Peștera Bolii este una dintre cele mai importante peșteri pe care le găsim pe teritoriul României. Situată în Țara Hațegului, la 6 kilometri de municipiul Petroșani, această peșteră spectaculoasă atrage turiști și speologi din întreaga lume.
Legenda peșterii din România unde o femeie a fost transformată complet. Aici i s-a îndeplinit visul
Aici s-au găsit dovezi care atestă faptul că peștera a fost locuită de oameni încă din timpuri preistorice. De exemplu, din paleolitic, au fost descoperite mărgele de lut, coarne de cerb, obiecte de os sau vase de lut.
Peștera Bolii este printre puţinele din ţară care poate fi parcursă, și datorită pârâului care o străbate, de la un capăt la altul. Mai mult, să nu fiți surprinși de scena pe care o veți găsi înăuntru: deși e străbătură de pârîul Jupâneasa, peștera are o acustică extraordinară, așa că aici pot fi susținute concerte: de la corale, până la concerte rock!
Numele peşterii provine de la Familia Bolia, care este menţionată pentru prima oară în anul 1.404 într-un act de donaţie al regelui Sigismund. Prin acesta, voievodul Bolia, din Țara Zarandului, primea proprietăţi de pământ şi păduri în zonă.
Citește și: Legenda lacului din România unde noaptea se strâng ielele. Apa lui nu îngheață niciodată
Sebastian Stanca notează că „ţinutul şi peştera au fost locuite de oamenii timpurilor preistorice”, dimensiunile uriaşe ale peşterii putând adăposti un întreg trib, conform informaţiilor din „Monografia istorico-geografică a localităţii Petroşani”.
Au fost descoperite aici mărgelele şi vase din lut, dar şi unelte din piatră şi os începând din perioada Paleoliticului.
Reprezentanţii Asociaţiei Petroaqua, organizaţie de ecologie şi intervenţii în caz de inundaţii care a primit spre administrare Peştera Bolii, spun că primele date despre această peşteră ne sunt furnizate de M. J. Ackner în anul 1838.
Potrivit cercetătorilor, Peştera Bolii a oferit adăpost inclusiv pentru mărfurile aduse de negustorii porniţi de la Marea Egee şi Siria şi desfăcute apoi la Appullum şi Potaissa, unde erau cantonate legiunile a XIII-a Gemina şi legiunea a V-a Macedonica, potrivit europafm.ro.
Spectacol în adâncuri
Peștera Bolii, sub forma unui tunel cotit, a fost săpată în calcarele Jurasice ale Dealului Bolii de apele vijelioase ale pâraielor Jupâneasa şi Galbina, la o altitudine de 720 m.
De la la insurgenţă până la resurgenţă (de la intrare până la ieşire), peştera se întinde pe o lungime de 455 de metri, dar lungimea tuturor galeriilor este de peste 1.400 de metri.
Citește și: Legenda peșterii Dâmbovicioara, locul unde doi haiduci își aveau „casa”. Ce furau dădeau la săraci
Intrarea peşterii are o lărgime de 20 de metri şi o înălţime de 10 metri, dar dacă aţi intrat în adâncuri, aşteptaţi-vă la spectacol: pereți de 45 de metri înâlțime.
Cândva peştera adăpostea lilieci, iar existenţa guanoului (excrementele lăsate în urmă de aceştia) în adâncul peşterii confirmă prezenţa unor astfel de colonii.
Rugăciunea Jupânesei la icoana din peşteră a Fecioarei Maria
Pe unul dintre pereții peșterii se poate desluși o siluetă pe care cei mai mulți o asociază cu icoana Feciorei Marii.
“Sfânta Fecioară Maria cu pruncul în brațe este o apariție miraculoasă pe peretele peșterii, din vremuri imemorabile. Icoana Maicii Domnului apare în multe din legendele locului.
Una dintre legendele puse acum în valoare la Peştera Bolii spune că stăpâna pământurilor şi a pădurilor din jurul Peşterii Bolii, primite ca zestre de la părinţii săi bogaţi, o mândră domniţă pe nume Jupâneasa, se roagă la incoana apărută pe stânca din peşteră.
”Neînfricată, ca toţi Geţii, frumoasă, dar şi trufaşă, îşi dorea în taină ca iubitul ei chemat la luptă de Marele Lup Alb să se întoarcă acasă cât mai degrabă din războiul purtat cu duşmanii în zări îndepărtate.
Coboară în Peşteră la icoana Sf. Fecioare Maria, apariţie misterioasă în stâncă, rugându-se fierbinte, poate prea fierbinte, ca Sfânta să-i dea calea prin care să-l readucă acasă, cât mai repede, pe iubitul plecat la război, potrivit mesagerulhunedorean.ro.
Fecioara Maria îi îndeplini dorinţa neînduplecată de a pleca în nemărginite zări, transformând-o într-un pârâiaş cu unde cristaline ce curge vijelios la vale şi îşi cheamă etern frumosul şi viteazul său iubit”.
De la Peștera Bolii, spre Pasul Vâlcan, drumul lui Traian
După ce ați vizitat Peștera Bolii traseul continuă către Pasul Vâlcan. Panourile de informare turistică realizate de Comexim Lupeni arată că în primul război daco-roman, în perioada anilor 101-102, prin acest pas au urcat spre nord, căte cetăţile dacice, legiunile romane conduse de al treilea important general roman al împăratului Traian, Lucius Quietus.
Ulterior, trecătoarea ar fi unit Drobeta cu Ulpia Traiana Sarmizegetusa, aşa că rutei i s-a spus „drumul lui Traian”. În anul 1211 trecătoarea a fost dată în stăpânirea lui Herman Salza, căpetenia cavalerilor teutoni, care trebuia să apere Transilvania de atacurile dezlănțuite ale tătarilor.
Citește și: Legenda cascadei din România care s-a format după ce oamenii au plâns zile în șir. A fost o tragedie
Tocmai de aceea, drumul prin această trecătoare este cunoscut şi sub denumirea de „drumul neamţului”. Tot aici, în 1455 a fost doborât pe câmpul de luptă comandantul militar Nicolae Cândea, din Râu de Mori, devenit ulterior, în urma maghiarizării, Kendeffy.
În toamna anului 1600 însuşi Mihai Viteazul parcurge pasul Vâlcan, în drumul său spre Viena, unde urma să-l întâlnească pe împăratul Rudolf al II-lea. Legeda spune că în locul cunoscut astăzi sub numele de Poiana lui Mihai, calul voievodului ar fi căzut de oboseală, aşa că Mihai Viteazul a parcurs trecătoarea pe jos, potrivit gohunedoara.ro.
