Cine e românca din spatele animației „Other I” al trupei KRIILL. Proiectul, născut din anxietatea prezentului

Recent a avut loc lansarea videoclipului Other I, al trupei franceze KRIILL, a cărui animație a fost realizata de Alina Popescu-fondator al studioului de creație Polidott.

Absolventa a Rhode Island School of Design, una dintre cele mai reputate universități de arta din SUA, Alina a lucrat o perioada în Hollywood, Los Angeles. Ulterior s-a întors în Romania de unde lucrează pentru producții internaționale.

Pe lângă proiectele de animație cunoscute și premiate internațional, Alina a câștigat numeroase premii pentru crearea de branduri, printre care, probabil cel mai cunoscut pe piața românească, este brandul Cinemaraton, al canalului de filme romanești.

Cum ai ajuns sa colaborezi cu trupa Kriill ?

În 2019, filmul meu Sirens a fost selectat la festivalul de animație din București, Animest. Acolo am avut șansa sa vad unul din videoclipurile trupei Kriill, “Your Eyes, Will I Ever”, creat de Félicien Colmet Daâge. Am rămas fascinata atât de piesă cât și de videoclip. Am știut în acel moment că voi dori să lucrez cu Kriill; în 2024 m-am hotărât sa ii contactez. Au fost foarte entuziasmați și au acceptat imediat.

Cum a început acest proiect, “Other I”? 

Membrii trupei mi-au dat opțiunea de a alege dintre doua melodii de pe noul lor album “Listen to the whale”.

Ascultând piesa “Other I” am simțit o nervozitate, un fel de anxietate provocata de jocul lor de cuvinte. în acel moment m-am gândit ca aș vrea sa reprezint aceste emoții vizual și că ar fi ceva nou pentru mine, așa ca am ales aceasta piesa.

Care este idea principala a animației ?

Piesa pune sub semnul întrebării tot ceea ce consumăm fără a măsura prețul pe care, în cele din urmă, trebuie să îl plătim, rețelele sociale, petrolul, ideologiile un confort care ne poate costa pe noi înșine, planeta și pe cei care vor veni după noi. Videoclipul este despre relații inegale și credință oarbă. 

Am discutat mult despre semnificația piesei cu membrii trupei, dar pentru mine, ca artist vizual, conversația s-a întors mereu la inteligența artificială. Modul în care inteligenta artificiala copiază arta este în mintea mea foarte asemănător cu a copia identitatea unei persoane. 

Într-o catedrală vastă, dedicată unei zeități stranii, o tânără oferă daruri care încep ca gesturi inofensive de devoțiune, dar escaladează în sacrificii brutale ale propriului ei corp. Întrebarea este ce se întâmpla atunci când nu mai are nimic de oferit…

Cat a durat realizarea? Care a fost cel mai greu moment al acestui acest proiect ?

A durat aproape un an. Animația “cadru cu cadru” este un proces care durează mult timp daca iți dorești sa păstrezi standarde înalte de producție.

Practic fiecare cadru al filmului este desenat de mana, apoi pictat digital. “Other I’ este o animație de 12 cadre pe secunda, adică sunt 12 desene distincte pentru fiecare secunda din film. Desigur, daca ai doua personaje în compoziție atunci munca se dublează. Așadar un Music video de aproape 3 minute devine o munca colosala pentru o echipa mica. 

Producția în sine a fost grea dar cel mai dificil a fost sa formez o echipa cu care sa lucrez și pe care sa o conduc.

Cel mai greu moment a fost când artistul de peisaje brazilian cu care începusem proiectul s-a hotărât sa abandoneze. M-a sunat chiar înaintea Crăciunului anul trecut și m-a anunțat ca cerințele sunt prea mari și timpul prea scurt; acesta după ce lucrasem împreuna deja de doua luni. 

A fost incredibil de stresant. Realistic vorbind era aproape imposibil sa găsesc pe cineva care sa facă fata la cerințele proiectului. Întreaga luna decembrie și ianuarie au fost un coșmar, în fiecare zi contactam diverși artiști, trimiteam e-mailuri peste e-mailuri fără sa ajung nicăieri.

Putini erau cei care aveau disponibilitate imediata iar, dintre aceia, și mai putini au trecut testul pe care îi dădeam ca sa mă asigur ca vor putea face fata. Trebuiau sa arate ca sunt în stare din punct de vedere tehnic sa deseneze în perspectiva din diverse unghiuri, dar și ca poseda creativitatea de a da personalitate și istorie unui spațiu fictiv. 

Una dintre cele mai serioase persoane pe care am întâlnit-o în această căutare a fost Arantxa Chavarri. Deși nu a ajuns sa creeze peisajele pentru film, în ultimele luni de producție a fost cea care m-a ajutat sa duc animația la bun sfârșit.

