Cu toate acestea, nu a fost întotdeauna cazul. Defapt, departe de asta. Un racursi prin dosarele istorice ale majorității producătorilor de mașini dezvăluie multe ieşiri în decor în chestiuni de design, alei oarbe și salturi de credință. Iată trei dintre cele mai ciudate file din istoria automobilismului.
Alfa Romeo Arna (1983)
Am găsit o Alfa Romeo Arna, într-o versiune cu cinci uși (adică hayonul spate – considerat a cincea uşă). Alfa Romeo Arna a fost introdusă în anul 1983.
Numele este o prescurtare a Alfa Romeo Nissan Autoveicoli. Este o caroserie Nissan Cherry, cu mecanică de Alfa Romeo. Pe unele piețe, Nissan a vândut mașina ca Nissan Cherry Europe.
În principal din cauza unei calități foarte slabe a construcției, mașina a fost un eșec comercial și producția a fost oprită în anul 1987, după numai 50.000 de mașini fabricate.
Neînţeleasă
La începutul anilor 1980, Alfa Romeo a făcut astfel de mașini carismatice, dar neînțelese de clienţi, în timp ce Nissan a făcut mașini fiabile, dar plictisitoare. Soluția? Perechea a făcut echipă și a dat lumii Arna. Dar nici ea nu a avut succes.
În esență, este un Nissan Cherry hatchback, cu un motor Alfa Romeo Alfasud, care a combinat dezavantajele ambilor părinți, adăugând în același timp câteva dintre avantaje.
Lamborghini LM002 (1986)
Gândiți-vă la „Lamborghini” și la „supercaruri italiene de lux”. Maşini cu şasiul rigid, jos, sport, care arată ca nişte astronave extraterestre. Cum este cazul cu modelele Miura sau Countach, nu mai vorbesc despre Revuelto sau Huracan.
Dar în 1986 producătorul Lamborghini a ieşit în decor şi a construit dementul LM002, cu motor V12 de 5,2 litri, care arăta ca fiul iubit (şi roşcăţel, an de fabricaţie 1988, în poza noastră) al unei camionete.
Citeşte şi: VIDEO Șoc pe piața mașinilor electrice: SUV chinezesc desenat de un scriitor SF, cu 750 km autonomie
Ori poate al unui buggy de plajă și al unui Mercedes G-Wagen strivit. Sau, spunem noi, ca frăţiorul mai puţin dotat fizic al unui Hummer. Designer - Giulio Alfieri. S-o fi gândit: "Să fac o maşină cât mai bocârnată!".
Acum, se fac maşini la care, de pe scaunul şoferului, să ai vizibilitate cât mai bună... În fine.
Gangsterii și dictatorii din epocă nu au fost impresionați de această maşină trăsnită și nu s-a mai făcut nimic asemănător de atunci, deși marca a lansat acum Urus, un 4x4 de lux, care rivalizează cu Porsche Cayenne.
Subaru 360 (1958)
În zilele noastre, ne gândim la Subaru ca fiind producătorul de maşini puternice şi fâşneţe, precum modelul Impreza, ori robustul Forester, și de maşini sport de înaltă performanță, din seria WRX, dezvoltate din Impreza, care câștigă raliuri.
Dar la o asemenea apariţie nu ne-am fi aşteptat, nu-i aşa? Acesta este un fel de Volkswagen Broscuţă pitic, de prin anii 60, care a furat Maşina Timpului şi a călătorit prin anii 2000, unde a rămas impresionat de un Nissan Micra şi a revenit în vremurile sale, mâzgălind din memorie ce văzuse-n lumea viitorului.
Citeşte şi: VIDEO Adio cheie la mașină! Sistem de acces biometric dezvoltat și la Timișoara, premiat la CES 2023
Cu toate acestea, în anii 60, compania japoneză construia 360 de exemplare, cu un aspect asemănător cu Fiat 500, conform classicandsportscar. De observat că buburuzei ăsteia i se deschid uşile invers.
Tehnic, maşina asta nu e chiar atât de simplă, adică este totuşi un Subaru, numai că nu se vede pe caroserie: are o suspensie independentă, cu bară de torsiune și motor bicilindru în doi timpi, răcit cu aer, montat în spate.
Subaru şi-a pierdut timpul încercând să-l vândă în America. A fost un eşec.
Istoria e mai frumoasă ca maşina
Subaru 360 a fost primul automobil produs în serie de divizia Subaru, a Fuji Heavy Industries. O serie de caracteristici inovatoare au fost folosite pentru a proiecta o mașină foarte mică și ieftină, pentru a răspunde planurilor guvernamentale, de a produce o mașină populară mică, cu un motor nu mai mare de 360 cmc, atunci când majoritatea cetăţenilor din Japonia nu își putea permite o mașină mai mare.
Dimensiunea caroseriei și capacitatea motorului au fost concepute pentru a se potrivi cu reglementările japoneze privind mașinile kei, cum erau ele intitulate.
Supranumită „Buburuza”, în Japonia, a fost una dintre cele mai populare mașini de aici și printre cele mai mici mașini din lume, care a atras un număr semnificativ de clienţi.
Maşină kei
A fost un pas semnificativ, față de micromașinile precum Iso Rivolta Isetta. A fost prima maşinuţă kei cu patru roți și habitat pentru patru pasageri.
392.000 de unități au fost produse în Japonia, din 3 martie 1958, până în anul 1971. Producția s-a încheiat atunci când a fost înlocuită cu Subaru R-2, de asemenea o maşină micuţă, atipică puternicelor modele ce ajung în România.
Numele mașinii a fost derivat din dimensiunea motorului, de 356 cmc. În anul 1961, 360 s-a ales cu un concurent, Mitsubishi 360, un fel de Trabant mai pătrăţos, apoi a apărut Daihatsu Fellow, în 1966, și Suzuki Fronte, în anul 1967, care a avut insolenţa să fie maşină... în trei volume.
