Cătălin Osiceanu: Analiza factorilor care au condus la erodarea statutului profesorului în societate

Această realitate, confirmată de numeroase studii și cercetări recente, nu este rezultatul unei singure cauze, ci al unui complex de factori sistemici care au erodat treptat autoritatea și prestigiul unei profesii cândva respectate, spuen într-o analiză Cătălin Osiceanu, profesor de matematică la Școala Gimnazială „Grigore Ghica Voievod” din București și Redactor colaborator la Newsweek România.

Analiza exhaustivă a acestei probleme relevă că responsabilitatea este împărțită între mai mulți actori principali: statul prin politicile sale educaționale, mass-media prin campaniile sale negative, părinții prin ruperea parteneriatului educațional, dar și unii dintre profesorii înșiși, printr-o contribuție involuntară la propria deteriorare profesională.

Capitolul I: Statul - Principalul arhitect al degradării

1.1 Politica salarială: Mesajul disprețului

Statul român poartă cea mai mare responsabilitate pentru deteriorarea statutului profesorului în societate. Prin politicile sale educaționale, România a transmis un mesaj clar despre valoarea pe care o acordă educației și celor care o furnizează. Salariile mizere ale profesorilor reprezintă una dintre cauzele fundamentale ale lipsei de respect.

În 2025, profesorii debutanți câștigă salarii care se situează sub salariul mediu pe economie, iar salariile sunt înghețate la nivelul din noiembrie 2024, în pofida promisiunilor de creșteri salariale făcute după greva istorică din 2023.
Această situație financiară precară nu afectează doar nivelul de trai al profesorilor, ci trimite un mesaj clar întregii societăți despre valoarea pe care statul o acordă educației.

1.2 Birocrația sufocantă: Transformarea profesorilor în funcționari

Profesorii sunt "îngropați în hârtii", fiind transformați în "informaticieni, contabili și secretari". Aceștia trebuie să gestioneze dosarele pentru burse sociale, să completeze rapoarte în triplu exemplar, și să se ocupe de o multitudine de sarcini administrative care îi îndepărtează de activitatea educațională propriu-zisă.

Profesoara Gabriela Sabău descrie această realitate: "Încercăm să nu ne plângem pentru că dacă devenim tot timpul victima sistemului, nu mai facem nimic. Lucruri irelevante de multe ori, dar trebuie să le faci". Această suprasolicitare administrativă nu doar că îi epuizează pe profesori, dar îi și îndepărtează de vocația lor adevărată - educarea copiilor.

1.3 Reformele ostile și măsurile de austeritate

Legea Bolojan din 2025 prevede majorarea normei didactice, creșterea numărului de elevi în clasă și reducerea personalului. Aceste măsuri demonstrează o lipsă totală de înțelegere a complexității actului educațional și intensifică presiunea asupra profesorilor. 
Ministrul Daniel David declara în mod cinic: "Dacă ești plătit pentru 8 ore, stai 8 ore în școală", demonstrând o neînțelegere fundamentală a naturii profesiei didactice, care depășește cu mult programul oficial de lucru.

Capitolul II: Mass-media - Campania de denigrare

2.1 Mediatizarea selectivă și tendențioasă

Mass-media românească desfășoară "de foarte multă vreme, o campanie îndreptată împotriva profesorilor", contribuind la deteriorarea imaginii acestei categorii profesionale. Această campanie se manifestă prin mediatizarea excesivă a cazurilor de scandal din educație în detrimentul recunoașterii profesorilor performanți, prezentarea unilaterală a problemelor din învățământ, accentuând aspectele negative, și promovarea unei atitudini critice față de sistemul educațional, fără a oferi soluții constructive.

2.2 Impactul asupra opiniei publice

Profesorii consideră că mass-media este mai degrabă "un mijloc de manipulare și mai puțin o sursă sigură de informare". Această percepție contribuie la formarea unei opinii publice negative despre profesia didactică, în care excepțiile negative devin regula percepută, iar munca silențioasă și dedicată a majorității profesorilor rămâne în umbră.

