Chiar dacă o creştere de 6,1% este una pe care economiile occidentale o invidiază, pentru China este cel mai slab avans al economiei după anul 1990, când gigantul asiatic a înregistrat o creştere economică de 3,9% după un an foarte prost, după care au urmat însă ani succesivi de creşteri de două cifre sau aproape.
Însă criza financiară din 2008-2009 a redus cererea externă şi a obligat Beijingul să se îndatoreze pentru a susţine economia. Ulterior, însă, creşterea gradului de îndatorare a obligat autorităţile chineze să restrângă creditului pentru a reduce riscurile financiare.
Cifra anunţată vineri de Biroul naţional de statistică este în linie cu estimările analiştilor şi cu ţinta cuprinsă între 6% şi 6,5% fixată la începutul anului trecut de Guvernul de la Beijing.
De asemenea, datele statistice mai arată că în ultimul trimestru din 2019 economia chineză s-a stabilizat, înregistrând un avans de 6% în ritm anual, neschimbat comparativ cu trimestrul al treilea, ceea ce sugerează că măsurile de stimulare adoptate în ultimii ani încep în sfârşit să dea roade.
„Cred că această aparentă stabilizare a creşterii în trimestrul patru este sustenabilă. Am văzut o îmbunătăţire în industrie. Am văzut eforturi din partea decidenţilor pentru a fi siguri că economia continuă să crească, în special eforturi în finanţarea infrastructurii", a declarat Louis Kuijs, analist la Oxford Economics în Hong Kong.
Anul acesta este unul crucial pentru atingerea obiectivului Partidul comunist chinez vizând dublarea PIB-ului şi veniturilor în deceniul 2010-2020 şi transformarea Chinei într-o naţiune „moderat prosperă".
