Sărbătoare 14 octombrie. Tradiții de Sfânta Parascheva. Ce nu ai voie să faci astăzi

Canonizarea Cuvioasei Parascheva a fost hotărâtă de membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1955. Tot atunci a fost stabilită şi data de prăznuire a Sfintei Parascheva, pe 14 octombrie.

Citește și: O femeie spune că fiul ei, care nu a vorbit niciodată, a rostit primele cuvinte la Sfânta Parascheva

Odată cu apropierea sărbătorii, sute de mii de pelerini vin să i se roage Sfintei Cuvioase Parascheva, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi.

Citește și: Elevii Liceului Economic de Turism Iași, 17 ani de solidaritate pentru pelerinii Sfintei Parascheva

Sărbătoare 14 octombrie. Tradiții de Sfânta Parascheva. Ce nu ai voie să faci astăzi

În credința populară, Sfânta Parascheva este numită „Vinerea Mare de Toamnă” sau „Vinerea celor 12 vineri”. Onomasticul grec „paraskevi” înseamnă „a cincea zi a săptămânii, vineri”.

În tradiția populară, „Sfânta Vineri” este cea care stăpânește lumea femeilor și a îndeletnicirilor acestora. În această zi erau interzise munca la câmp, spălatul rufelor, cusutul, torsul și țesutul, scrie crestinortodox.ro.

Credințele și legendele populare o înfățișează pe Sfânta Parascheva sub chipul unei bătrâne care veghează pentru sănătatea oamenilor și fertilitatea pământului. Apare sub chipul bătrânei deoarece, ca personificare a zilei, ea este cea mai bătrână dintre surorile ei.

Citește și: VIDEO Peste 100.000 de credincioși s-au închinat la racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva

Până spre secolul al XX-lea, sărbătoara era numită de români „Vinerea Mare de toamnă”, indiferent în ce zi pica sărbătoarea. Se credea despre femeile care coseau în această zi că vor face negei pe mâini. Se mai credea că femeilor care făceau activitățile interzise de sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva urmau să le moară soții, sfânta fiind văduvă, scrie Marcel Lutic în cartea sa, „Timpul Sacru”.

Erau interzise și spălatul pe cap, fiindcă se zicea că făceai viermi, datul cu împrumut din casă, fiindcă seca sporul casei, petrecerile și „amestecătura trupească”.

Nici bărbații nu lucrau în această zi, pentru a nu le fi lovite casele de trăsnet și de grindină.

În această zi, femeile, în special, țineau post. Ziua Sfintei Parascheva este și zi de pomenire a celor trecuți în „Lumea Neîntoarcerii". Se făceau praznice, se dădeau colaci, pâine din grâul nou, must și mere celor săraci.

Ciobanii trimiteau berbecii la oi, pentru împerechere. Dacă ciobanii vedeau că oile se împrăștie în turmă, înseamnă că venea o iarnă blândă. Oamenii își cumpărau îmbrăcăminte groasă, cojoace, pentru iarnă, mai adaugă Marcel Lutic.

Sfânta Cuvioasă Parascheva este cinstită ca fiind aducătoare de ploi mănoase, îmbelșugătoare de roade bune.

Sfanta Cuvioasa Parascheva daruiește ajutor, prin rugăciunile ei, tinerilor și bătrânilor, fecioarelor și mamelor, bolnavilor și săracilor. Anumite rugăciuni închinate ei erau scrise pe mici pergamente și purtate la gât, ca apărătoare de boli. În cazul durerilor de cap, acestea se legau la frunte, mai scrie crestinortodox.ro.

Cine a fost Sfânta Parascheva?

Sfânta Parascheva, prăznuită în ziua de 14 octombrie, s-a născut în localitatea Epivat de pe țărmul Mării Marmara, în prima jumătate a secolului al XI-lea, din părinți binecredincioși și de bun neam.

Deși viața ei pământească a fost de numai 27 de ani, nevoințele sale ascetice și dorul pentru desăvârșire au făcut-o bineplăcută înainte lui Dumnezeu.

Cei doi copii ai familiei, Parascheva și Eftimie, fratele său mai mare, au primit o creștere aleasă și educație religioasă. Eftimie a intrat înaintea surorii sale în nevoința monahală și, pentru sfințenia vieții lui, a ajuns episcop al Matidiei.

La fel și Sfânta Parascheva, iubind mai mult decât orice pe Hristos, la vârsta de aproape 15 ani, a intrat într-o mănăstire de fecioare din orașul Heracleea Pontului. Aici a început ea calea cea grea a despătimirii și a început urcușul duhovnicesc al desăvârșirii.

După cinci ani a plecat la Ierusalim, s-a închinat la Mormântul Domnului, și a rămas mai mulți ani într-o mică mănăstire de călugărițe pustnice de pe Valea Iordanului.

