VIDEO Alessia Florea, minunea din Prelungirea Ghencea

DE Mihai Duță | Actualizat: 09.08.2018 - 23:48

Fetiței i-a fost recomandat tenisul de către un medic, atunci când avea vârsta de cinci ani. La opt ani, începea să câștige primele trofee.

SHARE

Nu cunoșteam pe nimeni atunci când am ajuns pe terenul de antrenament, undeva în Prelungirea Ghencea, la marginea Bucureștiului. Cu toate acestea, mi-am dat seama imediat cine este Alessia, până să apuce cineva să facă prezentările. Prima impresie: o fetiță fericită, la locul de joacă. Ea era la al doilea antrenament din acea zi, dar tot cu zâmbetul pe buze. Întâlnești rar astfel de copii-sportivi, pentru care antrenamentul, oricât de greu ar fi, este mereu o bucurie. Și chiar dacă sportul îi ocupă aproape tot timpul, Alessia se descurcă foarte bine și cu școala. „E conștiincioasă, mereu și-a făcut lecțiile. Chiar dacă a fost plecată la vreun turneu, nu rămas cu tema nefăcută“, spune tatăl ei.

A început să vorbească după un an de tenis

Două antrenamente de câte o oră și jumătate, apoi turnee în weekend reprezintă un efort imens pentru oricine, mai ales pe timpul vacanței. Nu și pentru Alessia Florea, un copil care tocmai a împlinit 11 ani și care a ajuns să facă sport mai mult de nevoie. Părinții au dus-o la tenis pe când avea 5 ani, la sfatul unui doctor. 

„Avea o problemă atunci. Nu vorbea. Înțelegea totul, dar nu putea să se exprime, nu putea să vorbească. Am fost la o doamnă doctor și ne-a recomandat să o ducem la un sport, pentru că asta ar fi cel mai bine pentru ea. A spus că tenisul ar fi cel mai potrivit. Așa am adus-o aici, la domnul antrenor Cristian Anghelescu Soare.
Am venit aici pentru că e aproape de casă. Așa a început totul, în grupe de câte patru, erau trei fete și un băiat, mai mari ca ea ca vârstă.  După aceea am trecut la antrenament individual, antrenamentul era de o oră, fiind micuță. Așa a început totul. În scurt timp, a început să vorbească. Apoi, la opt ani a câștigat primul trofeu. Acum, tenisul face parte din viața ei“, povestește Valentin Florea, tatăl fetiței.

Vrea să fie ca Serena Williams

Modelele Alessiei sunt: Serena Williams, Simona Halep, Federer, Nadal și Djokovich, chiar în această ordine. „Îmi place Serena pentru că joacă foarte bine, dar și pentru că este destinsă și face glume mai mereu. Ca ea vreau să ajung“, spune Alessia. Pentru că-i este foarte clar unde vrea să ajungă, am întrebat-o dacă mai știe cum a început. „Eram foarte mică și nimeni nu prea mă băga în seamă. Nici nu vorbeam. După un an am început să vorbesc, apoi să intru în competiții. Acum nu-mi imaginez cum ar fi viața mea fără tenis“, mi-a răspuns Alessia.

O completează imediat antrenorul Cristian Anghelescu Soare : „ Când avea ea cinci ani , într-o vară a început totul. Prima dată, liniște totală. Am început cu două antrenamente pe săptămână în grupă de patru. Un an de zile a fost așa. Apoi am intrat cu două antrenamente individual, după care am trecut la trei antrenamente de câte o oră, apoi trei antrenamente de câte o oră și jumătate, apoi patru antrenamente. Acum facem câte două antrenamente pe zi, fiind în vacanță. O oră jumătate dimineața, o oră jumătate seara. Sâmbăta și duminica sunt rezervate pentru turnee. Noi punctăm doar turneele de categoria A, care sunt cam la două săptămâni. Acestea sunt competițiile cele mai importante. Eu prefer să pierdem trei meciuri, dar să am un adversar de la care să aibă ce să învețe“.

