Născută într-o familie ce avea să aibă patru copii – trei fete și un băiat –, Eugenia Braia, consacrată cu numele de Ioana Radu, a cunoscut încă din copilărie folclorul, muzica lăutărească și voia bună la cârciuma tatălui său din cartierul Sineasca din Craiova, amplasat lângă cimitir.
Artista avea să mărturisească într-un interviu: „Eu sunt cântăreață de folclor, asta am învățat la tata acasă și asta mi-a plăcut“. La cârciumioara în care se țineau toate pomenile, cele trei surori – Mia Braia, Ioana Radu și Elena Braia – au luat pentru prima dată contact cu publicul.
Vocea și stilul aparte au purtat-o în Capitală, unde reușește să se facă remarcată în cadrul unui concurs organizat de Societatea Română de Radiodifuziune la care participau 800 de candidați.
Aici începe cariera cântăreței care primește numele de scenă Ioana Radu de la Ion Filionescu, pianistul lui George Enescu.
Atât talentul înnăscut, cât și personalitatea puternică au ajutat-o să se facă repede remarcată și să fie de neignorat. Câteva decenii mai târziu, nepotul ei, jurnalistul Doru Braia, mărturisea pentru „Jurnalul Național“ cât de impresionat era de mătușa lui:
„Era nonconformistă, prin excelenţă. Nu accepta teatralismele, surogatele, compromisurile». Ea respecta personalitatea oricărui om, că era gunoier sau profesor universitar sau academician, îi oferea aceeaşi reverenţă. Niciodată nu a trecut pe lângă un câmp fără să remarce spinarea încovoiată şi plină de sudoare a unui ţăran, aşa cum niciodată nu a prididit să nu lustruiască o carte a vreunui erudit român aflată în rafturile bibliotecii ei. Ioana avea o bibliotecă de cel puţin cinci mii de cărţi, cu siguranţă toate citite“.
Interzisă pentru că nu a vrut să cânte despre Stalin
Adorată de publicul românesc și deja o prezență de nelipsit în restaurantele și grădinile vestite din Bucureștiul anilor ’50 – Potcoava, Princiar, Motanul Negru, Cina –, Ioana Radu reușește să le trezească antipatia comuniștilor, care îi interzic să mai apară în spectacole după un episod în care își apăra franc și fără echivoc principiile de româncă.
Ioana Radu este chemată la Societatea Română de Radiodifuziune alături de Maria Tănase, să înregistreze cântecul „Mărioară di la Gorj“, care era jumătate în rusă, jumătate în română: „Foaie verde lin pelin/ Zboară păsărică lin/ Și du-i veste lui Stalin/ Că noi cu toții îl iubim...“. Însă, când a auzit aceste versuri, cântăreața de romanțe și muzică lăutărească nu s-a putut abține și a reacționat vehement:
„Ați înnebunit? Vreți să-i cântăm lui Stalin păsărica cu Mărioara noastră de la Gorj? Hai, Marie, să plecăm, că ăștia își bat joc de noi și de cântecele noastre!“.
Astfel, până în anul morții lui Stalin, 1953, i s-a interzis să mai cânte în spectacole, fapt care nu i-a oprit glasul nicicum.
Vocea ei a continuat să răsune mai aproape de conducerea țării decât s-ar fi crezut. Mama lui Emil Bodnăraș, mâna dreaptă a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, care o adora pe cântăreață, o invita la petrecerile luxoase pe care le organiza în casa sa, iar apariția artistei trebuia să rămână secretul împărtășit doar de cei prezenți.
În aceeași perioadă, sora mai mare a artistei, Mia Braia, era o voce interzisă după ce participase la câteva întâlniri ale legionarilor, în timp ce fratele și tatăl ei erau prin pușcăriile anilor ’50, până la jumătatea anilor ’60, povestea Doru Constantin Braia: „Tatăl Ioanei Radu, bunicul meu, a fost arestat într-un așa-zis complot împotriva siguranței statului, el fiind cel mai tânăr membru al complotului la 74 de ani, un complot care se desfășura în parcul Cișmigiu la table și, bineînțeles, la vârsta lor comentau răsturnările vremii și așteptau și ei americanii“.
A pus Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al PCR să spună "Tatăl Nostru" în genunchi
Pe frontul muzical, Ioana Radu câștigă din ce în ce mai mult teren, iar în ianuarie 1964, printr-un decret al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, solistei i se acordă titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Română „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice“. Un an mai târziu i se acordă medalia Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a, pentru bogata sa activitate de solistă de muzică populară și romanțe.
Mai târziu, când Nicolae Ceaușescu a ajuns la conducerea României, iar soarta țării s-a schimbat, Ioana Radu a devenit „obiectul unui cult“ pentru cuplul aflat la conducerea națiunii.
Se pare că artista avea o influență atât de mare asupra dictatorului încât l-a făcut să se roage: „Într-un moment semnificativ al vieţii lui Ceauşescu, atunci când i-a murit tatăl, Andruţa Ceauşescu, şi care a fost înmormântat cu un sobor de preoţi la Scorniceşti, Ioana Radu a reuşit ceva unic, să oblige un întreg Comitet Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, în genunchi, să pronunţe «Tatăl nostru»“, mai povestea Doru Braia.