În așezământul de la Iordan s-a nevoit cu și mai aspre osteneli aproape zece ani, biruind pe diavoli și rugându-se pentru lume. Faptele ei cele bune erau desăvârșita curăție a minții și a inimii de gânduri și imaginații pătimașe, neîncetata rugăciune cu lacrimi de bucurie, postul și privegherea de toată noaptea și dragostea pentru Hristos.

„Trei au fost marile virtuți care au împodobit sufletul și viața Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iași: îngereasca feciorie, milostenia, adică lepădarea de cele pământești, și dumnezeiasca rugăciune, maica tuturor faptelor bune. Pe aceste trei virtuți le-a iubit fericita din copilărie și prin acestea, în chip deosebit, s-a dezbrăcat de orice cuget pământesc, a biruit pe diavoli și s-a numărat în ceata Sfinților Părinți purtători de Dumnezeu”, spune părintele Ioanichie Bălan. („Patericul Românesc”)

La vârsta de 25 de ani, povățuită fiind de îngerul Domnului, s-a reîntors în patrie și s-a nevoit încă doi ani lângă biserica satului natal, Epivat.

Pe la jumătatea secolului al XI-lea, la vârsta de 27 de ani, Cuvioasa Parascheva și-a dat sufletul în mâinile Domnului și a fost înmormântată aproape de malul mării. Mai târziu, în urma unor întâmplări minunate la mormântul său, moaștele Cuvioasei Parascheva au fost găsite întregi în pământ și au fost puse în biserica Sfinților Apostoli din satul Epivat, spre cinstire și închinare.

În Epivat sfintele ei moaște au stat aproape 175 de ani.

În anul 1223, țarul româno-bulgar Ioan Asan al II-lea (1218-1241) a strămutat moaștele Sfintei Parascheva la Târnovo, unde au stat încă 160 de ani, fiind depuse în catedrala cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Mai târziu, patriarhul Eftimie al Bulgariei a scris „Viața Cuvioasei Parascheva” și a trecut-o în sinaxarul Bisericii cu zi de prăznuire la 14 octombrie. Din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, cultul Sfintei Parascheva a trecut și la nordul Dunării.

În 1393, sfintele ei moaște au fost dăruite lui Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești (1386-1418), iar după trei ani, turcii le-au dat cneaghinei Anghelina a Serbiei, care le-a strămutat la Belgrad, unde au rămas 125 de ani.

După ocuparea Serbiei de către turci, în 1521, moaștele Sfintei Parascheva au fost luate și duse în palatul sultanului din Constantinopol. Au fost apoi răscumpărate de Patriarhia Ecumenică cu 12.000 de ducați de aur și au rămas în Catedrala patriarhală din Fanar timp de 120 de ani.

În 1641, ajungând Patriarhia de Constantinopol datoare la Poarta otomană cu sume mari de bani, ce reprezentau birul anual impus asupra Bisericii, patriarhul Partenie a dăruit moaștele Cuvioasei Parascheva, drept recunoștință, domnului Moldovei, Vasile Lupu (1634-1653; mai - iulie 1653), care a plătit turcilor toate datoriile patriarhilor de Constantinopol și Ierusalim pe mai mulți ani.

Moaștele Preacuvioasei Parascheva au ajuns în Iași în anul 1641, la 13 iunie, și au fost așezate cu multă cinste în biserica atunci zidită, a Mănăstirii Sfinților Trei Ierarhi. Aici au stat până la 26 decembrie 1888, când au fost scăpate prin minune de un incendiu. Apoi au fost transferate în noua Catedrală mitropolitană din Iași, unde se află și astăzi.

„Nenumărate sunt minunile și vindecările de boli ce s-au făcut credincioșilor, care au alergat cu rugăciuni și lacrimi la moaștele Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iași, de-a lungul a 350 de ani de când ocrotește Moldova și țara noastră”, spune părintele Ioanichie Bălan.

„Mărturisesc părinții bătrâni, care au fost martori, despre o minune petrecută la racla sfintei, la 14 octombrie 1952. De hram, pe când oamenii așteptau la rând să se închine la racla Cuvioasei Parascheva, au venit să se închine și două creștine bătrâne din Focșani. Văzând lume multă, au zis preotului de gardă, care era Cleopa Ilie, astăzi Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria:

– Părinte, dă-ne voie să ne închinăm la Cuvioasa Parascheva, fără să mai stăm la rând, că suntem bolnave, și să-i punem sub cap această pernă, pe care i-am adus-o de acasă drept mulțumire pentru ajutorul ce ni l-a dat.

– Dumnezeu să vă binecuvânteze, a zis Părintele Cleopa. Mergeți și vă închinați!

În clipa aceea, preoții și credincioșii au văzut un lucru cu totul sfânt și minunat. Cuvioasa și-a ridicat singură capul, iar după ce femeile i-au pus perna adusă și s-au închinat, Sfânta Parascheva și-a lăsat iarăși capul pe căpătâi ca mai înainte. Iată cât de mult iubește Preacuvioasa pe cei ce se roagă lui Dumnezeu și sfinților Lui cu smerenie și credință!”, conform surselor citate de Agerpres.