Acarul Păun a fost un personaj real. De ce este considerat simbolul „țapului ispășitor”? Soarta lui tragică
Acarul Păun a fost un personaj real al cărui nume a fost chiar Păun. Din cauza unui tragic accident feroviar petrecut în 1923, el a devenit simbolul „țapului ispășitor”, al „vinovatului de serviciu”. Joi, 2 iulie, se împlinesc 103 ani de la acel nefericit eveniment.
Acarul Păun s-a numit, în buletin, Ion Păun. Un om simplu care a muncit toată viața la căile ferate pe postul de acar. Adică, persoana care, cândva, se ocupa de manevrarea macazurilor și semnalelor trenurilor.
Un post modest, dar plin de responsabilitate. Poate că nimeni n-ar mai știut de muncitorul ceferist după moartea sa, dacă n-ar fi devenit protagonistul și singurul vinovat de una dintre cele mai mari tragedii petrecute pe calea ferată în România.
Așa s-a năcut expresia „acarul Păun”, simbol al „țapului ispășitor” în situații în care persoanele mult mai importante ca el, în ierarhie socială, sunt absolvite de orice răspundere.
Acarul Păun, găsit vinovat de un tragic accident pe calea ferată din 1923
Ce s-a întâmplat în dimineața, spre prânz, a zilei de 2 iulie 1923 avea să-i marcheze definitiv viața sărmanului acar Ion Păun.
Un tren accelerat care venea de la Bucureşti şi se îndrepta spre Iaşi s-a ciocnit, în staţia Vintileanca, comuna Săhăteni, din județul Buzău, în jurul orelor 11:00, cu un tren de marfă.
Bilanțul accidentului a fost tragic: 66 de persoane decedate și peste 100 rănite. Cel mai mare accident pe calea ferată din România, după cel din ianuarie 1917, soldat cu sute de victime, unele surse vorbind chiar de aproape 1.000 de morți.
Citește și:Cea mai mare catastrofă feroviară din istoria României s-a soldat cu 1.000 de morți. Unde a avut loc
Ancheta a arătat că nefericitul eveniment ar fi fost cauzat de faptul că acarul nu ar fi observat că acul macazului, manevrat pentru a trece un tren de marfă pe altă linie, s-a defectat şi nu s-a închis,
În accident au murit 66 de persoane
Astfel, trenul de persoane, intrat cu viteză mare în gară, a fost îndrumat tot spre linia unde se afla trenul de marfă, ciocnindu-se de acesta.
S-a mai stabilit că numeroşi pasageri au murit deoarece călătoreau pe acoperişurile acceleratului.
Firește, singurul vinovat de producerea accidentului a fost găsit acarul Ion Păun care ar fi trebuit să schimbe macazul.
Totuşi, dimensiunile impresionante ale accidentului au avut la bază un cumul de cauze şi de circumstanţe nefericite.
Citește și: Catastrofa aviatică din 1974 ascunsă de comuniști. În tragedie și-au pierdut viața 42 de oameni
Că acarul a avut o vinovăţie nu încape nicio îndoială, dar faptul că a fost singurul care a plătit, printr-o pedeapsă severă, iar mai marii sistemului nu au păţit nimic, a generat un val de simpatie şi de solidaritate vizavi de el.
Povestea acarului Păun a traversat istoria şi, odată cu ea, şi credinţa întipărită în mentalul colectiv că întotdeauna, în orice circumstanţe, „ţapul ispăşitor” va fi omul simplu, personificat de acarul Păun.
Nu există fotografii ale acarului Ion Păun, iar despre el se cunosc relativ puține amănunte.
Citește și: Tragedia uitată din portul Constanța din 1988. 15 marinari și-au pierdut viața în dezastrul maritim
Șe știe, însă, că s-a născut în 1880, într-o familie de ţărani din comuna Jugureni, judeţul Buzău (comună aflată astăzi în judeţul Prahova), potrivit historia.ro.
Ion Păun a absolvit o şcoală de scurtă durată la Buzău, iar în anul 1906 a fost angajat ca acar la staţia Vintileanca.
Tată a patru copii, el şi-a făcut conştiincios datoria de angajat al statului până la accidentul din 2 iulie 1923, care avea să-i asigure nefericita posteritate.
La cinci zile după eveniment, acarul s-a predat autorităţilor, care, după ce l-au pus să participe la reconstituire, l-au închis pe întreaga durată a procesului.
Ulterior, prin sentinţa pronunţată, de 10 ani de închisoare, și-a petrecut următorul deceniu după gratii.
S-a stins din viaţă în 1934, curând după eliberare. La o lună după moartea sa a fost achitat în rejudecarea procesuluji, iar statul ar fi trebuit să plătească urmaşilor acarului o sumă de bani, care n-a fost achitată niciodată.
Familia lui Păun a fost marcată teribil de întâmplarea nefericită: la un an după moartea acestuia, a decedat şi soţia.
În epocă s-a spus că decesul ei subit fusese provocat chiar de bucuria aflării veştii că soţul său fusese declarat nevinovat, chiar și postum.
Tot la rejudecarea procesului s-a stabilit că accidentul din 1923 din gara Vintileanca a avut drept cauză o defecţiune tehnică, nu neatenția acarului.
Așa a ajuns povestea dramatică a lui Ion Păun să dea naștere sintagmei „acarul Păun”, care a ajuns până la noi.
