Pe insula Spitsbergne, care se află în Oceanul Arctic, se află cel mai nordic oraș al lumii, anume Longyearbyen. Aproximativ 2.000 de oameni trăiesc în această localitate norvegiană.
Până în anii 1990, orașul nordic a trăit grație mineritului de cărbune. Cu toate acestea, după ce industria a dispărut, localnicii nu s-au grăbit să părăsească orașul.
Citește și: Ce nu a reușit Hrușcă să le transmită copiilor. I-am învățat colindele, le cântă, dar atmosfera...
Toate minele sunt acum monumente de arhitectură industrială care atrag turiștii. Trebuie spus că există o natură uimitor de frumoasă în aceste locuri, potrivit atlasgeografic.net.
Legile sunt ciudate
În Longyearbyen, la prima vedere, se aplică legi foarte ciudate. Este interzis să mori aici. Dacă cineva este grav bolnav, atunci este transportat imediat pe continent.
Citește și: Legendara Divizie 101 Americană și Armata Română sărbătoresc Crăciunul împreună cu bucate românești
Chiar dacă o persoană moare în oraș, aceasta va fi îngropată pe continent. Cert este că urșii polari sunt foarte atrași de cadavre, iar acestea se descompun cu greu în solul înghețat.
Inedit este și faptul că tot aici nu există nașteri, iar femeile sunt transferate pe continent cu o săptămână înainte de termen şi se întorc după o anumită perioadă, pentru a nu pune în pericol viața micuților, vulnerabili la condiţiile meteorologice extreme.
Citește și: OMV, amendată de ANPC pentru inducerea în eroare a consumatorilor la achiziția de carburanți
Dar Longyearbyen este o ciudăţenie şi în materie de reguli: pisicile sunt interzise aici pentru a conserva fauna, este obligatorie descălţarea la intrarea în orice clădire, alcoolul este raţionalizat din cauza prețului extrem de scăzut, iar persoanele fără loc de muncă nu sunt tolerate, potrivit rador.ro.
Un complex unic în lume
În această localitate a fost construit în anul 2008 (26 februarie 2008) un depozit de semințe care va păstra, când va fi la maximă capacitate, semințele a aproximativ 100 de milioane de specii de plante de pe glob.
Citește și: Boala ciudată a soldaților SUA care au luptat în Irak, descoperită de un român. Închis de comuniști
În prezent depozitul găzduiește semințele a aproximativ jumătate de milion de specii. Svalbard International Seed Vault (SISV), cunoscut și ca “seiful pentru sfârșitul lumii", este conceput pentru a păstra câte un eșantion din toate varietățile de plante cunoscute de om.
Longyearbyen a fost ales pentru a găzdui acest depozit, pentru stabilitatea sa seismică și pentru că, fiind săpat în solul înghețat în permanență al teritoriului arctic, ușurează conservarea. Semințele sunt împachetate în folie de aluminiu, înconjurate de ziduri de un metru grosime. Seiful are un tunel de 125 metri lungime, săpat în stâncă. Chiar dacă sistemele de refrigerare se defectează, spun specialiștii, temperatura muntelui va fi inferioară temperaturii de congelare datorită permafrostului, acoperământul de gheață veșnic al regiunii.
În momentul de față, există deja în lume mai mult de 1.000 de bănci de plante. Totuși, multe dintre ele, mai ales cele care se află în țările în curs de dezvoltare, sunt amenințate în permanență de lipsa apei, riscul de cutremure, inundații sau alte dezastre naturale, conflicte armate sau gestionare proastă datorită lipsei de resurse.