Abilitatea ei de adaptare și ușurința de a înțelege imediat cum trebuie abordata fiecare scena pe care i-o înmânam m-a luat complet prin surprindere. A fost singura artista care a trecut testul de animație, ce a constat în a desena cadru cu cadru umbrele pe unul dintre personaje, având doar informația sursei de lumina. 

Pe partea de peisaje mi-a fost recomandat de un grup de artiști din București un alt artist roman, Gabriel Moise. Portofoliul lui m-a impresionat imediat. După doua luni de căutări simțeam ca poate, în sfârșit, voi putea sa mă trezesc din coșmar.

Am avut multe momente în care am vrut sa renunț complet la proiect, dar după ce l-am întâlnit pe Gabriel și s-a hotărât sa colaboreze pe acest proiect, am știut ca vom putea crea ceva într-adevăr special. Îmi doream mai mult decât un artist plastic bun, îmi doream un partener care sa îmi înțelege viziunea dar care sa vina cu propria lui interpretare - și în sfârșit îl găsisem. 

Nu ești la prima animație. Ai mai lucrat cu alte trupe?

In trecut am lucrat cu trupa franceza Caravan Palace pentru filmul Melancolia, Hermit and the Recluse pentru Sirens, și compozitorul Solal Mazeran pentru filmul de prezentare Supernova.

Din păcate, Ka (jumătate din duo-ul hermit and the Recluse) s-a stins din viață anul trecut. „Sirens” va rămâne mereu legătura mea cu el și proiectul care a dat formă pasiunii mele pentru animație.

„Melancolia” a reprezentat pentru mine prima realizare în redarea sensului unei piese ca un întreg, într-o manieră narativă.

Pe lângă premiile pentru animație ai mai primit premii și pentru design și branding. Cum se împacă animația și branding-ul?

Într-adevăr, momentan am 5 premii internaționale pentru animație (Best Animated Short Film de la South Film and Arts Academy Festival, Best Animated Film Award de la VIFF Vienna Independent Festival, Best Animated Music Video de la SRFA Cannes Silk Road Film Awards, Best Animation de la PRIX ROYAL Paris Animation Awards, Best Short Animation de la Singapore International CINEVERSE Film Festival) și 5 premii internationale pentru design: Graphis Gold Award pentru Cinemaraton, C2A Communication Award pentru ComedyEst, și trei premii German Design Awards pentru Lascar 31 Business Center, ComedyEst și Cinemaraton. 

Nu pot sa aleg intre cele doua. Sunt doua industrii complet diferite pentru majoritatea oamenilor, dar exista puncte de intersecție care mă ajuta sa excelez în moduri neprevăzute.

Pentru branding, experiența mea în animație mă ajuta sa creez identități cu potențial de expansiune: atunci când desenez un logo, o mascota, eu plănuiesc deja o potențiala mișcare pentru morion grăpiș, exista întotdeauna o viziune de viitor. 

Cat despre animație, cunoștințele mele legate de design mă ajuta intra-un mod mai abstract în crearea compozițiilor dar cel mai mult mă ajuta în partea de distribuție a filmului. Toate materialele de PR, de la postere, bannere, tesere, trailere și postări social media pentru trupa necesita cunoștințe de cunoștințe și layout. Specializarea mea în branding și design grafic mă ajuta sa vad un film ca un brand: de la paleta de culori, la fonturi și texturi, nimic nu este lăsat la întâmplare. Toate materialele sunt coerente și conectate, având rolul de a complementa filmul.

În general astfel de producții sunt costisitoare ? Cine a finanțat proiectul ? 

Finanțarea a fost o alta bariera de trecut. După multe încercări, într-un final, filmul a fost finanțat cu ajutorul CNC (Centre national du cinéma et de l'image animée) și Opale Productions.

CNC este o instituție publica administrativa care are mai multe misiuni esențiale în industria filmului și audiovizualului din Franța. Scopul său este de a susține dezvoltarea și succesul industriei prin oferirea de sprijin financiar în creație și distribuție.

Este un organism absolut necesar pentru a promova genul acesta de arta. Cred ca industria românească de animație ar putea fi încurajata de un organism similar, care sa poată finanța astfel de proiecte.

Care următorul tău proiect ?

Mi-as dori sa continui pe aceasta ruta în animație și sa experimentez cu noi tehnici de creație. în viitor as vrea sa produc un film animat în întregime manual, pe hârtie, iar apoi sa deschid o expoziție de animație în care sa prezint cadrele pictate intra-un mod interactiv. 

Felicitări pentru reușite și mult succes în continuare!

Acest interviu a fost realizat cu sprijinul Fundației Naționale a Tinerilor Manageri - FNTM și al Repatriot