O mare atletă a României dezvolta o asemenea forță musculară încât i se smulgeau tendoanele atunci când evolua la capacitate maximă.
Din bogatul său palmares, cea mai prețioasă a fost medalia cucerită la JO de la Atena, în 2004.
VIDEO Cine e campioana româncă de avea o asemenea forță încât își smulgea tendoanele
Atleta Ionela Tîrlea a fost descoperită în anul 1989 de profesoara Viorica Enescu care a antrenat-o până în 2002, după care, în perioada 2002 – 2009, a fost pregătită de Liliana Năstase.
Și-a desfășurat activitatea mai întâi la Liceul cu Program Sportiv “Mircea cel Bătrân” din Râmnicu Vâlcea, apoi la CS Oltchim din aceeași localitate, ascensiunea sa fiind impresionantă în probele de 200 m, 400 m și 400 m garduri.
Citește și: VIDEO Cine e campioana româncă medaliată la două probe sportive total diferite. Cum a fost posibil
La numai 16 ani, la Campionatele Mondiale de juniori de la Seul (1992), a cucerit titlul cu ștafeta de 4x400 m a României și medalia de bronz la 400 m.
În 1994, la CM de juniori de la Lisabona, a urcat pe prima treaptă a podiumului la 400 m garduri și pe a doua cu ștafeta de 4x400 m , iar la CM de seniori de la Maebashi, în 1999, a produs o frumoasă surpriză cucerind medalia de aur la 200 m.
Marea problemă medicală a campioanei
"Am avut o mare problemă medicală! Declanșam o asemenea forță, încât, practic, smulgeam tendoanele. Uneori, durerile cu care mă confruntam erau atroce.
Și aceasta chiar înaintea curselor pe care le câștigam. Multă lume nu înțelegea fenomenul. Erau zile în care de abia puteam să mă dau jos din pat", povestește Ionela Tîrlea, conform fra.ro .
"Mi se spunea că am o ușurință fantastică de a trece peste garduri. Ca o căprioară! Chiar dacă am suferit nu mai puțin de trei intervenții chirurgicale, urmate de recuperările atât de frustrante.
Și uite așa, am devenit campioană mondială la 200 m, în 1999, la Maebashi, în Japonia. S-au adăugat două medalii de aur la Campionatele Europene în aer liber (1998 și 2002), ca și un loc trei cu ștafeta de 4X400 metri la Mondialele indoor (2004).
Și un incredibil loc cinci în aceeași probă la Jocurile Olimpice elene. Eram și foarte superstițioasă. Ca mai toți performerii, cred. Depindem prea mult de soartă și încercăm s-o păcalim. Obișnuiam să las o sticlă plină cu apă în fața ușii de la hotel.
Și nu de puține ori, cine nu-mi cunoștea obiceiul, mi-o returna în ideea că o uitasem acolo. Știu că parea o ciudățenie", a povestit Ionela Tîrlea.
Apogeul carierei, la Jocurile Olimpice de la Atena
Medalia de argint din proba de 400 metri garduri cucerită la Jocurile Olimpice de la Atena a reprezentat apogeul carierei ei.
"A fost recompensa pentru toți anii de muncă, de greutăți, de sacrificii, de operații și dureri. De recuperări, cu lacrimi în ochi, strângând din dinți. A fost cea mai mare realizare a mea pe plan sportiv.
Ceva la care parcă nu mai îndrăzneam să sper! Și acum, după atâta amar de vreme, cred că la Atena m-a văzut Dumnezeu când m-am rugat la bisericuța de lângă Centrul de Presă! S-a uitat spre mine odată, după atâtea necazuri.
Și m-am urcat pe podium cu coronița de lauri pe cap! Parcă a fost ieri, în acel an nu am alergat nicio cursă mare de 400 metri garduri ca să mă protejez. A fost un miracol!", își amintește Ionela Tîrlea.
Atleta s-a retras din activitatea competițională în 2009, devenind component al departamentului marketing al Comitetului Olimpic și Sportiv Român.
Ar fi putut avea și o carieră artistică
Atleta avea și un alt talent, pe lângă calitățile de atletă.
"Mi-a plăcut să cânt, multă lume era de părere că puteam face carieră! De multe ori la micile petreceri pe care le organizam după competiții între noi, atleții, „fanii” mă asaltau și mă puneau să cânt Lie, Lie Ciocârlie! Nu puteam să-i dezamăgesc! Primeam în schimb ropote de aplauze". a spus Ionela Tîrlea.