Mass-media nu doar că nu promovează exemple pozitive din educație, dar perpetuează și stereotipuri negative despre profesori, prezentându-i adesea ca fiind incompetenți, leneși sau anacronici. Această imagine distorsionată ajunge să fie internalizată de societate și, în final, de copii, care își pierd respectul pentru profesori înainte să îi cunoască.

Capitolul III: Părinții - Ruperea parteneriatului educațional

3.1 Transmiterea lipsei de respect

Părinții nu reușesc să transmită copiilor respectul față de profesori, fiind prinși în logica protecției excesive a elevului. Un specialist în educație observa:

"Copiii nu petrec mult timp cu părinții lor", iar aceștia "nu le insuflă valorile care ar trebui să se reflecte în comportamentul lor la școală".
Mulți părinți își pasează responsabilitățile și fac reproșuri profesorilor în loc să colaboreze constructiv.

Aceștia contestă sistematic deciziile profesorilor și nu își învață copiii să respecte regulile și autoritatea școlară. Votul de încredere al părinților în profesor "îi conferă acestuia o parte din autoritatea lor și sporește receptivitatea elevilor", dar acest vot lipsește în multe cazuri.

3.2 Confundarea rolurilor în educație

Mulți părinți moderni confundă rolurile în educație, considerându-se experți în domeniul pedagogic și contestând metodele profesorilor. Această atitudine este amplificată de accesul la informații de pe internet, care îi face pe părinți să creadă că pot înlocui experiența și pregătirea profesorilor.
Lipsa implicării părinților în educația copiilor lasă profesorii singuri în fața provocărilor. Aceștia se află în situația paradoxală de a fi criticați pentru problemele elevilor, dar lipsiți de sprijinul necesar pentru a le rezolva.

Capitolul IV: Profesorii înșiși - Contribuția involuntară

4.1 Problemele de calificare și competență

Existența unui număr semnificativ de profesori necalificați sau insuficient pregătiți afectează credibilitatea întregii categorii profesionale. România se confruntă cu un "deficit de profesori calificați", multe ore fiind predate de persoane fără specializarea necesară. Această realitate compromite calitatea educației și oferă argumente celor care critică sistemul educațional.

4.2 Rezistența la schimbare

Rezistența unor profesori la digitalizare și modernizare contribuie la percepția că profesia este anacronică. Mulți profesori "pot fi rezistenți la schimbare" și "reticenți în a adopta noile tehnologii", ceea ce îi îndepărtează de realitățile elevilor contemporani.

Această rezistență la inovație creează o prăpastie între profesori și elevii lor, care trăiesc într-o lume digitalizată și se așteaptă ca educația să reflecte această realitate.

4.3 Sindromul burnout și demotivarea

Mulți profesori suferă de sindromul burnout, ceea ce se reflectă în performanța lor profesională și în relația cu elevii. "Profesorii care au început prin a fi idealiști și implicați" ajung să aibă "probleme emoționale" din cauza lipsei de recunoaștere.

Această epuizare profesională devine vizibilă și afectează calitatea actului educațional, creând un cerc vicios în care lipsa de respect generează demotivare, iar demotivarea generează performanțe scăzute care justifică, în ochii criticilor, lipsa de respect.

Capitolul V: Contextul social și transformările valorice

5.1 Schimbările sociale profunde

Societatea românească a trecut prin transformări profunde care au afectat percepția asupra profesiei didactice. "Ruptura din societate s-a produs sistemic și metodic, încurajată chiar de aceia care s-ar fi cuvenit să întărească statutul și autoritatea profesorului"

Citește și: Daniel David spune că nu are un „Plan B”, dacă profesorii intră în grevă. Ce zice despre demisie

Tranziția de la o societate în care profesorul avea o autoritate naturală la una în care această autoritate trebuie câștigată zilnic reprezintă o provocare majoră pentru sistemul educațional românesc.

5.2 Criza vocațională și exodul talentelor

Tinerii evită cariera didactică din cauza condițiilor precare. "Cei mai buni absolvenți de fizică pleacă în companii", iar "doar unul din patru absolvenți de pedagogie rămâne în sistem mai mult de cinci ani". Această selecție negativă afectează calitatea corpului didactic și perpetuează problemele sistemului.

