Adrian Mitroi: Economia nu e în criză, trăim o schimbare tectonică. Industria europeană se topește
România pierde pe toate fronturile competitivității, de la salarii, la infrastructură. Economistul Adrian Mitroi a explicat Newsweek România de ce asistăm la un proces ireversibil de dezindustrializare și cum au dat falimentul consumatorii Europei.
Scăderea producției industriale și griparea exporturilor nu sunt fenomene de criză trecătoare. Este o modificare structurală a modelului economic global, a spus Adrian Mitroi Newsweek România. Marile transnaționale își retrag facilitățile de producţie. Fenomenele de friendshoring și reshoring redesenează harta mondială a muncii și capitalului.
Citeşte şi: VIDEO Cum ne afectează criza politică și economică la nivel psihologic? Ce rupturi se creează între noi
Țările occidentale își atrag înapoi fabricile, beneficiind inclusiv de forța de muncă înalt calificată pe care România a exportat-o în ultimele decenii. În acest context, economia autohtonă își pierde avantajele tradiționale.
Citeşte şi: Adrian Mitroi, economist: Nu mai putem ieşi din criză. Să ne ajustăm în jos nivelul de trai
Nu mai punctăm pozitiv nici la capitolul fiscal, nici la costurile cu forța de muncă sau la infrastructură. Mai mult, dependența structurală a industriei românești de giganții europeni ne lasă extrem de vulnerabili.
Europa a pierdut complet trenul inovației tehnologice în fața Asiei și Americii. Pe măsură ce industria mamă de pe continent își pierde relevanța globală, furnizorii de subansamble din România sunt primii care decontează nota de plată.
Adrian Mitroi: Economia nu e în criză, trăim o schimbare tectonică. Industria europeană se topește
Românii au plecat în Vest, fabricile îi urmează. E un proces teribil de dezindustrializare. Toate țările își trag către ele facilitățile productive. Chiar și statele occidentale fac acest lucru.
Motivul: resursele umane disponibile în Vest. Acolo e acum forța de muncă, formată tocmai din românii ajunşi în Diaspoa, deveniţi între timp cetățeni exemplari și contributori la bugetele acelor state.
Odată cu exodul creierelor și brațelor de muncă, pleacă și industria manufacturieră. România a rămas descoperită pe atractivitatea economică externă. Evident, fără aceste atuuri, investitorii mari își reorientează strategiile de producție.
Citeşte şi: Cum e mai avantajos să-ți ții banii la bancă: în lei, euro sau dolari? Calculele care fac diferența
„Așa că, odată cu ei, pleacă și industria. Nu e nimic ciudat aici: noi nu mai avem avantajul competitiv, nici fiscal, nici al costurilor de muncă, nici al infrastructurii și nici măcar anume piețe de desfacere.
Deci, nu mai marcăm pozitiv la nici una dintre ele. Am putea să vorbim despre faptul că nu mai avem competitivitate, pentru că nu mai avem o productivitate a muncii suficient de bună, pentru că au crescut salariile.
Dar ar fi prea simplu. E în cursul de economie de la anul I, la ASE, la cursul de master e mai nuanțat. S-a schimbat paradigma internațională.”
România produce componente pentru o industrie auto europeană aflată pe moarte
Dorinţele schimbate ale consumatorilor au lovit direct în structura de producție a României. O mașină clasică, cu subansamble produse de noi, nu mai e considerată atractivă sau modernă. Suntem ușor de înlocuit. Criza e profundă: vizează produse pe care cumpărătorii nu le mai doresc în coșul zilnic.
Citeşte şi: De unde mai au românii bani de nunți, cumpărături și vacanțe? Analist: „E în ADN-ul nostru să ne descurcăm”
„Noi nici nu mai producem. Pentru cine producem ferătaniile noastre? Pentru industria europeană de motoare cu combustie? Dar noi nu mai cumpărăm motoarele acelea cu combustie.
