătate dintre părinți vor accepta vaccinarea copiilor.

Să nu uităm că nu s-au vaccinat nici măcar jumătate dintre profesori și că majoritatea covârșitoare a părinților a refuzat să își dea acordul pentru testarea anti-COVID-19 din școli.

Newsweek România a stat de vorbă cu Gabriela Romaneț, psihanalist. Ea crede că „ vaccinarea este soluția pentru depășirea traumelor provocate de pandemie“.

Newsweek România: Cum ar trebui să se deruleze campania pentru vaccinare la copii?

Gabriela Romaneț: România a mai trecut în 2019 printr-o campanie de vaccinare a copiilor împotriva rujeolei, numită „Copilăria, cel mai frumos cadou“, condusă de Ministerul Sănătății și UNICEF în România.

Nu este pentru prima dată când ne confruntăm cu necesitatea unei campanii, în primul rând de informare și de creșterea nivelui de conștientizare asupra vaccinării, pentru a le permite copiilor să-și reia copilăria și dezvoltarea psiho-socială.

Campania de informare a părinților pentru vaccinarea anti-Covid-19 este o activitate serioasă și plină de responsabilitate a Ministerelor Sănătății și Învățământului și cred că este nevoie de trasarea unui plan de informare și intervenție.

O campanie bună de conștientizare a importanței vaccinului va ridica nivelul de toleranță și de acceptanță între oameni care au opinii și atitudini diferite.

Vorbim despre necesitatea întoarcerii copiilor la școală, în comunitatea lor, pentru că doar înțelegând ce li s-a luat copiilor, înțelegem ce le dăm înapoi, doar înțelegând prin ce trec, înțelegem cât este de important să găsim, noi, adulții, soluții pentru ei.

Mulți dintre copiii începând cu 12 ani, care sunt în pubertate, și cei de peste 14 ani, în adolescență deja, au de suferit la nivelul dezvoltării capacităților esențiale pentru maturizare.

Mă refer la explorarea mediului, cucerirea orașului, cunoașterea culturală și experimentarea artei prin intermediul concertelor, expozițiilor, mă refer, de asemenea, la interacțiunile sociale cu copiii de aceeași vârstă, prietenii și rețele sociale, îndrăgostiri, dezamăgiri, solidaritate, empatie, tot ce reprezintă efervescența vieții.

_________________________________

Citește dosarul complet Copiii pandemiei

Copiii pandemiei. Efectele secundare asupra elevilor după un an de școală online

Școala și în vremea COVID-19. La sate și orașe

Pandemia, „o șansă“ pentru școala online

Și copiii se vaccinează anti COVID-19, nu-i așa? De când?

________________________________

„Trauma socială pe care
o duc și o vor duce copiii
pandemiei va fi una grea“

- Gabriela Romaneț, psihanalist

Aud de copii cu o stare generală de degradare psihologică, cu dispoziții depresive, cu violență la adresa propriului corp, în captivitate, cu o stare de „închis“ în timp și spațiu, cu timiditate și încredere diminuată în propriul sine, cu ipohondrie și tendințe fobice în exces, confuzi și neîncrezători în adulții fără soluție.

Copiii se simt debusolați și își consideră parte din copilărie furată.

Trauma infantilă se definește, mai mult sau mai puțin metaforic, prin intermediul acestei expresii. Trauma socială pe care o duc și o vor duce copiii pandemiei va fi una grea.

Cu cât îi izolăm mai mult, cu atât le blocăm dezvoltarea inteligenței.

Cum ar trebui să li se vorbească copiilor despre boala împotriva cărora se vaccinează ?

Sigur că ei au fost informați de către părinții lor, unii dintre copii au avut rude care au murit fiind infectate cu Sars-Cov-2, au auzit la televizor dezbateri pro și anti mască, pro și anti vaccin. Unii dintre ei au fost infectați și s-au îmbolnăvit.

Copiilor li se vorbește despre boală așa cum prevede manualul „Educație pentru sănătate“ să li se vorbească despre igienă personală, vaccinările și importanța lor, despre decizii responsabile în situații de amenințare a stării de sănătate.

Nu comunicarea eliptică sau disproporționată, ci absența interacțiunilor sociale și lipsa de soluții ale adulților în care au încredere lasă urme durabile asupra psihicului elevilor.

Ei nu sunt copii de grădiniță, atenție, vorbim despre copii între 12 - 15 ani care deja au o opinie, au o identitate și o conștientizare a drepturilor și responsabilităților sociale.

Cum ar trebui convinși părinții să își vaccineze copiii?

Lumea se împarte în două, de fiecare dată, de o parte și de alta a problemei, fie pro, fie contra. Nu cred în campanii de convingere, ci în campanii de informare.

Cu cât informația informează și nu deformează, cu atât decizia este mai responsabilă. Nu cred în discuții care alimentează neîncrederea sau întrețin o dispoziție emoțională negativă și o atitudine de ură împotriva celui diferit sau a celui care are o altfel de opinie.

Cred în informarea corectă, nepărtinitoare, clară, cu avantaje și dezavantaje, cu riscuri și beneficii.

Într-o familie cine ar trebui să decidă dacă acceptă vaccinarea ?

Vaccinarea, la fel ca orice decizie legată de integritatea fizică și emoțională a unui minor, este hotărâtă de părinții lui. Părinții decid.

Părinții pot decide informat sau nu, emoțional, rațional, neimplicat șamd. Este dreptul părintelui de a hotărî.

Campania de informare pro-vaccinare trebuie să conțină informații despre atitudini și comportamente responsabile privind sănătatea, așa cum o definește Organizația Mondială a Sănătății.

Îmi place să sper că pandemia poate fi folosită ca o provocare să învățăm mai multe despre atitudinea sanogenă. Este utilă o campanie națională de „Educație pentru Sănătate“ nu ca alternativă, ci ca disciplină obligatorie pentru un popor.

„Vaccinarea este un zid în fața pandemiei“

„I-am întrebat pe elevii mei (X-XII) dacă s-au vaccinat sau dacă intenționează să se vaccineze.

Cam un sfert dintre ei sunt vaccinați (mai mulți la clasa a XII-a) și alți câțiva intenționează să se vaccineze.

Nu știu cum ar putea fi un succes campania de vaccinare a copiilor, fiindcă orice comunitate, fie ea și școlară, se comportă, procentual vorbind, ca întreaga națiune.

Este un succes campania națională de vaccinare? Încă nu! Dar dacă pot fi indulgentă cu copiii, nu pot să fac același lucru cu profesorii.

Nu vorbim despre cei care au contraindicații pentru vaccinare, aceștia nu cred că depășesc 10% din personalul angajat în învățământ.

Vorbim despre angajații în învățământ care aveau posibilitatea până acum să se vaccineze. Li s-a oferit această portiță cu angajații esențiali, dar n-au făcut-o.

Cunosc profesori care au ținut să spună elevilor, în mod direct, că ei nu se vaccinează, considerând acest mesaj un act de virtute“, ne-a precizat Silvia Mușătoiu, profesor la Colegiul Național „Gheorghe Șincai“ din București.

_________________________________