5.3 Degradarea sistemului de titularizare

Sistemul actual de titularizare este considerat "ingredientul otrăvitor de prim rang pentru calitatea educației", creând "inamovibilitate" care "conduce la mediocritate". Acest sistem nu recompensează performanța și nu elimină incompetența, contribuind la degradarea prestigiului profesiei.

Capitolul VI: Consecințele sistemice ale crizei

6.1 Impactul asupra performanței educaționale

Această combinație de factori a dus la consecințe dramatice pentru sistemul educațional românesc. Abandonul școlar ridicat afectează unul din patru elevi care părăsesc școala înainte de finalizarea liceului. Performanțele educaționale scăzute sunt confirmate de statisticile internaționale: 4 din 10 elevi români nu au competențe de bază.

Citește și: Daniel David: „Școala va începe pe 8 septembrie”. Ce spune Ministrul Educației despre proteste

6.2 Deficitul masiv de profesori

România se numără printre cele 18 din 21 țări cu deficit de profesori calificați. Acest deficit este deosebit de acut în domenii precum matematica, științele exacte și educația fizică. Situația este agravată de faptul că mulți dintre profesorii existenți se află la vârste înaintate și se apropie de pensionare.

6.3 Efectele asupra societății

Lipsa de respect pentru profesori nu afectează doar sistemul educațional, ci întreaga societate. Copiii care nu învață să respecte autoritatea profesorului vor avea dificultăți în a respecta orice formă de autoritate legitimă în viața adultă. Această problemă contribuie la erodarea coeziunii sociale și a respectului pentru instituții.

Capitolul VII: Căile de ieșire din criză

7.1 Reformarea politicilor educaționale

Soluția necesită o abordare sistemică care să adreseze simultan toate cauzele identificate. În primul rând, sunt necesare reformarea politicilor educaționale, creșterea substanțială a salariilor profesorilor pentru a reflecta importanța profesiei, și reducerea dramatică a birocrației care sufocă actul educațional.

7.2 Schimbarea atitudinii mass-media

Mass-media trebuie să își asume responsabilitatea de a promova o imagine echilibrată a profesiei didactice, mediatizând nu doar scandalurile, ci și exemplele pozitive din educație. Este necesară o campanie susținută de recunoaștere a profesorilor de calitate.

Citește și: Începe școala cu proteste? Sunt justificate? Citește înainte să decizi

7.3 Educarea părinților

Părinții trebuie educați privind importanța parteneriatului cu școala și rolul lor în transmiterea respectului față de profesori. Programele de educație parentală ar trebui să includă module specifice despre colaborarea cu școala.

7.4 Profesionalizarea continuă

Profesorii înșiși trebuie să se angajeze în procese de profesionalizare continuă, adoptând metodele moderne de predare și dezvoltându-și competențele digitale. Sistemul de formare continuă trebuie radical îmbunătățit.

Concluzie

Criza respectului pentru profesori în România nu este rezultatul unei singure cauze, ci al unei combinații toxice de factori sistemici.

Statul, prin politicile sale educaționale inadecvate, poartă cea mai mare responsabilitate, dar mass-media, părinții și chiar unii profesori contribuie la această degradare. 
Fără o abordare holistică care să adreseze simultan toate aceste cauze, criza respectului pentru profesori va continua să se adâncească, cu consecințe devastatoare pentru întreaga societate românească.

Timpul pentru acțiune este limitat - România riscă să piardă o generație întreagă din cauza unui sistem educațional în colaps, în care profesorii nu mai sunt respectați și, prin urmare, nu mai pot îndeplini eficient misiunea lor educațională.

Restaurarea respectului pentru profesori nu este doar o problemă educațională, ci o condiție sine qua non pentru construirea unei societăți civilizate și prospere.

Este responsabilitatea fiecăruia dintre noi - stat, media, părinți și profesori - să contribuim la această reconstrucție morală și profesională, pentru binele copiilor noștri și al viitorului României, arată profesorul Osiceanu.
---
*Acest articol se bazează pe o analiză exhaustivă a literaturii de specialitate și a surselor de presă din perioada 2023-2025, evidențiind complexitatea problemei și necesitatea unei abordări sistemice pentru rezolvarea crizei respectului pentru profesori în societatea românească.*