Autoritățile au anunțat că elevii se vor întoarce la cursuri la jumătatea lui septembrie. Prezența la cursuri este condiționată de numărul de cazuri de COVID la mia de locuitori în respectiva localitate. Astfel, decizia privind eventuala întrerupere a cursurilor, urmare a creșterii cazurilor de infectare cu COVID, se va lua la nivel local, urmărindu-se o decentralizare a deciziei.
Este posibil să avem localități unde copiii merg la școală, altele în care doar o parte din elevi ajung la ore și zone în care, urmare a numărului mare de îmbolnăviri, elevii vor urma doar cursuri online.
Modul în care elevii vor urma cursurile (la școală, online sau mixt) va ține, exclusiv, de cazurile de infectare din respectiva localitate.
Profesorul Ovidiu Pânișoară spune că „dificultatea gestionării pe mai departe a problemelor o să crească” la primul caz de COVID din școli. Iar descentralizarea ar trebui făcută în timp și să nu fie „o opțiune a unor timpuri dificile”.
Newsweek România: Cum vedeți „descentralizarea deciziei privind închiderea, respectiv deschiderea scolilor. Au toate școlile această capacitate de decizie?
Ovidiu Pânișoară (foto) : Există aspecte pozitive, dar și aspecte negative când vorbim despre modul în care școlile vor gestiona această problemă. Pe de o parte este bine ca decizia să fie luată „la firul ierbii”, acolo unde (cel puțin teoretic) lucrurile se știu mai bine și condițiile concrete se pot interpreta mai clar. Pe de altă parte trebuie să spunem că o astfel de decizie poate să fie destul de greu de gestionat (dată fiind încărcarea de responsabilitate și zona de echilibru emoțional) și cred că din partea decidentului trebuie să existe mai mult sprijin și susținere.
Profesioniștii de la catedră se simt puțin susținuți în această perioadă de incertitudine, au nevoie de viziune, de consecvență decizională, vor să le fie crescută zona de siguranță că se vor găsi soluții la probleme. Da, descentralizarea poate să fie bună, dar lucrurile trebuie să fie clarificate mai mult, trebuie acordate sprijin și îndrumare și … de ce să nu o spunem… cred că este timpul să gândim o formare a managerilor școlari de mai mare substanță (la care se adaugă faptul că ar trebui să existe o anumită permanentizare, să nu mai existe schimbări la fiecare ciclu politic). Iar descentralizarea deciziei ar trebui să fie o cursă de lungă durată, nu să fie o opțiune a unor timpuri dificile: mai bine spus, dacă aveam până acum măsuri concrete de descentralizare o astfel de mutare a deciziei la nivelul școlii ar fi fost de domeniul firescului.
Ar trebui implicați părinții în luarea unei decizii privind o eventuală suspendare a cursurilor ?
Da, părinții ar trebui implicați și ei. Dar, din nou, în lipsa unei școli a părinților care să-i aducă pe aceștia drept parteneri pe termen lung pentru școală îmi este teamă că o să fie poziții ireconciliabile nu doar între școală și părinți, ci și la nivelul părinților, între ei. Cum vom concilia aceste diferențe, care o să fie logica pe care se va merge când vom avea poziții ireconciliabile? Cred că dacă nu se crește nivelul de recunoaștere socială a școlii astfel încât majoritatea părinților să aibă încredere în decizia școlară (pe care să o influențeze, dar pe care să o gireze cu autoritate în proprii ochi) astfel de diferențe vor adăuga pe listă frustrări ori într-o tabără, ori în alta.
Cum va reacționa societatea în urma apariției unui caz de coronavirus?
La primul caz de infectare (pe care nu avem cum să-l evităm) dificultatea gestionării pe mai departe a problemelor o să crească. Părinții și profesorii care acum proclamă sus și tare că școala „trebuie să se întoarcă la modelul anterior” vor cere primii să se închidă școlile și vor învinui conducerea instituțiilor școlare.
Iar acum ne referim la cazurile care pot să apară la elevi, dar la profesori s-a gândit cineva? Profesorul care o să trebuiască să mențină distanțarea socială (în condițiile unui învățător/profesor pentru învățământul primar care trebuie să-i ghideze mâna elevului pentru a scrie o literă sunt curios cum se vor păstra astfel de condiții) este la rândul său foarte expus acestui risc.
O să fie o perioadă clară de anxietate și de aceea eu sunt partizanul pașilor mărunți, o întoarcere treptată, graduală la școală, o îmbinare cu școala online (care apropos, sunt cercetări care arată că nu a fost doar o „joacă” și chiar dacă nu a fost la fel de „serioasă” ca școala tradițională cercetări recente (Gray, 2020) afirmă că în timpul școlii online majoritatea copiilor au înregistrat un nivel de fericire mai ridicat)). Apoi, pe măsură ce ne vom da seama că toate lucrurile intră pe făgașul normal vom avea ocazia să facem reglajele fine astfel încât o eventuală criză în sistem să fie gestionată mai ușor.
Cum se va decide funcționarea școlilor
Autoritățile au anunțat trei scenarii de funcționare a școlilor raportat la evoluția cazurilor de COVID.
Criteriul epidemiologic în funcție de care școlile se vor încadra în scenariile „verde”, „galben” sau „roșu” este numărul total de cazuri noi înregistrat în ultimele 14 zile raportat la 1000 de locuitori din localitatea în care se află școala.
Dacă se adună în 14 zile un număr total de cazuri care să reprezinte o rată de sub 1 la mia de locuitori, atunci scenariul rămâne verde. Dacă totalul cazurilor e între 1 și 3 la mia de locuitori, scenariul se schimbă în galben. Scenariul roșu se activează la peste 3 cazuri în 14 zile la mia de locuitori.
Pentru fiecare școală în parte, Comandamentul Județean pentru Situații de Urgenţă va lua decizia dacă se merge pe scenariul „verde”, asta însemnând că toți elevii merg fizic la școală și se țin cursuri normale.
Scenariul „galben”, scenariul doi, de risc mediu, înseamnă că o parte din activități se ține în școală şi o parte se ţine în online.
Dacă se merge pe scenariul trei – „roșu”, nimeni nu merge la școală şi totul se desfășoară online.
