Tânără cu COVID, fără gust și miros 7 zile: Am avut o inflamație în sânge și o pată pe plămân

DE Alex Darvari | Actualizat: 25.08.2020 - 00:10

„Vreau sa scriu cateva lucruri despre experienta mea cu Covid. Sper din suflet sa ajute cat mai multa lume si sa putem vedea luminita de la capatul tunelului”. Așa înceoe mărturia unei tinere bolnave de COVID.

SHARE

„Cum m-am imbolnavit?
Banuiesc ca de la fratele meu cu care am avut contact la 8 zile inainte de primele simptome. Si el si prietena lui au fost diagnosticati pozitiv si internati cu forme usoare.

Ce simptome am avut?
Am inceput cu dureri de gat, cap, ochi, frisoane puternice, oboseala, ameteli. Am avut temperatura de 37,6 si nu am mai simtit deloc gustul si mirosul timp de 7 zile. Mi s-au decolorat puternic si buzele, am citit ca este un simptom specific care apare mai rar.

Care e procedura pentru testare?
In ziua in care fratele meu a fost diagnosticat am sunat la medicul de familie care mi-a zis sa sun la DSP. De la DSP mi-au zis sa sun la 112 si a venit ambulanta. M-au dus la spitalul de urgenta din Zalau unde am stat in salvare jumatate de ora pentru ca nu stiau ce sa faca cu mine. Am fost transferata in Silmleul Silvaniei pentru ca in Zalau nu mai erau locuri libere in spital.

Ce mi-a iesit la analize?
Mi s-au facut analize de sange si raze la plamani, plus testul covid care a venit pozitiv a doua zi. In sange mi s-a descoperit o inflamatie foarte puternica si o pata pe plamani care practic a pus diagnosticul inainte sa vina rezultatul oficial. Nu, nu era o pata veche de la tigari, era o pata foarte recenta. Din acest motiv este foarte importanta testarea. Virusul ataca organele, in special plamanii si nu simti durere deci nu stii ca poti face complicatii.

Care e tratamentul?
Din motive evidente nu voi specifica numele medicamentatiei dar a fost un cocktail de antibiotice, antivirale puternice si anticoagulante pentru ca exista riscul de a face cheaguri de sange. Nu poti lua tratamentul de acasa. Dureaza 10 zile, injectabil si pastile. Tratamentul nu este identic pentru toata lumea. Din familia mea suntem 5 in spital cu tratamente diferite.

Precizez aici ca eu din luna martie iau suplimente de vitamina D si C. Exista studii, si sunt multe, care arata corelatia intre cazurile grave si foarte grave de Covid si lipsa vitaminei D. Ca nota personala, la mine a functionat.

Cum a fost personalul medical?
Incredibil de dragut, uman, saritor si profi. Nota 10 cu steluta si cu inca o steluta. Efortul pe care-l fac si atentia la detalii plus respectarea protocoalelor la perfectie m-au linistit si le multumesc din suflet ❤️ Nimeni nu a intrat la noi decat echipati din cap pana in picioare, cu doua masti, doua perechi de manusi, viziera, gluga etc. Fix cum se vede la televizor.

S-a mai imbolnavit cineva dupa mine?
Nu. Nici sotul, nici fetita, nici prieteni sau rude care nu erau dinainte simptomatici.

A fost greu, a durut?
Dupa primele 2 zile, care au fost cele mai dificile din cauza durerilor, simptomele mi-au disparut si am ramas numai cu lipsa de miros si gust. Am mai avut senzatia de presiune pe plamani care a durat vreo 5 zile si pe urma a trecut.

Nota personala:
Desi eram in spital impreuna cu mai multi membri ai familiei, imi ziceau oameni, in continuare, ca virusul nu exista si ca am racit sau ca mi-au dat un fals pozitiv ca sa iasa bina la statistici. Nu pot sublinia suficient cat de frustranta si trista a fost situatia asta. Virusul exista, nu-i gluma, nu-i teoria conspiratie, sunt zile intregi de tratamente, investigatii si eforturi din partea personalului medical de care nu ne putem bate joc. Mai mult decat sa ma imbolnavesc nu stiu cum as putea demonstra ca virusul chiar exista si nu-i gluma. Orice discutie pe tema asta nu va mai fi acceptata.

Overall, experienta nu a fost atat de rea. Facand o forma usoara o duc bine. Trecand peste starile de anxietate de la inceput, de grija sa nu se mai imbolnaveasca careva si de vinovatie ca uite, desi am fost obsedata de protectie totusi s-a intamplat, sper sa ma vindec si eu si familia mea cat mai rapid.

Tin sa subliniez ca experieta mea este a mea personala, nu inseamna ca oricine va pati la fel daca se va imbolnavi. Totusi, eu cred ca exista speranta si vom trece cu bine peste pandemie si majoritatea fara complicatii. Inca sunt in spital, sper sa ma lase acasa la sfarsitul saptamanii.

Va las cu poza asta, se vede doamna asistenta din Simleu, aici sunt cele mai dragute asistente din lume, pe care le imbratisez si carora le multumesc din suflet. Sunteti eroinele mele, voi si medicii de aici!”, a scris Anca Silaghi Keresztes

Google News Urmărește-ne pe Google News
Comentarii 0
Trebuie să fii autentificat pentru a comenta!

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
Articole și analize exclusive pe care nu trebuie să le ratezi!
Abonează-te