Performanțe

Alessia crede că pentru un sportiv cele mai importante lucruri sunt bucuria jocului, mentalul și atitudinea. Nu trișează niciodată, pentru că așa a fost educată și nici nu transformă o înfrângere într-o tragedie.

Își aduce aminte și acum de primul meci: „Era o fată mai mare cu doi ani decât mine, eu aveam 7 ani, a fost foarte greu meciul. Am pierdut, dar am învățat ceva, am căpătat experiență. Apoi am câștigat, am pierdut, iar am câștigat și am mers mai departe“. Acum nu mai are emoții, indiferent cu cine joacă. Acasă are deja o vitrină întreagă de trofee și medalii într-o cameră amenajată special pentru ca Alessia să se relaxeze după ce vine de la teren. În curte mi-a arătat și peretele la care se antrenează. 

A fost cea mai bună jucătoare la categoria 10 ani, pe când ea avea doar nouă. Au urmat mai multe turnee câștigate, atât la simplu, cât și la dublu sau dublu mixt. Anul trecut a câștigat la dublu, iar anul acesta, având 11 ani, a ieșit a 4-a la selecția pentru categoria de 12 ani. În fața ei au fost doar fetele mai mari. 

A jucat și la un turneu de categoria 1 pentru fetele de 14 ani și acolo a ieșit pe locul doi, învingând fete născute în 2004-2005. Tatăl ei povestește cum a fost:

„Țin minte meciul cu o fată cu părul împletit, foarte hotărâtă. Alessia a pierdut primul set cu 6-1, apoi a venit pe bancă și m-a întrebat : Tati, tu crezi că pot să o înving? I-am spus : Da, dacă  joci cum o faci de obicei, poți să câștigi. Când a început setul doi , nu-mi venea să cred. Fata era cu trei ani mai mare, foarte impunătoare fizic. Alessia a câștigat apoi 6-2, 6-1, a fost foarte fericită. Apoi a jucat cu două fete gemene, a învins-o pe una dintre ele care era favorita numărul 1 și a pierdut cu greu la favorita numărul 2 în finală“.

Prima deplasare în străinătate

În iarnă, Alessia a participat la o selecție și a intrat în primele opt jucătoare din țară care formează și lotul național. 

„Ar trebui să participe minimum la trei turnee afară, așa spune federația. De la 12 ani, ca să poți să faci parte din lotul național trebuie să ai minim trei turnee jucate în străinătate. În toamnă trebuie să prindem din nou lotul ca să ajungem la Europene“, spune tatăl Alessiei. 

Totul sună bine, doar că deplasările se fac numai pe banii sportivilor, așa că poți avea degeaba talent dacă nu ai bani.

Alessia a reușit să ajungă anul acesta și la primul turneu în afara țării, în Italia. A jucat trei meciuri din care a câștigat două. A avut noroc că a fost sprijinită de o fundație, pentru că familia ei nu și-ar fi permis.  

„Am făcut un singur turneu afară, am fost sprijiniți de o fundație, că altfel stăteam liniștiți acasă. O astfel de participare ne costă până în 2.000 de euro cu totul. Ar trebui să joace mai des afară ca să prindă experiență, pentru că întâlnește fete care nu vin să joace la noi și care sunt la un alt nivel. Și chiar dacă nu bați de fiecare dată, e un câștig de experiență foarte important. La ultimul turneu, cel din Italia, a jucat cu două fete din Japonia și o fată din lotul național al Coreei de Nord. Participase chiar lotul Coreei. Au fost permisibili, ne-au lăsat să dăm sfaturi de pe margine, pentru că de obicei la turnele internaționale n-ai voie să scoți un cuvânt“, spune antrenorul.

Parteneri greu de găsit

Alessia joacă și la dublu, dar îi este greu să își găsească o parteneră constantă, din simplul motiv că sunt prea puține jucătoare la vârsta ei. 

„La generația 2007 sunt cinci fete din toată țara adunate. E greu să ai o parteneră constantă, chiar și pentru faptul că una dintre fete își permite să meargă la un turneu, iar cealaltă nu. Să ne bucurăm dacă din fetele născute 2007 vor mai rămâne una sau două când vor avea 17-18 ani. Cam așa se întâmplă la toate generațiile“, crede Cristi Anghelescu. E completat pe loc de Alessia: „Eu o să rămân!“. După cum am văzut-o, sunt sigur că va face tot posibilul să se țină de cuvânt. 

