Cine sunt vinovații pentru îngroparea complexului care asigură o treime din energia României

DE Vlad Epurescu | Actualizat: 18.01.2019 - 16:00

Criza de la Complexul Energetic Oltenia (CEO) a demonstrat, încă o dată, cât de puțin înțelege Guvernul PSD-ALDE din problemele fundamentale cu care se confruntă sistemul energetic românesc.

SHARE

Producția de cărbune a României, unul din pilonii securității energetice românești, a fost șubrezit ani la rândul de căpușe politice care controlează județe întregi, de o lipsă crasă de viziune pe termen lung la nivel guvernamental, de penuria investițiilor din domeniu și de mesajele populiste cu accente extremiste rostite de politicieni cu scopul de a câștiga voturi.

Astăzi, industria carboniferă trebuia să fi fost deja restructurată pentru a face față costurilor din ce în ce mai mari a prețurilor certificatelor de carbon și a noii perspective europene de eliminare a cărbunelui din industriile poluante.

Astăzi, minerii care scot lignit din carierele de la Gorj, dar și cei care extrag huilă din minele din Valea Jiului, lucrează în condiții inumane, cu echipamente și utilaje folosite încă din perioada comunistă și care au un randament scăzut și care și-au atins atât uzura morală cât și fizică. Acești oameni sunt plătiți cu salarii de mizerie, dar sunt permanent sufocați de promisiuni politice care mai de care mai duioase.

Efortul minerilor înseamnă 30%, poate chiar și 35% din producția zilnică de energie dar, guvernul PSD-ALDE, dintr-o cruntă nepăsare, a adoptat, în ultimii doi ani, o serie de decizii absolut neinspirate care au pavat drumul pentru industria carboniferă direct spre morgă.

Complexul Energetic Oltenia a investit în biserici și cimitire

Potrivit bugetului rectificat al companiei, CE Oltenia a înregistrat în anul 2018 o pierdere uriașă, de aproximativ 1 miliard de lei. Cum s-a ajuns aici? Simplu! Ani la rândul, compania a fost stoarsă de bani de factori politici locali. Ei au transformat-o într-o pușculiță de partid. CE Oltenia a ajuns să dețină, în scripte, active care nu au nicio legătură cu obiectul său principal de activitate, adică exploatarea cărbunelui pentru a produce energie electrică.

CE Oltenia este, așadar, proprietar de biserici, de terenuri de sport, de terenuri de fotbal, de drumuri naționale, de islazuri, de cimitire și de tot felul de acareturi pentru care compania plătește niște taxe uriașe, pe lângă certificatele verzi, certificatele de carbon și celelalte costuri de producție și salariale!

Citește și România a importat, vineri dimineața, peste 20% din energia necesară

În loc să folosească acești bani pentru retehnologizare ca să diminueze nivelul salariilor și să transforme compania într-una competitivă, seriile de manageri numiți politic în fruntea CE Oltenia au aruncat cu banii pe fereastră pentru a satisface tot felul de favoruri locale. Așa s-a ajuns ca PSD să controleze încă un județ întreg, condamnându-l la sărăcie, iar CE Oltenia să nu se poată adapta la noul context energetic, devenind necompetitiv în raport cu alte surse de producție de energie!

În anul 2016, în timpul mandatului Guvernului tehnocrat, s-a elaborat un plan de restructurare al companiei care, însă, a fost dat uitării. Din august 2018, gluma, însă, s-a îngroșat. În scopul de a accelera tranziția de la cărbune la energie curată, mai puțin poluantă, Comisia Europeană a reformat rezerva de stabilizare a pieței de certificate de carbon, ea căpătând o dinamică mult mai mare pe termen scurt.

Un certificat ETS avea să se tranzacționeze începând cu august 2018 la un preț de 20 – 22 de euro/t CO2, în condițiile în care, la începutul anului, prețul era de 7 euro. Evident, presiunea, atât pe bugetul companiei, cât și pe rezerva de bani disponibilă, a fost enormă. În acest sens, Parlamentul României a votat, în toamna anului trecut, exceptarea CE Oltenia de la plata certificatelor verzi pentru produsul propriu tehnologic, rectificând, astfel, o aberație legislativă care se aplica de ani de zile!

Conform Legii 220/2008, marii consumatori de energie din România sunt scutiți de la plata certificatelor verzi corespunzătoare energiei utilizate în consumul propriu tehnologic. Spre deosebire de certificatele de carbon, certificatele verzi sunt o schemă de suport pentru a promovaa producerea energiei din surse regenerabile. Numai că, marii consumatori români, cu excepția CE Oltenia, nu plăteau aceste certificate verzi pentru consumul propriu tehnologic.

În schimb, pentru CE Oltenia, leguitorii nu au considerat la vremea respectivă că energia utilizata de către Complex pentru exploatarea cărbunelui reprezintă consum propriu tehnologic! Practic, CE Oltenia își subvenționa competitorii de pe piața producției de energie electrică din sectorul hidro și al energiei regenerabile!

