1996. Victoria lui Emil Constantinescu și Victor Ciorbea. „Cheia e la ține!”, în tadem cu „Jos Iliescu“. Două dezamăgiri teribile, Tapu’ și Chioru’, cum îi alintă atunci PSD-ul. Între timp au ajuns amândoi slugi jalnice ale acelui PSD.
2004. Victoria lui Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu. „Sa trăiți bine!”, în tandem cu „Jos Adrian Năstase (mogulii și corupții)”. Victorie parțială, pentru că susținerea parlamentară a fost foarte slabă. Tăriceanu a trădat la prima ocazie și acum este vârful de lance al ofensivei corupților.
2014. Victoria lui Klaus. „Ne-am luat țara inapoi”, în tandem cu „Puie Monta“. Iarăși susținerea parlamentară a fost slabă, cea mai slabă chiar. Electoratul care s-a mobilizat, exemplar, la vot pentru alegerile prezidențiale a stat acasă la cele parlamentare. Pentru că PSD a avut înțelepciunea să nu îl supere. Fără un bun motiv de vot negativ, oamenii nu s-au mobilizat. Opoziția, care era parțial la putere, prin Ciolos, care era și nu era, simultan, candidat pentru două partide diferite, nu a reușit să îi atragă printr-un mesaj pozitiv.
De acest electorat îi este acum frică PSD-ului. De asta disperarea de a fugari șoferul cu plăcută MURE PSD. Acest slogan, așa frust cum este, prinde la acest electorat. Dacă reușește să îl trezească, bazinul tradițional de votanți PSD nu poate crește cât să compenseze acest adeversar. Căruia nimeni nu îi cunoaște forță. Până acum au votat, în Diaspora, sub 10% din cei care aveau dreptul. Dacă se mobilizează de două ori mai mulți? De trei ori mai mulți? Și își influențează și familiile din țara? Așa a pierdut arogantul de Ponta alegerile pe care le credea câștigate prin simplă să participare. „Pufosii” disprețuiți din afară țării, pe care i-a antagonizat, prost sfătuit, i-au dat planul peste cap.
Citește comentariul integral al lui Ciprian Apetrei pe platforma de dezbateri Marginalia
