„Aseara am fost invitat la intalnirea cu Sadhguru care a avut loc la Arenele Romane din Bucuresti. Am fost cautat de un prieten, care era in contact cu organizatorii care doreau neaparat sa fiu prezent ca VIP la intalnirea cu unul din cei mai importanti promotori mondiali ai protectiei solului, Sathguru. Se afirma ca numarul accesarilor online legate de el si activitatea lui depasesc 2 miliarde (!).
Am primit un email de la organizatori, de unde am descarcat un cod QR care era biletul meu de intrare. Mi s-a spus ca am loc rezervat in zona VIP si ca dupa prezentarea publica a invitatului acesta va avea un protocol privat cu un numar limitat de VIP-uri si ca voi primi in ultima instanta toate informatiile.
Am venit de acasa din afara Bucurestiului cu masina personala, am facut cam 45 de minute pana la Parcul Carol unde se afla Arenele, parcarea din fata parcului unde ni s-a recomandat sa parcam era plina cu sute de masini, dar, ca un facut, inainte sa apuc sa ma rog lui Dumnezeu sa-mi gaseasca un loc de parcare, cineva elibereaza un loc chiar in fata mea si problema parcarii a fost rezolvata.
Citește și: Război, ziua 61: 13 tancuri rusești și 3 avioane, doborâte la Donețk. Asediul continuă în Mariupol
Era aproape ora de incepere a show-ului, am mers rapid cam 7 minute prin parc pana la Arene, mi se verifica codul QR si sunt invitat inauntru. Intreb de zona VIP si mi se indica primul rand din fata scenei. Il inspectez, pe mai toate scaunele scria “rezervat” iar pe cateva erau chiar indicate numele unor VIP-uri mondene, si un loc pentru Guru si ambasadorul Indiei. Ma asez pe unul din locurile rezervate si astept inceperea prezentari. Zona era intesata de agenti de securitate si de voluntari. La un moment dat se apropie o voluntara de mine si ma roaga sa ma mut de pe acel rand ca e rezervat artistilor. I-am spus ca zona artistilor e mai incolo, le-am vazut numele pe scaune si ca aici mi s-a spus sa ma asez. A insistat spunand ca sunt locuri pentru VIP-uri. Putea sa ma intrebe cine sunt, dar poate ca uneia de generatia ei degeaba ii spuneam numele de cod “Prunariu” ca aveam toate sansele sa nu stie cine sunt. I-am spus ca raman acolo si mi-a spus ca daca sunt asa incapatanat si nu vreau sa ma mut ea nu are ce sa imi faca!
Asta mi-a adus in minte doua intamplari cu politisti (uneori imi vine sa le spun militieni, dar desi acum termenul se foloseste cu conotatii indoielnice, aceeia aveau parca mai multa cultura generala). Odata veneam cu masina de la spa, in slapi si pantaloni scurti, si dupa o trecere pe galben sa eliberez o intersectie aglomerata cu multe sensuri sunt oprit de un politist pe motocicleta si mi se cer actele. I le dau, desigur, apoi il intreb daca stie ca sunt cosmonaut? Se uita superior la mine si imi spune ca poate el e cosmonaut ca are casca, eu sa nu ma misc din masina si sa astept sa scrie procesul-verbal. Alta data sunt oprit in plina noapte venind de la aeroport de o politista eleganta de generatie noua si mi se cer actele. O intreb si pe ea dupa ce citeste numele din cartea de identitate daca a auzit de numele meu si ca sunt cosmonaut? S-a uitat mirata la mine si mi-a raspuns prompt ca nu stie, pentru ca asa ceva nu a invatat la Academia de Politie. Era foarte mandra de studiile ei complete la acea institutie. In concluzie, nu am fost mirat de faptul ca voluntara nu m-a recunoscut si nici macar nu m-a intrebat cine sunt. Am fost identificat insa de cel care ma contactase initial si mi-a trimis invitatia. L-am intrebat daca exista o lista de protocol si daca stie ceva de programul privat cu Guru de dupa show? Mi-a spus ca de zona asta se ocupa altcineva si el nu stie mai nimic. Oricum, acel “altcineva” cu toate informatiile esentiale a ramas un personaj necunoscut, despre care si de la care nu am aflat pana la capat nimic”, a scris Prunariu.