Deși economia realizată de CEO ar fi de 20 – 25 de milioane de lei, în realitate, chiar dacă modificarea legislativă a intrat în vigoare, ea trebuie să primească și aprobarea de la Comisia Europeană, pentru a nu fi considerată că este ajutor de stat. Din acest motiv, compania a trebuit să facă un provizion pe o sumă mare de bani, pentru a o folosi în eventualitatea în care Comisia Europeană consideră că legea încalcă normele concurențiale europene.

Dragnea, Vâlcov și Teodorovici, groparii industriei de cărbune din Oltenia

Ținând cont de acest peisaj sumbru, plafonarea prețului la energie și impunerea unei taxe de 2% pe cifra de afaceri a companiilor din energie au însemnat o lovitură sub centură pentru CE Oltenia. Artizanii OUG114/2018, adică Liviu Dragnea, Darius Vâlcov și Orlando Teodorovici, s-au gândit că vor da lovitura de grație „străinilor” care „ne fură” resursele, însă, de fapt, au aruncat în aer producția de lignit a României! Aceste măsuri fiscale i-au determinat pe managerii companiei să anunțe înghețarea salariilor, eliminarea voucherelor de vacanță și a altor stimulente financiare.

Cei mai afectați de aceste decizii nu a fost personalul administrativ, ci au fost minerii, la care media salarială nu depășește 2500 de lei și care lucrează în niște condiții care seamănă, mai degrabă, cu Epoca de Piatră! Soluția găsită de ministrul Energiei, Anton Anton, aceea de a excepta CE Oltenia de la plata taxei de 2% pe cifra de afaceri, este discutabilă. Ea va trebui să treacă, la fel, prin filtrul Comisiei Europene, pentru a vedea dacă este, sau nu, ajutor de stat!

Promisiunile „experților” în cărbune de la Ministerul Energiei

Anul trecut, în toamnă, Ministerul Energiei a publicat Strategia Energetică a României 2018 – 2030 cu perspective pentru anul 2050. Din motive electorale, autorii acestui document nu și-au asumat, direct, abandonarea producției de cărbune. Deși secretarul de stat Liviu Maioreanu, vicepreședintele PSD Gorj, a insistat ca producția de cărbune să ocupe, în continuare, un procent important în mixul energetic, condiția găsită pentru realizarea acestui obiectiv are la bază o tehnologie scumpă și care, în actualele condiții, CE Oltenia nu și-o permite.

„Pe termen lung, rolul lignitului în mixul energetic poate fi păstrat prin dezvoltarea de noi capacități, prevăzute cu tehnologie de captare, transport și stocare geologică a dioxidului de carbon”, se arată în Strategie. De altfel, CE Oltenia a luat în calcul această soluție tehnică în urmă cu câțiva ani, încercând să obțină o finanțare pentru proiectul Getica, dar care s-a dovedit a fi neeconomic la acea vreme. Astfel, cu o prezență meteorică în spațiul public, Liviu Maioreanu, vicepreședintele PSD Gorj, a mimat că se luptă pentru viitorul mineritului și a setat din pix, pentru lignitul românesc, un viitor bazat pe o premiză fantasmagorică. Dar scopul electoral, acolo în Gorj a fost atins. 

Eșecul negocierilor pentru Pachetul de Iarnă

La mijlocul lunii decembrie 2018, Comisia Europeană a adoptat „Pachetul Energie Curată pentru Toți Europenii”, după îndelungi discuții, care s-au finalizat cu un nou design al pieței de electricitate. Pentru prima dată, Comisia a pus o limită în acordarea de subvenții capacităților de cărbune care emit peste 550 g CO2/KWh.

Guvernul României nu a putut să se lupte pentru un plafon mai mare, ci a militat pentru o perioadă de conformare mai lungă, anul setat fiind 2027. Practic, după acest an, capacitățile de producție pe cărbune nu vor mai putea primi subvenții pentru că fac echilibrarea sistemului energetic în zilele secetoase sau pe timpul zilelor de iarnă geroase și vor trebui să se mulțumească doar cu sumele de bani obținute din comercializarea energiei electrice.

Or, dacă timp de trei ani de zile prețul la energia electrică va fi plafonat iar compania nu va urma un plan coerent de restructurare și de investiții în noi tehnologii, acest lucru nu înseamnă decât dispariția producției de cărbune! Atenție, majoritatea capacităților pe cărbune din România depășesc acest prag de emisii, ceea ce înseamnă că fie își vor diminua orele de funcționare, fie vor trebui închise, acolo unde activitatea devine nerentabilă. Acest lucru înseamnă șomaj și penurie energetică cu consecințe dureroase asupra securității energetice a României.  

_____

Vlad Epurescu este analist specializat pe sectorul energetic

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2020 NEWS INTERNATIONAL S.A.
Aici puteti modifica setarile de Cookie -