Extinderea pandemiei a fost facilitată de revenirea acasă a soldaților care au luptat în Primul Război Mondial. Sistemul imunitar al acestora era slăbit, mărind astfel probabilitatea de a se contracta boala.
În aceste condiţii epidemice cu totul deosebite a fost organizat evenimentul de la Alba Iulia, care a adunat peste 100.000 de români. Autorităţile au pregătit patru puncte de prim ajutor unde cei care aveau nevoie primeau tratament medical.
Ideea de izolare, de a nu călători, bolnav fiind, nu exista
Istoricul Tudor Roşu de la Muzeul Unirii afirmă că în urmă cu 102 ani nu au existat puţine măsuri de protecţie, masca fiind la momentul respectiv o mare necunoscută pentru locuitorii Transilvaniei. ”Măsurile profilactice trebuie contextualizate, fireşte, în mentalitatea epocii. Decalajul faţă de statele apusene, unde se încercau metode moderne de profilaxie, de la măşti de protecţie la izolarea celor afectaţi, e vizibil. În spaţiul transilvan, după unele mărturii ale evenimentului de la 1 Decembrie, oamenii purtau în jurul gâtului mărgele din căţei de usturoi, în speranţa prevenirii gripei. Ideea de izolare, de a nu călători, bolnav fiind, nu exista.
Citește și: Tot ce știm despre Omicron, cea mai nouă mutație COVID. 44 de cazuri, raportate în Europa
Exemplul octogenarului Gheorghe Pop de Băseşti, care a călătorit spre Alba Iulia într-o stare avansată a bolii, a fost perceput ca unul vecin cu eroismul. El a ajuns în oraşul unirii în 30 noiembrie, «dar oboseala drumului l-a doborât la pat. Cu toată febra ce-l muncea, el s-a ridicat, a venit să prezideze Adunarea Naţională şi să-i binecuvânteze rostul fericit»”, spune istoricul. Un alt mare lider al Unirii, Ştefan Cicio Pop era departe de deplinătatea forţelor sale fizice, iar medicii îi interziseseră să părăsească patul pentru că era grav bolnav. Acesta a spus, ulterior, cu mândrie că ”boala nu m-a putut opri”.
”Desigur, în prezent astfel de exemple ar fi total negative, percepute ca facilitând răspândirea gripei, dar la 1918 paradigma era cu totul alta. Vocea Albei Iulia era mai puternică. Prin urmare, cei care au absentat chiar nu au putut fac deplasarea, fizic vorbind. Dorinţa de a lua parte la Adunarea Naţională a pierdut, în numeroase cazuri, în faţa incapacităţii fizice generate de boală”, afirmă istoricul.
Originea gripei spaniole
Cu boala spaniolă ”pretutindeni”, organizarea Adunării Naţionale a avut de suferit. Mulţi delegaţi ce trebuiau să reprezinte naţiunea română au lipsit de la Alba Iulia, îmbolnăvindu-se, foarte probabil, în răstimpul trecut de la delegarea lor ca reprezentanţi ai naţiunii (cele mai multe alegeri s-au organizat în 25-27 noiembrie) şi data programată pentru călătoria la Alba Iulia (în general, 29-30 noiembrie).
Citește și: Românii, primul loc din Uniunea Europeană la capitolul „îmi place să le spun celorlalți ce să facă”
Documentele rămase în arhive nu menţionează dacă Adunarea istorică de la Alba Iulia a contribuit la extinderea pandemiei în Transilvania. Ca şi în prezent, cu referire la pandemia de COVID-19, şi în urmă cu 102 ani existau multe teorii cu privire la originea bolii. Una dintre acestea susţinea că gripa era provocată de gazele de la front. „Epidemia spaniolă – după părerea unui fisiolog german, nu e causată de baccili, ci de gazele veninoase, întrebuinţate pe câmpul răsboaielor ani de-a rândul, ca mijloace de luptă, cari apoi s-au estins şi au saturat în o măsură oarecare întreaga pătură de aer ce înveleşte globul pământesc.
Cazurile de boală spaniolă au în adevăr aspectul otrăvirilor cu masse. Oricât de îndrăsneaţă şi aventurioasă nu s-ar părea teoria fisiologului, nu se poate chiema absurdă, dacă ne cugetăm câte milioane de mc de gaze rărite, toate ceva mai grele decât aerul, au fost răspândite de vânturi în întreaga atmosferă. E deci probabil că şi în starea de azi a lor foarte rărită sunt otrăvitoare. (…) teoria gazelor, dacă se dovedeşte de adevărată, va arunca o lumină nouă asupra barbariilor împreunate cu răsboiul”, scria în 1918 ziarul Românul, potrivit ziare.com.
Regina Maria a fost afectată de boală
Însăşi Regina Maria a fost afectată de boală, cu efecte maxime la o săptămână după data de 1 Decembrie. Regina a lăsat în jurnalul său o descriere elocventă a modului de manifestare a bolii: „Am fost bolnavă, foarte bolnavă, lovită brusc şi pe neaşteptate, pe la spate, cum s-ar spune, şi am fost ţintuită la pat – tocmai când lumea voia să se bucure alături de mine. Boala m-a luat de sâmbătă: m-am trezit cu capul greu şi dureros, am îndurat cu greu câteva audienţe şi chiar m-am dus cu automobilul la palat (…) Dar mă simţeam stoarsă de puteri (…) Dar am fost bolnavă – o boală oribilă, dureroasă, cum nu am avut în viaţa mea.
Zile întregi de febră chinuitoare şi greaţă, slăbiciune, halucinaţii crunte şi insomnie neîntreruptă, până am crezut că voi înnebuni. Deci aceasta e celebra gripă spaniolă – ei bine, acum ştiu că nu e de glumă cu ea. Şi, vai, bietul meu cap, cât a suferit şi ce supliciu teribil era totul, orice sunet, orice miros, orice gust, orice culoare, până şi forma şi numele lucrurilor îmi făceau greaţă şi mă oripilau. Eram o fiinţă schimbată, nenorocită, slabă şi adusă în pragul disperării de atîta durere de cap şi stare groaznică de boală care mă lăsa fără vlagă.”