Mai avem noi predilecția pe care o aveam altădată, cum arată în dorința consumatorului? Nu cred că mai arată și nu cred că mai este atât de cool o mașină cu motor de combustie, ale cărei subansamble le livrăm noi.
Deci noi nici nu mai operăm acolo, oricum eram fragili în lanțul de valoare și ușor de înlocuit. Cu atât mai mult într-o industrie care este pe moarte, la momentul ăsta, și pentru că și noi, ca consumatori, nu am mai vrea gadget-ul ei.”
Europa a pierdut războiul tehnologic cu Asia. Votul de blam al consumatorilor
Bătrânul Continent nu mai contează în competiția economică globală, pierzând startul în noile industrii hi-tech. Europa, America nu mai produc nici măcar telefoane mobile competitive sau software de top. Prăbușirea e structurală.
Citeşte şi: VIDEO Salariile și pensiile, în pericol. Criza politică duce România spre "junk"
„Europa sau America nu produce nici măcar un telefon mobil. Un singur telefon mobil este cel care de-abia se bate cu cele asiatice.
Nu producem un telefon mobil, nu producem software, mașini electrice solide și interesante și atunci nu e normal ca să vezi o modificare? Dar, atenție, că este structurală și tectonică, nu este doar conjuncturală.
De aceea nu este relevant cuvânt “criză” și nu este bun. Cu o criză se rezolvă lucrurile, ori cu măsuri, ori prin pendulul economic. În poziția în care suntem acum, nu suntem într-o criză pentru că nimic nu va rezolva asta. Este un nou model economic. Industria românească moare? Nu, industria europeană este din ce în ce mai puțin competitivă.
Şi noi, ca servanţi ai acestei industrii, nu avem cum să fim izolați de asta. Se topeşte. Industria europeană nu mai contează. Nu mai contează în scandenbergul economic mondial și normal că toți cei din spatele ei vor fi având de suferit. Nu are inovație și nici noi, ca consumatori, n-o mai cumpărăm.
Deci, când aveți o dilemă, întrebați-vă: ați mai cumpăra un produs european la prețul foarte mare la care este, faţă de unul asiatic, care e cocoşat de taxe şi impoziite, şi tot este mai atrăgător? Noi, ca consumatori, am dat votul nostru de blam producătorilor, Prin emanciparea noastră și prin lipsa teribilă de inovație europeană.”
Concluzie. Puţini dintre noi mai ţin minte anii '70, în care tot dinspre China veneau produse de excelenţă accesibile – pentru că la cele occidentale ajungea o minoritate. Mai ţinem minte stiloul chinezesc cu peniţă ascunsă Kin Sin sau mai popularul Hero?
Ori halvaua chinezească importată prin URSS, pe care scria mare, “ХАЛВА”, cu majuscule, în cirilice, o mai ştim? Ori poate unguentul cu nume imposibil de reprodus, folosit pentru acnee şi alte probleme dermice, supranumit “sinalar chinezesc”?
Nu e nimic nou. Orientul şi-a dovedit de mult prospeţimea sa inovativă. Acum este doar asaltul unui bloc multiform de produse hipertehnologizate provenite din aceeaşi sursă.
Adrian Mitroi vorbeşte despre friendshoring (mutarea fabricilor, a locurilor de muncă și a lanțurilor de aprovizionare doar în țări prietene, care au aceleași valori politice și economice n.r). Tehnologia acum este dată sau/şi vândută celor pe care îi agreezi politic. Este politică de stat. Apare reshoring-ul, adică repatrierea capitalului în ţara de origine. La noi, exemplul major este Carrefour.
Ceea ce liderii politici numesc „ajustări de piață” sau „turbulențe temporare” reprezintă în realitate decesul unui model economic, pe care România și-a clădit creșterea în ultimii 20 de ani. Am funcționat ca o uriașă hală de asamblare ieftină pentru Occident, iar acum aceasta se închide.
