Cum a ajuns Renate Weber de la Fundația Soros în barca PSD
Renate Weber are 64 de ani și o biografie oarecum liniară pe axa drepturilor omului, care ar fi calificat-o, însă, mai degrabă acum 15 ani, decât acum pentru funcția de șefă a Avocatului Poporului.
Pe traseul de activistă civică, Weber s-a aflat până în 2004 de partea democrației liberale, a ideii că România are nevoie de euro-atlantism pentru a se dezvolta. A militat pentru o justiție independentă și egală pentru toți, împotriva foștilor colaboratori ai Securității și s-a plasat în zona opoziției dure, împotriva PSD și a tendinței acestei formațiuni de a se transforma în partid-stat.
După alegerile prezidențiale din 2004, Renate Weber s-a alăturat echipei de consilieri prezidențiali împreună cu Andrei Pleșu, Theodor Stolojan, Adriana Săftoiu. Și-a abandonat, astfel, fotoliul de președintă a Fundației Soros și poziția extrem de credibilă pe care o avea în societatea civilă pentru pentru a intra în zona politică.
S-a retras din funcția de consilier prezidențial pentru probleme juridice la sfârșitul anului 2005 „din motive de sănătate”. De fapt, disfuncțiile din administrația prezidențială erau tot mai evidente, fiindcă „preşedintele n-are nevoie de consilieri, ci mai curând de ordonanţe”, după cum a explicat Andrei Pleșu, care a plecat de la Cotroceni chiar mai repede decât Renate Weber. Ea nu a povestit niciodată public de ce și-a dat demisia, a avut gentilețea să păstreze tăcerea, deși după cum rezultă din cartea Adrianei Săftoiu, Cronică De Cotroceni, agresivitatea și vulgaritatea fostului președinte erau greu de suportat.
La scurtă vreme, Weber a trecut în barca lui Tăriceanu, care la rândul lui a rupt legăturile cu Băsescu și a început o relație de lungă durată cu PSD.
Această trecere pare să fi produs o schimbare importantă, care treptat a făcut-o să treacă în tabăra „celorlalți”, a celor care fac alianțe cu PSD, a celor care acceptă ideile populiste și iliberale ca supape politice. Renate Weber, aproape 10 ani președinta Fundației Soros a intrat 10 ani mai târziu în cercul mai larg al celor care îl acceptau pe Liviu Dragnea ca lider și pe Călin Popescu Tăriceanu, ca profet al decăderii pax-americana.
Citește mai departe pe Europa Liberă.
