În 1964, troleibuzele liniei 87 și autobuzele liniei 37 au fost dotate experimental cu telefoane bazate pe un sistem de comunicații radio. Șoferii puteau apela, de exemplu, centrul de comandă pentru a semnala defecțiuni, iar operatorul le putea solicita acestora informații din trafic pentru ca dispeceratul să optimizeze numărul necesar de vehicule în orele aglomerate.
Eventualele probleme din trafic puteau fi afișate pe un „display” analogic, cu beculețe, după cum se poate observa în imagini.
Sistemul Hi-Tech cu telefoane radio pe troilebuzele și autobuzele ITB a rămas, evident, experimental și a funcționat, probabil, optim mai mult în filmulețul de propagandă.
În anii 1960, parcul au din România era extrem de redus, străzile din București fiind aproape goale. Dar cei care au folosit transportul în comun din Capitală în anii 1980, de pildă, nu au cum să nu își aducă aminte cum mergeau pe scările autobuzelor, troleibuzelor sau tramvaielor sau așteptau și o oră să vină „mașina”.
În ultimii ani, vehiculele STB sunt monitorizate prin GPS. Dar, se pare că, tot „experimental”.
Deși s-ar putea crea o aplicație prin care șoferii ar putea fi anunțați în timp real de poziția lor în trafic față de celelalte vehicule de pe aceeași linie, astfel încât să poată menține o distanță utilă în trafic între vehicule, autobuzele și troleibuzele tot vin și câte două, trei odată, de multe ori.