Până atunci mai e ceva timp și multe alte lucruri de făcut. Tenisul este un sport costisitor, iar resursele familiei Alessiei sunt limitate. Antrenorul Cristian Anghelescu nu a mai organizat cantonamente din 2013, dar ar vrea să reînceapă acest lucru de anul viitor.
Altfel, antrenează din pasiune: „Eu doar închiriez terenul cu ajutorul Fundației Indiana, care ne oferă 1.500 de lei pe lună pentru acest lucru. Restul e voluntariat. Pentru deplasări mai întrebăm în stânga și în dreapta, mai agățăm câte un sponsor, cam asta e. Fundația sponsorizează nouă copii cu Alessia cu tot, care fac dans, patinaj, chitară, pian și fotbal. Pe noi ne-au mai ajutat Farmexpert, Wilson România, CaliVita International, Paravion, Renomia SRBA, MPM“.

Am înțeles de la tatăl Alessiei că Fundația Indiana merge mai mult pe cazuri sociale, adică ajută părinții care au un venit minim și sprijină copiii cu potențial.  

Dar cheltuielile nu se duc doar pe deplasări. „Au fost probleme și atunci când i-am făcut o pereche specială de ochelari de tenis, au costat cam 1.700 de lei. În Europa nu am găsit, au venit din America pe comandă, rama. Iar lentilele au fost făcute la Viena. Acum schimbăm doar lentilele când e cazul“, ne spune Valentin Florea.

Și totuși e un copil

În spatele performanțelor și miilor de ore de antrenament e totuși un copil. „La turnee, seara, după meciuri, ne mai jucăm de-a v-ați ascunselea, sau alte jocuri, fete și băieți, ne distrăm“, spune cu candoare Alessia. Când se strâng loturile, atunci este cel mai distractiv. 

Alessia joacă acum pentru clubul Viva Galați, acolo unde este și partenerul ei de dublu mixt. Alessiei îi place mult să joace la dublu, iar turneul intercluburi, unde fiecare echipă e formată din două fete și doi băieți, i se pare cel mai frumos. Anul trecut au ieșit pe locul trei, fiind cea mai tânără echipă. Anul acesta și-au propus să câștige acest turneu. Alessia își dorește să fie iar numărul 1 la vârsta ei și să joace cât mai multe meciuri în străinătate. 

Antrenor voluntar

De când a început să practice tenisul, Alessia are același antrenor, Cristian Anghelescu Soare. „Alessia este un copil special, este cu totul altceva, am simțit asta încă de la început. Părinții sunt mereu alături de ea. Atunci când le-am cerut ceva, când le-am spus să facă ceva și acasă, nu doar că nu s-au opus, au venit chiar și cu un plus. Tatăl ei are 15 ani de sport (fotbal), înțelege despre ce este vorba. Am un aliat în el și pot spune că suntem ca o familie. Din păcate, nu pot ajunge la toate turneele pentru că trebuie să-mi câștig și eu existența. 

Când suntem cu toții o flancăm, unul pe o parte, unul pe cealaltă, comunicăm din priviri, din gesturi, dar totul fără stres, cu calm. Asta e cheia. Spun asta și antrenori mai în vârstă. Eu am fost nevoit să-mi închei cariera sportivă pentru că trebuia să-mi câștig existența. Și atunci am zis că, în cariera mea de antrenor, atunci când voi găsi un copil care promite, îl voi ajuta cu mare drag. Până la urmă este o reciprocitate, bucuria antrenorului să-și vadă elevul cum crește și obține rezultate“, spune antrenorul Cristi Anghelescu. 

Preferințe

Lovitura preferată: dreapta inversă

- Îi place să citească, ultima carte citită  fiind cea a Serenei Wiliams

- Ascultă Delia

- Urmărește serialele despre tineri

- Nu îi suportă pe cei care trișează

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2019 NEWS INTERNATIONAL S.A.