Palatul Dacia-România este o frîntură de istorie a Capitalei, după cum este și Pinacoteca București, o colecție de aproximativ 5.500 de opere de artă cu un destin extrem de agitat.
Reabilitarea clădirii care, din 2013, a fost achiziționată de Primpria Generală, va costa peste 104 milioane lei, fără TVA, adică cel puțin 20 de miioane de euro,
Palatul Dacia-România de pe Lipscani, viitor sediu al Pinacotecii București, refăcut cu 20.000.000 €
Lucrările de reabilitare a Palatului Dacia-România, care urmează să găzduiască Pinacoteca București, vor demara după desemnarea executantului, procedura de achiziție fiind în curs.
Calendarul realizării proiectului „Consolidare seismică și creșterea eficienței energetice a clădirii de interes și utilitate publică situată în str. Lipscani nr. 18-20, sector 3, București” e stabilit de Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Rise Seismic (A.M.C.C.R.S.).
Potrivit Primăriei Municipiului București (PMB), citată de curatorial.ro. lucrările vor costa 104.560.080,12 lei fără TVA. Termenul de finalizare a lucrărilor este de 36 luni de la emiterea ordinului de începere a lucrărilor către constructor.
În 2013, Consiliul General al Municipiului București a cumpărat Palatul Dacia-România, iar în 2019 l-a dat în administrare Muzeului Municipiului București (MMB).
Citește și: Clădirea „de la coada calului”, de la Universitate, va deveni hotel de lux. De unde-i vine porecla?
La sfârșitul lunii iulie 2019, printr-o hotărâre a Consiliului General al Municipiului București, Palatul Dacia a fost desemnat să devină viitorul sediu al Pinacotecii Bucureștiului - colecția de artă ce aparține municipalității.
Colecția cuprinde aproape 5.500 de opere de artă - picturi, grafică, sculpturi, artă decorativă - în marea lor majoritate semnate de unii dintre cei mai importanți artiști români, conform muzeulbucureștiului.ro.
Imagine din interiorul Palatului Dacia-România construit între 1910-1912 - Foto: muzeulbucurestiului.ro
Povestea Pinacotecii Bucureștiului începe la 1 iunie 1933, când a fost înființată prin decret regal de Regele Carol al II-lea , cu titulatura „Pinacoteca Municipiului Bucuresti” în timpul mandatului de primar al lui Dem. I. Dobrescu.
Deschiderea oficială a avut loc în 20 noiembrie 1933, într-un imobil donat în acest scop de către Ioana Urseanu, văduva amiralului Vasile Urseanu, din Bd. Lascăr Catargiu 21, sediul actual al Observatorului Astronomic.
La deschidere au fost expuse 103 lucrări, majoritatea de pictură, dintre care 63 proveneau din colecțiile Primăriei București.
Citește și: Care a fost marele muzeu din centrul Capitalei dărâmat de comuniști? Se afla vizavi de cinema Patria
În următorii cinci ani, fondul de opere de artă din colecția Pinacotecii s-au adăugat 241 de lucrări cumpărate din fondurile municipalității, precum și cu un mare număr de piese provenite din donații particulare, astfel încât, în anul 1939, inventarul se ridica deja la 756 de lucrări.
În 1949 cele mai valoroase tablouri ale Pinacotecii au fost preluate de Galeria Națională, cele rămase formând Muzeul de Artă a Municipiului București care a fuzionat cu Muzeul de Istorie al Bucureștiului,
În clădire s-a înființat Muzeul Științelor Experimentale, inaugurat în 1950 în care a fost integrat și Observatorul Astronomic “Vasile Urseanu”.
Palatul Dacia a fost sediul Conservatorului, în perioada 1950-1955
Pinacoteca a fost mutată de mai multe ori și, de fiecare dată, cel mai mult au avut de suferit obiectele. De-a lungul timpului, muzeul a suferit modificări de titulatură și de sediu.
S-a numit pe rând: Pinacoteca Municipiului București, “București în arta plastică”, Colecția Simu, Muzeul de Artă al Municipiului București “Anastasie Simu”.
O altă etapă din odiseea zbuciumată a Pinacotecii a fost cea de după dărâmarea clădirii Muzeului Simu când, din nou, lucrările au fost mutate, în 1950 la Muzeul Naţional de Artă al României, pe atunci Muzeul RSR, care tocmai se înfiinţase.
Pinacoteca a mai funcţionat, timp de un deceniu, şi sub denumirea schimbată de „Bucureştiul în Arta Plastică” , până la cutremurul din 1977, când pentru patru ani nu a mai avut sediu.
Citește și: Nicușor Dan va lucra în aripa Palatului Cotroceni făcută de Ceaușescu. Ridicată după seismul din '77
A revenit la începutul anilor 1980 în Casa Slătineanu, pe lângă Opera Română, unde a funcţionat până în 1989.
În anul 1984, prin unificarea cu Muzeul de Istorie al Municipiului București, Pinacoteca a devenit secție a actualului Muzeu al Municipiului București, cunoscut și ca Muzeul Suțu.
În anul 1991, din pricina unor defecțiuni tehnice ale Casei Slătineanu aceasta a fost închisă, iar pe parcursul anilor clădirea a fost retrocedată proprietarilor de drept.
