Drama „Boris Godunov", scrisă de Alexandr Puşkin, începe cu o scenă în care locuitorii Moscovei, boieri şi ţărani, se adună în faţa unei mănăstiri. Eroul principal, care este întâmplător cumnatul defunctului ţar Fiodor, s-a ascuns în acea mănăstire.
Fiodor nu a lăsat în urmă niciun moştenitor de sex masculin. Godunov se preface că nu doreşte coroana pe care i-o oferă Sfatul Boierilor. Într-o primă fază se preface deci că nu doreşte să devină ţar dar „acceptă" de îndată rugămintea maselor şi se lasă încoronat.
Drama care se petrece în pragul secolului al XVII-lea a fost publicată în 1831 şi a inspirat mai târziu libretul operei cu acelaşi nume compusă de Modest Mussorgski. Ea este considerată un ghid practic excelent pentru politica autoritară din Rusia şi de aiurea.
Marţi, Vladimir Putin a interpretat rolul lui Boris Godunov. El „s-a lăsat convins" de deputaţii Dumei de Stat că ar fi bine pentru stabilitatea Rusiei ca numărătoarea mandatelor preşedintelui să fie reluată de la zero. (Până în 2024 el se află deja la cel de-al patrulea mandat).
Aceasta înseamnă că Putin va putea fi reales pentru încă două mandate şi va rămâne la Kremlin până în 2036, când va avea vârsta de 84 de ani. Această propunere a fost prezentată de prima cosmonaută din lume, Valentina Tereşkova, o persoană foarte respectată de ruşi în general. A fost o strategie de PR foarte bine cumpănită!
Putin cel smerit
La doar o oră după ce s-a făcut această propunere, Putin, a cărui agendă este în mod normal stabilită cu luni de zile în avans, a apărut deja în faţa Parlamentului, făcând-o pe smeritul. El a spus că va accepta această propunere cu condiţia să fie declarată juridic ireproşabilă de către Curtea Constituţională iar reforma constituţională iniţiată de el, Putin, să fie votată la referendumul din aprilie.
Dat fiind că reforma cuprinde şi cadouri sociale pentru ruşii nevoiaşi, este practic sigur că modificările aduse legii fundamentale vor fi votate de cetăţeni. Şi dacă totuşi nu se va întâmpla aşa, atunci autorităţile vor livra "rezultatul corect", manipulând ca de obicei listele electorale şi umplând urnele cu buletine de vot bifate corespunzător.
Ar fi trebuit să fie mai dificilă trecerea acestui plan prin furcile caudine ale Curţii Constituţionale. De exemplu, aceeaşi instanţă nu i-a permis în 1998 lui Boris Elţîn să dea înapoi numărătoarea mandatelor sale de preşedinte.
Chiar dacă la începutul primului său mandat el fusese ales preşedinte al unui subiect juridic dispărut între timp, o republică din cadrul URSS, şi nu preşedinte al unui stat independent.
De asemenea, Constituţia Federaţiei Ruse fusese adoptată abia în 1993. Dar judecătorii de azi ai Curţii Constituţionale sunt cunoscuţi pentru consecvenţa cu care vin în întâmpinarea dorinţelor lui Putin. În plus, precedentul nu este un argument în jurisprudenţa rusă. Judecătorii pot spune cu uşurinţă în sentinţa lor actuală ceva de genul "aceea a fost atunci, dar asta este acum".
Putin a respins demonstrativ cererea unui deputat de anulare a tuturor restricţiilor legate de mandatele de preşedinte. Proiectul de reformă a Constituţiei limitează numărul de mandate la două, cu o durată de şase ani fiecare. Aceasta îl face pe Putin unic pe vecie, conferindu-i un soi de aură de părinte al patriei. T
eoretic, limitarea reprezintă chiar un progres faţă de Constituţia încă în vigoare, care îi permite unui preşedinte să exercite tot două mandate consecutiv, dar de mai multe ori, dacă este nevoie.
Putin a folosit această omisiune din lege în 2008 când, aflat la capătul celui de-al doilea mandat de preşedinte, a făcut timp de un mandat rocadă cu premierul său Dimitri Medvedev.
Preşedinte pe viaţă?
Având în vedere vârsta sa (în octombrie împlineşte 68 de ani), Putin s-a asigurat marţi că poate fi practic preşedinte pe viaţă dacă îşi doreşte asta. Aceasta îi aduce preşedintelui avantaje pe termen scurt dar îi poate provoca mari dureri de cap mai târziu.
Putin s-a afirmat din nou în calitate de centru necontestat al universului politic din Rusia. Acum că toţi cei din Kremlin şi din jurul zidurilor sale vor încerca să ghicească dacă şi când va renunţa el la funcţia de preşedinte şi pe cine va desemna drept succesor într-un astfel de caz, aşa-numita elită politică se va întrece iarăşi în linguşiri şi gesturi de obedienţă faţă de şeful suprem.
Putin a pus capăt şi incertitudinilor din ultimele săptămâni, provocate de propunerea sa de reformare a Constituţiei, făcută publică pe 15 ianuarie. El va avea şi mai multă putere fără a fi formal răspunzător pentru situaţia economică a Rusiei. Aceasta va fi nevoită să suporte noi lovituri după ce Kremlinul a provocat din senin un război cu OPEC săptămâna trecută.
Baza electorală a lui Putin se restrânge
Pe termen lung, însă, situaţia nu se mai prezintă la fel de roză. Bazinul electoral al lui Putin, născut încă pe timpul Uniunii Sovietice, se împuţinează şi stabilitatea va ajunge să fie cândva confundată cu stagnarea.
Oamenii şi-au dat seama şi la Moscova, şi la St. Petersburg şi în celelalte oraşe mari în care se face politică în Rusia că reforma Constituţiei aduce atingere şi spiritului şi literei legii. Unii dintre ei vor emigra, slăbind astfel în continuare potenţialul economic şi intelectual al Rusiei.
Iar cei care rămân vor deveni cu timpul tot mai neliniştiţi. În plus, segmentul tânăr al păturii conducătoare nu poate fi prea încântat de perspectiva de a petrece următorii 15 ani sub autoritatea liderului care îmbătrâneşte şi a cercului său de apropiaţi supuşi aceluiaşi proces de îmbătrânire.
O luptă pentru putere în stilul lui Stalin nu se arată încă la orizont dar nu poate fi exclusă pe mai departe. Făcând din „stabilitate" un sinonim pentru „"Putin", preşedintele îşi asumă o sarcină care s-a dovedit în repetate rânduri în istoria milenară a Rusiei prea grea pentru purtător. Vă recomand să-l citiţi pe Puşkin.