Artista fusese de fapt luată pe sus de Securitate de pe strada Timpului nr. 13 și dusă la Scornicești, acolo unde era parastasul organizat în urma înmormântării. Ajunsă acolo alături de nepotul ei, cântăreața, care suferise recent un accident ce îi crease un handicap pe viață și în urma căruia credința i-a devenit mai puternică, i-a și luat la întrebări pe cei prezenți: „M-aţi chemat să cânt la un parastas, şi nu poate să fie parastas pe lume fără «Tatăl nostru». Spusu-l-aţi până acum?“.
La parastasul în memoria tatălui lui Ceaușescu erau prezenți, printre mulți alții, și Emil Bodnăraș – mâna dreaptă a lui Ceaușescu, Chivu Stoica și Corneliu Mănescu, care, la cererea Ioanei Radu, s-au așezat în genunchi și au început să se roage.
Ceaușescu i-a trimis avionul prezidențial ca să se întoarcă din SUA
Câțiva ani mai târziu, la jumătatea anilor ’80, când Ioana Radu ajunge peste Ocean, la sora ei Mia Braia stabilită în Statele Unite ale Americii, a fost la un pas să nu mai revină în România după ce securiștii îi confiscaseră casa. S-a întors nu atât din cauza insistențelor lui Ceaușescu, cât din cauza faptului că nu se înțelegea cu Mia, după cum povestea nepotul celor două surori care nu s-au înțeles prea bine de-a lungul vieții:
„Ioana Radu, deja îngrădită de penuria ce se instaura în România, profită de prezența surorii ei, Mia, în America cu care reușește cu greu pentru câteva luni să se împace şi merge prima dată cu paşaport turistic peste Ocean. Cere azil politic.
Află Nicolae Ceauşescu, disperat îi dă telefon la New York şi o imploră să revină. Replica ei firească: «Domnule (niciodată nu i-a spus tovarășe), unde să mă întorc? Casa mi-au luat-o securiştii, pensie nu am». Şi i-a spus să ia legătura cu ambasadorul Ionel Datcu pentru că va avea toate facilităţile să revină acasă“, Astfel, Ioana Radu s-a întors singură în țară cu Boeingul prezidențial, doar ea și stewardesele. În România găsește o casă renovată complet, cu ciment turnat în curte și primește și o pensie de merit.
Accidentul care i-a curmat cariera
În plină carieră muzicală, când era solicitată pentru turnee și spectacole în toată țara, un accident pune stop deplasărilor artistice ale cântăreței. Era 1961 când, aflată într-un turneu, Ioana Radu suferă un accident de mașină în urma căruia rămâne cu sechele pe viață. În timp ce se întorcea cu autobuzul de la un turneu, șoferul a adormit, iar mașina a ieșit de pe drum într-o curbă.
În 1967, Ioana Radu s-a hotărât să părăsească scena românească, mai ales după ce, în urma accidentului suferit în 1961, îi era din ce în ce mai greu să se deplaseze.
Artista era hotărâtă să își ia adio de la marea scenă și de la publicul larg, astfel că i se aprobă trei spectacole în Timișoara, Arad și Cluj-Napoca, pe care le pregătește cu mare atenție la detalii, voind să lase lumii o ultimă imagine memorabilă cu ea pe scenă. „Ca să dea o solemnitate acestei despărțiri, ea își făcuse toalete alese pentru scenele elegante și rodate în materie de teatru, din orașe cu tradiție artistică“.
După retragerea de pe scenă, Ioana Radu avea să mai trăiască 23 de ani, până pe 18 septembrie 1990, perioadă în care a rămas cu romanța în suflet și i-a încurajat pe tinerii cântăreți să nu îi uite pe „cei vechi“ și romanțele din bătrâni.
Era rapidistă și a doua femeie motociclistă din România
Ioana Radu mărturisea într-un interviu: „Am fost a doua femeie motociclist din România. M-am plimbat cu motocicleta toată țara, pe care o cunosc potecă cu potecă“
Pe lângă pasiunea pentru motociclism, celebra cântăreață de muzică populară era un fan înfocat al boxului și al fotbalului. Chiar dacă copilărise în Craiova, tatăl ei, Constantin Braia, fiind oltean, Ioana Radu era o rapidistă înfocată, crezând în echipa din Giulești până în ultima clipă, așa cum declara la împlinirea vârstei de 70 de ani: „Lumea o să râdă de mine pentru că susțin o echipă mică. Nu-i nimica. Și eu am fost mică și m-am făcut mare. Toată lumea crește“.
De asemenea, despre iubirea alb-vișinie pe care a purtat-o în suflet toată viața aflăm și din volumul „Romanța unei vieți. Ioana Radu“, în care artista dezvăluie faptul că a făcut parte dintr-un comitet al clubului.
Scriitorul Harry Negrin povestește cum Ioana Radu i-a arătat o medalie sportivă ce marca 60 de ani de existență a Clubului Sportiv Rapid:
„Urmăresc activitatea clubului îndeaproape. Acum o duce mai greu, dar nu-i nimic. Își revine. Mulți am fost la viața noastră la ananghie și apoi... Suporterii nu-l părăsesc la clipele grele, și eu sunt suporter. Uite, de-aici, din baston, tot sunt cu băieții de peste pod. Când m-o ține pasul mă duc până acolo să-i văd luptând pe iarba verde... Să-i încurajez. Mă duc precis...“.
