Peştera Dâmbovicioara este situată pe stânga Văii Dâmbovicioara, în Cheile Mici, la 1 km nord de satul Dâmbovicioara, judeţul Argeş, fiind una dintre peşterile cele mai cunoscute din ţara noastră.
Legenda peșterii Dâmbovicioara, locul unde doi haiduci își aveau „casa”. Ce furau dădeau la săraci
Un prim plan al peşterii a fost întocmit de T. Constantinescu în 1973, fiind efectuate numeroase cercetări biospeologice, paleozoologice şi de speologie fizică. Totodată, au existat numeroase încercări de a găsi o altă comunicare cu exteriorul, întreprinse de grupul de speologi amatori din Braşov (Fr. Thomas şi W. Gutt).
Săpată în calcare jurasice de cel mai important afluent al râului Dâmboviţa - Dâmbovicioara, care izvorăşte din versantul sudic al Vârfului Omu (cu altitudinea de 2.230 metri) şi străbate culoarul Rucăr-Bran pe direcţia nord-sud, potrivit infoghidromânia.com, peştera este formată dintr-o galerie lungă de 555 metri (din care 245 de metri sunt accesibili publicului).
Citește și: Misterul satului din România unde Soarele răsare de două ori. Aici razele solare sunt „blocate”
Ca aspect, ea se reduce practic la o galerie fosilă uşor ascendentă, orientată sud-vest, nord-est. Este o peşteră slab concreţionată.
Peştera are o lăţime ce variază între 3 şi 4 metri, precum şi o înălţime ce are valori cuprinse între 4 şi 5 metri, fiind slab ramificată. Galeria, după 150 de metri de la intrarea în peşteră, începe să se îngusteze considerabil.
În peşteră există un curent de aer care circulă din profunzime spre deschidere, peştera fiind legată de exterior printr-un horn înalt de 10 m. Este o peşteră caldă (10-12 grade Celsius), cu o umiditate moderată.
Existenţa acestei peşteri a fost semnalată încă din secolul al XVIII-lea, fiind folosită de localnici drept ascunzătoare împotriva invadatorilor.
Fauna caracteristică formelor carstice este, aici, relativ săracă. Nu au fost semnalate specii cavernicole.
Pentru a ajunge în zonă, turiştii pot merge cu trenul până în Câmpulung şi îşi pot continua, apoi, călătoria cu autoturismul, sau direct cu autoturismul pe ruta Bucureşti-Piteşti-Câmpulung. Distanţele faţă de principalele oraşe sunt: 5 km de Rucăr, 25 km faţă de Câmpulung, 177 km faţă de Bucureşti.
În această regiune, apele râului Dâmboviţa şi ale afluenţilor săi au format, în cursul lor, văi adânci şi înguste, fapt ce a dus la apariţia unor peisaje deosebite, care însumează cel mai mare complex de chei din ţară, în număr de peste 20, cu o lungime totală ce depăşeşte 30 km. Printre acestea, cele mai cunoscute sunt Cheile Dâmbovicioarei, Cheile Ghimbavului, Cheile Brusturetului.
Citește și: 6 mistere istorice pe care oamenii de știință le-au deslușit în sfârșit, în anul 2023
Tot aici se regăsesc peste 50 de peşteri, între care şi Peştera Dâmbovicioara, avene, arcade sau ape curgătoare cu parcursuri subterane. Cheile Dâmbovicioarei sunt impresionante, fiind un adevărat canion, cu pereţi abrupţi, cu înălţimi de până la 200 de metri, întins pe mai mulţi kilometri, de-a lungul pârâului Dâmbovicioara, conform Agerpres.
Casa haiducilor
Potrivit ghidului, demult, tare demult, în peșteră ar fi trăit un pustnic pe nume Pavel care credea, cu toată ardoarea, că nenumăratele coloane de balzalt sunt sfinte. El se ruga la acestea și spunea că sunt altarul lui.
Tot aici, în peșteră, Pavel își făcuse chiar și un cuptor unde își cocea mâncarea, inclusiv covrigi.
Legenda spune că, mult după plecarea pustnicului Pavel, în perioada primului război mondial, în peștera Dâmbovicioara își găsiseră adăpostul doi haiduci celebri, Fulga și Budac.
Aceștia așteptau într-o nișă din interiorul peșterii, ce ducea spre vârful muntelui, și jefuiau oamenii bogați, oferindu-le banii celor săraci. Haiducii erau foarte prietenoși cu localnicii și, considerându-se stăpânii peșterii, ei organizau nunți și petreceri cu lăutari, ospețe haiducești în sala mare a peșterii.
Citește și: Enigma cărămizii pe care e scrijelit un extraterestru: Descoperită în structura mănăstirii Tutana
Haiducul Andrei Budac este o legendă a locurilor, un milostiv al săracilor, dar prigonitor cu ciocoii vremii. S-a născut la 20 iulie 1873, în satul Oprea Cârțisoara, fiu al lui Zenovie și al Elisabetei. La vârsta de 18 ani, fără să ceară acordul parinților, trece munții în România, clandestin, prin Vama Cucului și intră în ceata de haiduci condusă de unul Țigan de prin părțile Rucărului de Argeș.
După moartea lui Țigan, Andrei devine căpitanul celor 12 haiduci pe care-i conduce timp de 20 de ani. Îi jefuia pe ciocoi, pe bogați și îi miluia pe săraci.
A luat parte la Răscoala din 1907, cand a fost prins și întemnițat la Câmpulung Muscel. Pe capul lui și al camarazilor lui, Gheorghe Fulga, Ioana Murărescu și Nicolae Veza, Jandarmeria a pus un premiu de 2000 de coroane care sa revină celui care-i prinde.
Andrei Budac a fost urmărit de sute de jandarmi prin păduri și prin sate. În noaptea de 29/30 ianuarie 1912 este prins de un pluton de jandarmi, trădat fiind, și este împușcat. Este înmormântat în sat, iar după ei, au rămas doinele de jale, potrivit ziaruldinmuscel.ro.
