Puțini români mai au acest pom în curte! Fructul are mai multă vitamina C decât lămâia și se mănâncă „copt”
Scorușul, fructul uitat din livezile românilor, revine în atenție datorită valorii sale nutritive. Fructele sale nu se consumă imediat după cules, ci trebuie lăsate să se înmoaie, iar unele studii au indicat un conținut de vitamina C chiar mai mare decât al lămâii.
În timp ce astăzi alergăm după „superalimente” scumpe, aduse din cealaltă parte a lumii, un pom fructifer extrem de valoros dispare aproape imperceptibil din curțile și livezile noastre.
Scorușul, cunoscut în denumirea științifică drept Sorbus domestica, a fost cultivat și apreciat de generații întregi în Balcani.
Puțini români mai au acest pom în curte! Fructul are mai multă vitamina C decât lămâia și se mănâncă „copt”
Fructele sale erau folosite pentru consum, uscare, dulceață și rachiu, iar pomul era apreciat pentru longevitatea și rezistența sa. Astăzi, însă, mulți români nu l-ar recunoaște nici dacă l-ar vedea.
Citește și: Amenzi de 1.500 lei pentru cei care fac acest lucru la bloc și nu numai. Ce prevede legea?
Scorușul produce fructe mici, asemănătoare unor pere sau unor mere de dimensiuni reduse. Acestea se coc la sfârșitul verii și începutul toamnei, însă nu sunt consumate imediat după recoltare.
Deși la început sunt tari, fructele sunt foarte tari, astringente și aproape necomestibile. Ele trebuie lăsate să se înmoaie și să fermenteze natural, proces cunoscut sub denumirea de „blettire”. Abia după această transformare devin mai moi, dulci, parfumate și plăcute la gust.
Un fruct uitat, bogat în vitamina C
Deși scorușul a fost folosit în alimentația tradițională timp de secole, cercetările moderne indică faptul că fructele sale au o compoziție nutrițională interesantă.
Acestea conțin vitamina C, fibre, pectină, acizi organici și polifenoli, compuși vegetali cunoscuți pentru proprietățile lor antioxidante.
Într-un studiu, în fructele de scoruș au fost măsurate aproximativ 111 miligrame de vitamina C la 100 de grame. Prin comparație, o lămâie crudă conține, în medie, aproximativ 53 de miligrame de vitamina C la 100 de grame.
Astfel, în proba analizată, scorușul avea aproximativ de două ori mai multă vitamina C decât lămâia.
Totuși, această valoare nu trebuie privită ca una universală. Cantitatea de vitamina C poate varia în funcție de soi, zona în care este cultivat pomul, condițiile meteorologice și gradul de maturitate al fructelor.
Prin urmare, scorușul nu trebuie prezentat drept un „leac miraculos”, ci mai degrabă ca un fruct tradițional românesc și balcanic, valoros din punct de vedere nutrițional, care a fost mult timp ignorat.
Pomul este, la rândul său, remarcabil prin rezistență și longevitate. Tocmai aceste caracteristici au făcut ca scorușul să fie apreciat în trecut în gospodăriile tradiționale. Fructele puteau fi păstrate și transformate în diverse preparate, iar pomul putea rămâne productiv timp îndelungat.
Astăzi, scorușul a devenit mult mai rar întâlnit în gospodării, în condițiile în care atenția publicului s-a mutat către fructe exotice și produse promovate drept „superalimente”.
Redescoperirea lui ar putea însemna nu doar recuperarea unei tradiții culinare, ci și păstrarea unei specii de pom fructifer care a făcut parte din peisajul rural al regiunii timp de generații.