Din acest motiv, adică lipsa unui spațiu propriu de expunere, patrimoniul Pinacotecii, ajuns între timp la aproape 5.500 de piese, a rămas de mulți ani ascuns în depozite.
Mai exact, colecția cuprinde 2.543 de lucrări de pictură românească și europeană, 402 lucrări de sculptură, 87 de lucrări de artă decorativă si 2.425 de lucrări de grafică.
După ce Primăria Capitalei a reabilitat Muzeul Gheorghe Tattarescu, fostă casă memorială care găzduia atelierul marelui pictor, în clădire au fost depozitate picturile din patrimoniul Pinacotecii, dar a fost închisă pentru public.
Din 2011, Pinacoteca expune pe rând lucrări din colecțiile sale, în expoziții tematice organizate ocazional în încăperile din corpul A al Palatului Cesianu-Racoviță, unde își desfășoară activitatea Casa de licitație Artmark sau în spațiile Muzeului Municipiului București.
Palatul Dacia-România a fost, între 1950-1955, sediul Conservatorului „Ciprian Porumbescu” - Foto: curatorial.ro (cu rol ilustrativ)
Însuși Palatul Dacia-România ce va deveni, să sperăm, noua casă a Pinacotecii Capitalei are o istorie interesantă.
Situat pe strada Lipscani din Centrul Vechi, vizavi de partea veche a sediului Băncii Naționale, palatul a fost construit între 1910-1912, pe locul unei biserici medievale, fiind inițial sediul unei sucursale a Băncii Gesselschaft din Berlin.
După anul 1918, statul român a preluat clădirea, ea devenind sediul uneia dintre cele mai vechi societăți române de asigurări, „Dacia-România”, constituită la 1881 prin fuziunea a două societăți cu același obiect de activitate.
După 1920, instituția a continuat să funcționeze, dar și-a schimbat denumirea în Banca Generală a Țării Românești, denumire transferată și asupra sediului său, numit Palatul Băncii Generale a Țării Românești.
În perioada crizei economice (1929-1933) afacerile băncii au fost profund afectate, capacitatea sa de plată a creditorilor scăzând drastic.
În iunie 1931, Banca Generală a Țării Românești a intrat în faliment. Sediul băncii a fost evaluat la suma de 90.000.000 lei și a fost preluat de Banca Națională a României (BNR), la 21 aprilie 1937.
BNR a instalat în palat birourile Casei de Pensiuni, Împrumuturi și Ajutoare a Funcționarilor BNR, iar restul spațiilor le-a închiriat unor firme comerciale.
La 9 iulie 1938, BNR a vândut imobilul Uniunii Fundațiilor Culturale Regale. Până în 1948, când a fost naționalizat, palatul a fost ocupat în cea mai mare parte de Centrala Editurilor Regale.
Restul spațiului a fost închiriat unor firme comerciale și bănci (Banca Fortuna, Banca Basarabiei, Banca Cobilovici et Zanea, Banca Eftimiu et Co., Banca Finkels).
Citește și: INTERVIU Cum era viața lui Alexandru Ioan Cuza, „Prințul Unirii” de la 1859, la Palatul Cotroceni?
Între anii 1950-1955, palatul a fost sediul Conservatorului de muzică și artă dramatică „Ciprian Porumbescu”, potrivit sursei citate.
În perioada 1960 -1977, în clădire au funcționat un restaurant și o cantină (la nr. 18), precum și o unitate a Cooperativei „Arta aplicată” (la nr. 20).
La cutremurul din 4 martie 1977, imobilul a suferit mai multe degradări, iar în 1979 Consiliul Culturii și Educației Socialiste a aprobat propunerea de a se elabora un proiect de restaurare a clădirii și de amenajare a spațiului cu funcțiunea de casă de modă și magazine cu articole de lux.
Edificiul a fost restaurat și consolidat în perioada 1979-1983, după un proiect realizat de Institutul de proiectare „Carpați”, arhitecți proiectanți: C. Rulea, O. Dimitriu, ing. D. Lazăr, lucrările fiind executate de T. C. „Carpați” reprezentat de T. Ranghet și D. Broscăuțeanu.
Conform proiectului, spațiul a fost ocupat de: restaurantul cu autoservire Lipscani (subsol, parter); magazine de încălțăminte, marochinărie, țesături, tricotaje (parter și etaj I); ateliere de creație (etaj I); Casa de modă femei și Casa de modă bărbați (etaj I); ateliere de producție (etaj II).
După 1990, în anumite zone ale clădirii au funcționat Banca Comercială Română și CEC Bank.
În anul 2012, Primăria Municipiului București și Consiliul General al Municipiului București au inițiat demersurile pentru programul „Pinacoteca Municipiului București”.
În anul 2013, Primăria București a cumpărat imobilul din Strada Lipscani nr. 18-20 special pentru acest scop., pentru ca din august 2019 Palatul Dacia-România să fie dat în administrarea Muzeului Municipiului București
Până la urmă, clădirea istorică va deveni sediul Pinacotecii Capitalei. Rămâne însă de văzut în cât timp îi vom putea trece pragul pentru a admira comorile artistice cu un destin atât de agitat.
